ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 604/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 604/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel
București reclamantul M.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Călărași,
anularea Hotărârii nr. 4860 din 18 aprilie 2008 emisă de pârâtă, obligarea
acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată și să-i acorde
drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 1 aprilie 1942 – 6
martie 1945, începând cu data de 1 mai 2008.
În motivarea acțiunii
reclamantul a arătat că s-a născut la data de 1 aprilie 1942, în localitatea
Carvan, județul Constanța.
În susținerea acțiunii,
reclamantul a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre are acte de stare
civilă, dovadă de la Arhivele Naționale, precum și declarația de avere a
tatălui său, E.V.
Pârâta, prin întâmpinare, a
solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 2125
din 2 septembrie 2008 Curtea de Apel București a admis acțiunea, a anulat
hotărârea nr. 4860 din 18 aprilie 2008 emisă de pârâtă, a obliga-o să-i
recunoască calitatea de persoană refugiată în perioada 1 aprilie 1942 – 6
martie 1945 și, totodată, să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr.
189/2000, începând cu data de 1 mai 2008.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a făcut dovada,
prin probele administrate, că se încadrează în dispozițiile prevederilor art. 1
lit. c) din Legea nr. 189/2000 fiind nevoit să-și părăsească împreună cu
familia localitatea de domiciliu, suferind prejudicii în urma refugierii
forțate.
Împotriva acestei hotărâri,
pârâta C.J.P. Călărași a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că
reclamantul nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Se mai susține că numai persoanele
născute la data strămutării pot beneficia de drepturile stabilite de lege,
inclusiv concepute, întrucât conceput se consideră că există, iar drepturile
copilului se recunosc încă de la concepție, dacă s-a născut viu.
Per a contrario nu pot beneficia de
prevederile legii, copiii concepuți după strămutare, astfel că intimatul - reclamant
nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată
prin Legea nr. 189/2000 coroborate cu cele ale art. 654 C. civ., întrucât nu
s-a născut nici în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu și nici nu a
fost conceput înainte sau în timpul strămutării, ci a fost născut după
strămutarea părinților.
Examinând cauza și sentința
atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile
legale incidente, precum și cu cele ale art. 304
1
C. proc. civ.,
Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele
considerente:
Potrivit art. 1 din O.G. nr.
105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui
act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate
cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții
etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost
strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana
care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă
localitate din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să
acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau
au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.
Totodată, potrivit art. 6
din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor
acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în
situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale
eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil,
prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Situația creată pentru
reclamant și familie, s-a datorat ca urmare a schimbului de populație dintre
România și Bulgaria, în baza tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940.
Cum în cauză s-a făcut
dovada că reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinților săi,
în mod corect instanța de
fond a reținut că acesta a suportat consecințele morale și materiale ale
refugiului și este îndreptățit să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr.
189/2000, pronunțând o hotărâre temeinică și legală.
În consecință, pentru
considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C.
proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de C.J.P. Călărași împotriva sentinței civile nr. 2125 din 2 septembrie 2008 a
Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 5 februarie 2009.