ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 590/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel

București reclamantul S.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Călărași,

anularea Hotărârii nr. 4764 din 5 iunie 2007 emisă de pârâtă, obligarea

acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată și să-i acorde

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că s-a născut la data de 14 iulie 1943 în localitatea

Cerna, județul Tulcea, părinții acestuia fiind strămutați din Cadrilater în

septembrie 1940.

În susținerea acțiunii,

reclamantul a depus în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare

civilă, dovadă de la Arhivele Naționale și declarațiile autentificate ale

martorilor B.C. și C.G.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 1638 din 28

mai 2008 Curtea de Apel București a admis acțiunea, a anulat Hotărârea nr. 4764

din 5 iunie 2007 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască calitatea de

persoană refugiată în perioada 14 iulie 1943 – 6 martie  1945 și, totodată,

să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu

data de 1 august 2005.

Pentru a adopta această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a făcut dovada,

prin probele administrate, că se încadrează în dispozițiile prevederilor art. 1

lit. c) din Legea nr. 189/2000 fiind nevoit să-și părăsească împreună cu

familia localitatea de domiciliu, suferind prejudicii în urma refugierii

forțate.

Împotriva acestei hotărâri,

pârâta C.J.P. Călărași, a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea recursului recurenta

susține că reclamantul nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea

nr. 189/2000. Se mai arată că numai persoanele născute la data strămutării pot

beneficia de drepturile stabilite de lege, inclusiv concepute, întrucât

conceput se consideră că există, iar drepturile copilului se recunosc încă de

la concepție, dacă s-a născut viu. Per a contrario nu pot beneficia de

prevederile legii, copiii concepuți după strămutare, astfel că

intimatul-reclamant nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 coroborate cu cele ale art. 654 C.

civ., întrucât nu s-a născut nici în timpul călătoriei spre localitatea de

refugiu și nici nu a fost conceput înainte sau în timpul strămutării, ci a fost

născut după strămutarea părinților.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile

legale incidente, precum și cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui

act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții

etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost

strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana

care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă

localitate din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit să

acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau

au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit art. 6

din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor

acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în

situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale

eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil,

prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Intimatul - reclamant și-a

dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei testimoniale.

Așadar, înscrisurile și

declarațiile martorilor pe care instanța de fond le invocă în motivarea

hotărârii, respectă cerințele prevăzute de lege.

Situația creată pentru reclamant

și familie, s-a datorat persecuțiilor etnice ca urmare cedării teritoriului

către Bulgaria, în baza tratatului româno - bulgar încheiat la Craiova în 7

septembrie 1940.

Cum în cauză s-a făcut

dovada că reclamantul s-a născut în perioada de refugiu a părinților săi,

aceștia făcând obiectul schimbului de populație dintre România și Bulgaria, în

mod corect instanța de fond a reținut că acesta a suportat consecințele morale

și materiale ale refugiului și este îndreptățit să se bucure de drepturile prevăzute

de Legea nr. 189/2000, pronunțând o hotărâre temeinică și legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Călărași împotriva sentinței civile nr. 1638 din 28 mai 2008 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 februarie 2009.