ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 480/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1681 din 3 iunie 2008 a Curții de Apel București a fost respinsă contestația formulată de SC N.T.R. SRL în contradictoriu cu C.N.A., privind anularea Deciziei emise de pârât la data de 15 noiembrie 2007. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin decizia contestată de reclamantă, pârâtul C.N.A. a sancționat postul de televiziune al reclamantei pentru afirmațiile neadevărate ce au fost făcute de prezentatorul emisiunii „N." în data de 5 noiembrie 2007. Instanța de fond a reținut că, potrivit raportului de monitorizare aflat la dosarul cauzei, în cadrul emisiunii „N.” din 5 noiembrie 2007, d-nul R.M.

a afirmat că „(...) I.C. a cerut C.N.A.-ului, culmea, nu să amendeze emisiunea cu B., ci să amendeze o altă emisiune (...) și C.N.A.-ul bineînțeles, astăzi s-a executat. N-am știut că I.C. e șeful C.N.A.-ului (...)", astfel încât, verificând legalitatea deciziei atacate, s-a constatat că nu a fost prezentat punctul de vedere aflat în opoziție în cadrul aceleiași emisiuni, motiv pentru care decizia atacată este temeinică și legală.; Cu privire la capătul subsidiar al cererii de chemare în judecată, referitor la înlocuirea sancțiunii aplicate cu o alta, instanța de fond a reținut că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată de pârât. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC N.T.R.

SRL criticând hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală. A arătat, în cadrul motivelor de recurs formulate, că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra mijloacelor de probă și asupra apărărilor invocate de recurentă prin cererea de chemare în judecată. A precizat pe larg probele asupra cărora instanța de fond nu s-a pronunțat, respectiv faptul că decizia atacată a fost comunicată prin fax societății recurente la data de 6 noiembrie 2007, iar prin poștă la o dată ulterioară, ceea ce relevă aspectul fară echivoc că motivele pentru care a fost sancționată nu sunt adevărate. De asemenea, s-a precizat că reclamanta a arătat că afirmațiile realizatorului emisiunii în discuție au avut ca și conținut strict referirea la o plângere a d-lui I.C., afirmații făcute în cadrul emisiunii „S.z.”.

Totodată, s-a criticat faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra apărării reclamantei cu privire la motivarea deciziei atacate prin care C.N.A. motivează o altă decizie a acestei instituții. S-a criticat și modul în care instanța de fond s-a limitat la preluarea apărărilor intimatei, astfel încât s-a arătat că instanța a plecat de la o premisă greșită și a ajuns astfel la o concluzie de asemenea greșită. Intimatul C.N.A. a depus la dosar întâmpinare prin care a răspuns motivelor de recurs formulate și a solicitat respingerea acestuia ca nefondat. A precizat că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, pronunțându-se asupra cererii de chemare în judecată motivat și raportați la toate probele dosarului.

Înalta Curte sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente cauzei va respinge recursul ca nefondât, pentru considerentele ce urmează. Prin Decizia nr. 983 din 15 noiembrie 2007 emisă de C.N.A., recurenta SC N.T.R. SRL a fost sancționată cu amenda de 2.500 lei pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, precum și pe cele ale art. 71 alin. (1) lit. a) din Decizia C.N.A. nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare.

Prin decizia atacată de recurentă a fost reținut faptul că în cadrul ediției din 5 noiembrie 2007 a emisiunii „N.”, realizatorul emisiunii, d-nul.R.M., a anunțat că va da o replică d-lui I.C., despre care a spus că a început să atace furibund emisiunea „N.” și a făcut o serie de afirmații neadevărate, pe alocuri cu caracter tendențios și a data dovadă de lipsă de imparțialitate. Autoritatea pârâtă a reținut că dl. R.M. a dezinformat publicul telespectator, prin afirmarea că sancțiunea aplicată de C.N.A. prin Decizia nr. 942 din 5 noiembrie 2007, pentru nerespectarea regulilor de difuzare a publicității, ar fi fost adoptată la solicitarea dlui I.C. Totodată, C.N.A. a reținut în decizia ce face obiectul cauzei de față, faptul că radiodifuzorul a mai fost sancționat anterior pentru încălcarea prevederilor privind informarea corectă a opiniei publice.

