ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4659/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 929 din 28 mai 2003 a Curții de Apel Cluj s-a admis cu majoritate de voturi recursul declarat de Parohia Romană Unită cu Roma Greco Catolică Dej împotriva deciziei nr. 87 din 20 ianuarie 2003 a Tribunalului Cluj pe care a casat-o cu trimiterea spre rejudecare la același tribunal, motiv pentru care Tribunalul Cluj a casat-o cu trimitere pentru rejudecare la același tribunal pentru soluționarea apelurilor formulate de Parohia Ortodoxă Română Dej II și III și Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 1038/21 mai 2002. Prin sentința sus-menționată s-au respins excepția Ministerului Finanțelor privind lipsa sa de calitate și excepțiile autorității de lucru judecat, de necompetență a instanței în soluționarea cauzei și excepția de neconstituționalitate, toate invocate de Parohia Ortodoxă Română Dej II.

Totodată s-a admis acțiunea întregită formulată de Parohia Română Unită cu Roma Greco Catolică Dej împotriva pârâților Parohia Ortodoxă Română II Dej, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Parohia Ortodoxă Română III Dej, P.T. și P.A.G. constatându-se nulitatea absolută a integrării Parohiei Române Unită cu Roma Greco Catolică din Dej în Parohia Ortodoxă Română din Dej în temeiul Decretului nr. 358/1958. Pe cale de consecință s-a dispus restabilirea situației de C.F. anterior datei de 1 decembrie 1948 și obligarea Parohiei Ortodoxe Română III Dej la restituirea bisericii situată în Dej, înscrisă în C.F. Dej, cu nr.top. 1151/1 și casa înscrisă la același nr. topografic, casă din piatră și cărămidă și grădină în suprafață de 420 mp situată în Dej, înscrisă în C.F.

Dej cu nr.top. 3789/1943, casa situată în str. A. și grădină în suprafață de 736 cu nr.top. 3792/1944/1 din C.F. Dej, grădina din intravilan în suprafață de 173 mp nr.top. 940 din C.F. Dej. Prin aceeași sentință s-a constatat nulitatea absolută a controlului de vânzare-cumpărare între Parohia Ortodoxă Română III și pârâții P.T. și soția A.G. autentificat sub numărul 1367/11 septembrie 2000, pentru imobilul, curte, casă și grădină situat în Dej, înscris în C.F. Dej cu nr.top. 945 și nr.top. 3792/1944/1, dispunându-se anularea încheierii de intabulare a dreptului de proprietate al cumpărătorilor. Tribunalul Dej prin decizia nr. 931/A din 16 septembrie 2003 a respins apelul declarat de Ministerul Finanțelor Publice și Parohia Ortodoxă Dej II, Parohia Ortodoxă Dej III împotriva sentinței civile nr. 1038 din 21 mai 2002 a Judecătoriei Dej.

Împotriva deciziei susmenționate au declarat recurs Parohia Ortodoxă Română Dej II și Parohia Ortodoxă Dej III, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice, invocând mai multe aspecte de nelegalitate încadrate în drept în dispozițiunile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. La termenul din 24 februarie 2005, Curtea de Apel Cluj a suspendat soluționarea recursurilor declarate, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ. la cererea pârâtelor Parohiilor Ortodoxe Dej II și III până la soluționarea irevocabilă a acțiunii ce face obiectul dosarului nr. 1279/2005 a Tribunalului Cluj, având ca obiect obligarea reclamantei intimate la plata unei creanțe de 8.407.000.000 lei și instituirea unui drept de retenție asupra imobilelor.

Împotriva acestei încheieri de suspendare a declarat recurs Parohia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, arătând în esență că în speță nu sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 244 alin. (1) C. proc. civ. deoarece, dreptul de proprietate al bisericii în litigiu construită de parohul din 1896, nu atârnă câtuși de puțin de o eventuală creanță a Parohiei Ortodoxe Dej, deoarece patrimoniul Parohiei Ortodoxe s-a îmbogățit cu contravaloarea celor două imobile vândute, proprietatea Bisericii Române Unite cu Roma. Recursul este întemeiat. În cauză Curtea de Apel Timișoara a suspendat soluționarea recursurilor declarate de Parohia Ortodoxă Dej II și Dej III, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice Municipale Dej împotriva deciziei civile nr. 931 din 16 septembrie 2003 a Tribunalului Dej în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc.

civ. Suspendarea legală facultativă, prevăzută de art. 244 pct. 1 C. proc. civ. intervine când dezlegarea pricinii atârnă în tot sau în parte de existența sau inexistența unui drept care formează obiectul unei alte judecăți. Textul se referă la existența unor chestiuni prejudiciale, a căror soluționare ar putea avea o înrâurire hotărâtoare asupra rezolvării cauzei. Pentru ca textul să aibă aplicare, este însă necesar ca problema de a cărei dezlegare depinde soluția din proces să facă obiectul unei alte judecăți, adică să fie pendinte. Dosarul nr. 1274/2005 al Curții de Apel Cluj prin care Parohia Ortodoxă Română a solicitat obligarea Parohiei Română unită cu Roma (Greco-Catolică) la plata despăgubirilor în sumă de 8.407.000.000 lei reprezentând valoarea reparațiilor efectuate lăcașului de cult și acordarea dreptului de retenție asupra acestuia nu influențează prin modul său de soluționare dezlegarea acțiunii în revendicarea dreptului de proprietate asupra bisericii.

Altfel spus, existența dreptului de proprietate valorificat de reclamantă în acțiunea în revendicarea bisericii, nu depinde de existența sau inexistența dreptului de creanță valorificat în cauza ce face obiectul dosarului nr. 1279/2005 al Tribunalului Cluj. Nici dreptul de retenție solicitat în dosarul nr. 1279/2005 al Tribunalului Cluj nu poate obstrucționa finalizarea acțiunii în revendicare, căci retenția reprezintă o garanție reală indirectă care poate fi invocată numai față de proprietarul exclusiv al bunului instituit drept garanție. Or, atâta timp cât cauza nu a fost soluționată și nu s-a stabilit irevocabil dreptul de proprietate al Parohiei revendicante asupra lăcașului de cult, nu se poate institui nici dreptul de retenție asupra acestuia pentru garantarea creanței.

Așadar, numai soluționarea revendicării și nu suspendarea acesteia deschide calea instituirii dreptului de retenție pentru garantarea creanței, fie pe calea suspendării executării acestei hotărâri fie pe calea contestației la executare. Pentru cele expuse mai sus, în temeiul art. 14 C. proc. civ. recursul declarat de Parohia Unită cu Roma Greco Catolică împotriva încheierii din 24 februarie 2005 a Curții de Apel Cluj va fi admis, cauza urmând a fi trimisă pentru continuarea judecății aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta Parohia Română Unită cu Roma Greco Catolică împotriva încheierii din 24 februarie 2005 a Curții de Apel Cluj și trimite cauza spre continuarea judecății aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2006.