ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 480/2009

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1681 din 3 iunie 2008 a Curții de Apel

București a fost respinsă contestația formulată de SC N.T.R. SRL în

contradictoriu cu C.N.A., privind anularea Deciziei emise de pârât la data de

15 noiembrie 2007.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a reținut că, prin decizia contestată de reclamantă, pârâtul C.N.A. a

sancționat postul de televiziune al reclamantei pentru afirmațiile neadevărate

ce au fost făcute de prezentatorul emisiunii „N." în data de 5 noiembrie 2007.

Instanța de fond a reținut că, potrivit

raportului de monitorizare aflat la dosarul cauzei, în cadrul emisiunii „N.”

din 5 noiembrie 2007, d-nul R.M. a afirmat că „(...) I.C. a cerut C.N.A.-ului,

culmea, nu să amendeze emisiunea cu B., ci să amendeze o altă emisiune (...) și

C.N.A.-ul bineînțeles, astăzi s-a executat. N-am știut că I.C. e șeful C.N.A.-ului

(...)", astfel încât, verificând legalitatea deciziei atacate, s-a

constatat că nu a fost prezentat punctul de vedere aflat în opoziție în cadrul

aceleiași emisiuni, motiv pentru care decizia atacată este temeinică și

legală.;

Cu privire la capătul subsidiar al cererii de

chemare în judecată, referitor la înlocuirea sancțiunii aplicate cu o alta,

instanța de fond a reținut că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată

de pârât.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

reclamanta SC N.T.R. SRL criticând hotărârea instanței de fond ca netemeinică

și nelegală.

A arătat, în cadrul motivelor de recurs

formulate, că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra mijloacelor de probă și

asupra apărărilor invocate de recurentă prin cererea de chemare în judecată.

A precizat pe larg probele asupra cărora

instanța de fond nu s-a pronunțat, respectiv faptul că decizia atacată a fost

comunicată prin fax societății recurente la data de 6 noiembrie 2007, iar prin

poștă la o dată ulterioară, ceea ce relevă aspectul fară echivoc că motivele

pentru care a fost sancționată nu sunt adevărate.

De asemenea, s-a precizat că reclamanta a

arătat că afirmațiile realizatorului emisiunii în discuție au avut ca și

conținut strict referirea la o plângere a d-lui I.C., afirmații făcute în

cadrul emisiunii „S.z.”.

Totodată, s-a criticat faptul că instanța de

fond nu s-a pronunțat asupra apărării reclamantei cu privire la motivarea

deciziei atacate prin care C.N.A. motivează o altă decizie a acestei

instituții.

S-a criticat și modul în care instanța de

fond s-a limitat la preluarea apărărilor intimatei, astfel încât s-a arătat că

instanța a plecat de la o premisă greșită și a ajuns astfel la o concluzie de

asemenea greșită.

Intimatul C.N.A. a depus la dosar întâmpinare

prin care a răspuns motivelor de recurs formulate și a solicitat respingerea

acestuia ca nefondat.

A precizat că instanța de fond a pronunțat o

soluție legală și temeinică, pronunțându-se asupra cererii de chemare în

judecată motivat și raportați la toate probele dosarului.

Înalta Curte sesizată cu soluționarea

recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu

sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente cauzei

va respinge recursul ca nefondât, pentru considerentele ce urmează.

Prin Decizia nr. 983 din 15 noiembrie 2007

emisă de C.N.A., recurenta SC N.T.R. SRL a fost sancționată cu amenda de 2.500

lei pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului nr.

504/2002, cu modificările și completările ulterioare, precum și pe cele ale art.

71 alin. (1) lit. a) din Decizia C.N.A. nr. 187/2006 privind Codul de

reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările

ulterioare.

Prin decizia atacată de recurentă a fost

reținut faptul că în cadrul ediției din 5 noiembrie 2007 a emisiunii „N.”,

realizatorul emisiunii, d-nul.R.M., a anunțat că va da o replică d-lui I.C.,

despre care a spus că a început să atace furibund emisiunea „N.” și a făcut o

serie de afirmații neadevărate, pe alocuri cu caracter tendențios și a data

dovadă de lipsă de imparțialitate.

Autoritatea pârâtă a reținut că dl. R.M. a

dezinformat publicul telespectator, prin afirmarea că sancțiunea aplicată de C.N.A.

prin Decizia nr. 942 din 5 noiembrie 2007, pentru nerespectarea regulilor de

difuzare a publicității, ar fi fost adoptată la solicitarea dlui I.C.