Analizând critica recurentei cu privire la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra apărării formulate, în sensul că motivele reținute de C.N.A. în Decizia nr. 983 din 15 noiembrie 2007 sunt neadevărate și tendențioase, întrucât realizatorul emisiunii „N.” nu putea face asemenea afirmații pentru că Decizia nr. 942 din 5 noiembrie 2007 a fost comunicată recurentei-reclamante prin fax la data de 6 noiembrie 2007, iar prin poștă ulterior acestei date, Înalta Curte respinge această critică. Înalta Curte a reținut că sentința instanței de fond este motivată pe acest aspect, întrucât s-au analizat actele și lucrările dosarului, instanța reținând, după consultarea raportului de monitorizare depus la dosar, afirmațiile făcute de dl. R.M.

în emisiunea în discuție pe care le-a și arătat între ghilimele. Văzând și dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr:504/2003 și art. 71 alin. (1) lit. a) din Decizia C.N.A. nr. 187/2006, dispoziții care impuneau prezentarea punctelor de vedere aflate în opoziție în cadrul aceleași emisiuni, Înalta Curte a constatat că decizia atacată este legală și temeinică. Critica formulată de recurenta SC N.T.R. SRL cu privire la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat pe apărarea recurentei-reclamante conform căreia dl. R.M. nu a făcut nimic altceva decât să repete afirmațiile publice ale dlui I.C., rezultând că nu a dezinformat publicul telespectator și nu a încălcat principiul asigurării imparțialității, echilibrului și favorizării liberei formări a opiniei, nefiind nevoit să probeze afirmațiile sale, Înalta Curte va respinge și această critică ca neîntemeiată.

Înalta Curte analizând raportul de monitorizare depus la dosarul cauzei a constatat că dl. R.M. a făcut afirmații care intră sub incidența dispozițiilor legale reținute de C.N.A., întrucât nu sunt repetate afirmații făcute de I.C., ci sunt făcute afirmații proprii ale realizatorului emisiunii, cu comentarii pe marginea subiectului analizat. De asemenea, critica recurentei cu privire la faptul că prin Decizia nr. 983 din 15 noiembrie 2007 C.N.A. a motivat o altă decizie, respectiv Decizia nr. 942/2007 nu poate fi primită de Înalta Curte și aceasta pentru că referirea la emisiunea „N.” din 30 octombrie 2007, cu privire la publicitatea unui produs din domeniul construcțiilor a avut drept temei combaterea unei afirmații neadevărate a dlui R.M.

Nici cererea privind micșorarea cuantumului sancțiunii aplicate nu poate fi acceptată, având în vedere faptul că la aplicarea acestei sancțiuni au fost luate în calcul toate elementele necesare cerute de lege. Înalta Curte a constatat că instanța de fond nu s-a limitat la preluarea apărărilor formulate de pârâtă prin întâmpinare, cum se susține prin motivele de recurs, ci a dat o dezlegare corectă cauzei deduse judecății prin analizarea mijloacelor de probă aflate la dosar și coroborarea lor, cu respectarea dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv a dreptului la un proces echitabil. Este fără putință de tăgadă că dispozițiile art. 6 prevăd în sarcina instanței obligația de a proceda la o analiză efectivă a motivelor, argumentelor și mijloacelor de probă ale părților, cu condiția să le aprecieze relevanța și fără ca asta să implice un răspuns detaliat pentru fiecare argument în parte, așa cum reține C.E.D.O.

în cauza V.H. împotriva Olandei. De asemenea, Înalta Curte are în vedere faptul că Legea audiovizualului nu urmărește să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, C.N.A. fiind garantul interesului public în domeniul comunicării audiovizuale. Analizând cauza și sub incidența dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că nu există motive de casare sau modificare a hotărârii atacate, astfel încât recursul formulat urmează, pe cale de consecință, să fie respins ca nefondat în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC N.T.R. SRL împotriva sentinței civile nr. 1681 din 3 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2009.