ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 604/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel

București reclamantul M.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Călărași,

anularea Hotărârii nr. 4860 din 18 aprilie  2008 emisă de pârâtă, obligarea

acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată și să-i acorde

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 1 aprilie 1942 – 6

martie 1945, începând cu data de 1 mai 2008.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că s-a născut la data de 1 aprilie 1942, în localitatea

Carvan, județul Constanța.

În susținerea acțiunii,

reclamantul a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre are acte de stare

civilă, dovadă de la Arhivele Naționale, precum și declarația de avere a

tatălui său, E.V.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 2125

din 2 septembrie 2008 Curtea de Apel București a admis acțiunea, a anulat

hotărârea nr. 4860 din 18 aprilie  2008 emisă de pârâtă, a obliga-o să-i

recunoască calitatea de persoană refugiată în perioada 1 aprilie 1942 – 6

martie 1945 și, totodată, să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr.

189/2000, începând cu data de 1 mai 2008.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a făcut dovada,

prin probele administrate, că se încadrează în dispozițiile prevederilor art. 1

lit. c) din Legea nr. 189/2000 fiind nevoit să-și părăsească împreună cu

familia localitatea de domiciliu, suferind prejudicii în urma refugierii

forțate.

Împotriva acestei hotărâri,

pârâta C.J.P. Călărași a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că

reclamantul nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Se mai susține că numai persoanele

născute la data strămutării pot beneficia de drepturile stabilite de lege,

inclusiv concepute, întrucât conceput se consideră că există, iar drepturile

copilului se recunosc încă de la concepție, dacă s-a născut viu.

Per a contrario nu pot beneficia de

prevederile legii, copiii concepuți după strămutare, astfel că intimatul - reclamant

nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000 coroborate cu cele ale art. 654 C. civ., întrucât nu

s-a născut nici în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu și nici nu a

fost conceput înainte sau în timpul strămutării, ci a fost născut după

strămutarea părinților.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile

legale incidente, precum și cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui

act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții

etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost

strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana

care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă

localitate din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit să

acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau

au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit art. 6

din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor

acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în

situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale

eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil,

prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Situația creată pentru

reclamant și familie, s-a datorat ca urmare a schimbului de populație dintre

România și Bulgaria, în baza tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940.

Cum în cauză s-a făcut

dovada că reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinților săi,

în mod corect instanța de

fond a reținut că acesta a suportat consecințele morale și materiale ale

refugiului și este îndreptățit să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr.

189/2000, pronunțând o hotărâre temeinică și legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Călărași împotriva sentinței civile nr. 2125 din 2 septembrie 2008 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 februarie 2009.