Totodată, C.N.A. a reținut în decizia ce face

obiectul cauzei de față, faptul că radiodifuzorul a mai fost sancționat

anterior pentru încălcarea prevederilor privind informarea corectă a opiniei

publice.

Analizând critica recurentei cu privire la

faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra apărării formulate, în

sensul că motivele reținute de C.N.A. în Decizia nr. 983 din 15 noiembrie 2007

sunt neadevărate și tendențioase, întrucât realizatorul emisiunii „N.” nu putea

face asemenea afirmații pentru că Decizia nr. 942 din 5 noiembrie 2007 a fost

comunicată recurentei-reclamante prin fax la data de 6 noiembrie 2007, iar prin

poștă ulterior acestei date, Înalta Curte respinge această critică.

Înalta Curte a reținut că sentința instanței

de fond este motivată pe acest aspect, întrucât s-au analizat actele și

lucrările dosarului, instanța reținând, după consultarea raportului de

monitorizare depus la dosar, afirmațiile făcute de dl. R.M. în emisiunea în

discuție pe care le-a și arătat între ghilimele.

Văzând și dispozițiile art. 3 alin. (2) din

Legea nr:504/2003 și art. 71 alin. (1) lit. a) din Decizia C.N.A. nr. 187/2006,

dispoziții care impuneau prezentarea punctelor de vedere aflate în opoziție în

cadrul aceleași emisiuni, Înalta Curte a constatat că decizia atacată este

legală și temeinică.

Critica formulată de recurenta SC N.T.R. SRL

cu privire la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat pe apărarea

recurentei-reclamante conform căreia dl. R.M. nu a făcut nimic altceva decât să

repete afirmațiile publice ale dlui I.C., rezultând că nu a dezinformat

publicul telespectator și nu a încălcat principiul asigurării imparțialității,

echilibrului și favorizării liberei formări a opiniei, nefiind nevoit să

probeze afirmațiile sale, Înalta Curte va respinge și această critică ca

neîntemeiată.

Înalta Curte analizând raportul de

monitorizare depus la dosarul cauzei a constatat că dl. R.M. a făcut afirmații

care intră sub incidența dispozițiilor legale reținute de C.N.A., întrucât nu

sunt repetate afirmații făcute de I.C., ci sunt făcute afirmații proprii ale

realizatorului emisiunii, cu comentarii pe marginea subiectului analizat.

De asemenea, critica recurentei cu privire la

faptul că prin Decizia nr. 983 din 15 noiembrie 2007 C.N.A. a motivat o altă

decizie, respectiv Decizia nr. 942/2007 nu poate fi primită de Înalta Curte și

aceasta pentru că referirea la emisiunea „N.” din 30 octombrie 2007, cu privire

la publicitatea unui produs din domeniul construcțiilor a avut drept temei

combaterea unei afirmații neadevărate a dlui R.M.

Nici cererea privind micșorarea cuantumului

sancțiunii aplicate nu poate fi acceptată, având în vedere faptul că la

aplicarea acestei sancțiuni au fost luate în calcul toate elementele necesare

cerute de lege.

Înalta Curte a constatat că instanța de fond

nu s-a limitat la preluarea apărărilor formulate de pârâtă prin întâmpinare,

cum se susține prin motivele de recurs, ci a dat o dezlegare corectă cauzei

deduse judecății prin analizarea mijloacelor de probă aflate la dosar și

coroborarea lor, cu respectarea dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, respectiv a dreptului la un proces echitabil.

Este fără putință de tăgadă că dispozițiile art.

6 prevăd în sarcina instanței obligația de a proceda la o analiză efectivă a

motivelor, argumentelor și mijloacelor de probă ale părților, cu condiția să le

aprecieze relevanța și fără ca asta să implice un răspuns detaliat pentru

fiecare argument în parte, așa cum reține C.E.D.O. în cauza V.H. împotriva

Olandei.

De asemenea, Înalta Curte are în vedere

faptul că Legea audiovizualului nu urmărește să garanteze drepturi teoretice

sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, C.N.A. fiind garantul

interesului public în domeniul comunicării audiovizuale.

Analizând cauza și sub incidența

dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că nu există

motive de casare sau modificare a hotărârii atacate, astfel încât recursul

formulat urmează, pe cale de consecință, să fie respins ca nefondat în temeiul art.

312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC N.T.R. SRL

împotriva sentinței civile nr. 1681 din 3 iunie 2008 a Curții de Apel

București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30

ianuarie 2009.