ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4659/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4659/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 929 din 28 mai 2003
a Curții de Apel Cluj s-a admis cu majoritate de voturi recursul declarat de
Parohia Romană Unită cu Roma Greco Catolică Dej împotriva deciziei nr. 87 din
20 ianuarie 2003 a Tribunalului Cluj pe care a casat-o cu trimiterea spre
rejudecare la același tribunal, motiv pentru care Tribunalul Cluj a casat-o cu
trimitere pentru rejudecare la același tribunal pentru soluționarea apelurilor
formulate de Parohia Ortodoxă Română Dej II și III și Ministerul Finanțelor
Publice împotriva sentinței civile nr. 1038/21 mai 2002.
Prin sentința sus-menționată s-au
respins excepția Ministerului Finanțelor privind lipsa sa de calitate și
excepțiile autorității de lucru judecat, de necompetență a instanței în soluționarea
cauzei și excepția de neconstituționalitate, toate invocate de Parohia Ortodoxă
Română Dej II.
Totodată s-a admis acțiunea
întregită formulată de Parohia Română Unită cu Roma Greco Catolică Dej
împotriva pârâților Parohia Ortodoxă Română II Dej, Statul Român prin
Ministerul Finanțelor Publice, Parohia Ortodoxă Română III Dej, P.T. și P.A.G.
constatându-se nulitatea absolută a integrării Parohiei Române Unită cu Roma
Greco Catolică din Dej în Parohia Ortodoxă Română din Dej în temeiul Decretului
nr. 358/1958.
Pe cale de consecință s-a dispus
restabilirea situației de C.F. anterior datei de 1 decembrie 1948 și obligarea
Parohiei Ortodoxe Română III Dej la restituirea bisericii situată în Dej,
înscrisă în C.F. Dej, cu nr.top. 1151/1 și casa înscrisă la același nr.
topografic, casă din piatră și cărămidă și grădină în suprafață de 420 mp
situată în Dej, înscrisă în C.F. Dej cu nr.top. 3789/1943, casa situată în str.
A. și grădină în suprafață de 736 cu nr.top. 3792/1944/1 din C.F. Dej, grădina
din intravilan în suprafață de 173 mp nr.top. 940 din C.F. Dej.
Prin aceeași sentință s-a constatat
nulitatea absolută a controlului de vânzare-cumpărare între Parohia Ortodoxă
Română III și pârâții P.T. și soția A.G. autentificat sub numărul 1367/11
septembrie 2000, pentru imobilul, curte, casă și grădină situat în Dej, înscris
în C.F. Dej cu nr.top. 945 și nr.top. 3792/1944/1, dispunându-se anularea
încheierii de intabulare a dreptului de proprietate al cumpărătorilor.
Tribunalul Dej prin decizia nr.
931/A din 16 septembrie 2003 a respins apelul declarat de Ministerul Finanțelor
Publice și Parohia Ortodoxă Dej II, Parohia Ortodoxă Dej III împotriva
sentinței civile nr. 1038 din 21 mai 2002 a Judecătoriei Dej.
Împotriva deciziei susmenționate au
declarat recurs Parohia Ortodoxă Română Dej II și Parohia Ortodoxă Dej III,
Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor
Publice, invocând mai multe aspecte de nelegalitate încadrate în drept în
dispozițiunile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
La termenul din 24 februarie 2005,
Curtea de Apel Cluj a suspendat soluționarea recursurilor declarate, în temeiul
art. 244 pct. 1 C. proc. civ. la cererea pârâtelor Parohiilor Ortodoxe Dej II
și III până la soluționarea irevocabilă a acțiunii ce face obiectul dosarului
nr. 1279/2005 a Tribunalului Cluj, având ca obiect obligarea reclamantei
intimate la plata unei creanțe de 8.407.000.000 lei și instituirea unui drept
de retenție asupra imobilelor.
Împotriva acestei încheieri de
suspendare a declarat recurs Parohia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică,
arătând în esență că în speță nu sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 244
alin. (1) C. proc. civ. deoarece, dreptul de proprietate al bisericii în
litigiu construită de parohul din 1896, nu atârnă câtuși de puțin de o
eventuală creanță a Parohiei Ortodoxe Dej, deoarece patrimoniul Parohiei
Ortodoxe s-a îmbogățit cu contravaloarea celor două imobile vândute,
proprietatea Bisericii Române Unite cu Roma.
Recursul este întemeiat.
În cauză Curtea de Apel Timișoara a
suspendat soluționarea recursurilor declarate de Parohia Ortodoxă Dej II și Dej
III, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Administrația
Finanțelor Publice Municipale Dej împotriva deciziei civile nr. 931 din 16 septembrie
2003 a Tribunalului Dej în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
Suspendarea legală facultativă,
prevăzută de art. 244 pct. 1 C. proc. civ. intervine când dezlegarea pricinii
atârnă în tot sau în parte de existența sau inexistența unui drept care formează
obiectul unei alte judecăți. Textul se referă la existența unor chestiuni
prejudiciale, a căror soluționare ar putea avea o înrâurire hotărâtoare asupra
rezolvării cauzei.
Pentru ca textul să aibă aplicare,
este însă necesar ca problema de a cărei dezlegare depinde soluția din proces
să facă obiectul unei alte judecăți, adică să fie pendinte.
Dosarul nr. 1274/2005 al Curții de
Apel Cluj prin care Parohia Ortodoxă Română a solicitat obligarea Parohiei
Română unită cu Roma (Greco-Catolică) la plata despăgubirilor în sumă de
8.407.000.000 lei reprezentând valoarea reparațiilor efectuate lăcașului de
cult și acordarea dreptului de retenție asupra acestuia nu influențează prin
modul său de soluționare dezlegarea acțiunii în revendicarea dreptului de proprietate
asupra bisericii.
Altfel spus, existența dreptului de
proprietate valorificat de reclamantă în acțiunea în revendicarea bisericii, nu
depinde de existența sau inexistența dreptului de creanță valorificat în cauza
ce face obiectul dosarului nr. 1279/2005 al Tribunalului Cluj.
Nici dreptul de retenție solicitat
în dosarul nr. 1279/2005 al Tribunalului Cluj nu poate obstrucționa finalizarea
acțiunii în revendicare, căci retenția reprezintă o garanție reală indirectă
care poate fi invocată numai față de proprietarul exclusiv al bunului instituit
drept garanție. Or, atâta timp cât cauza nu a fost soluționată și nu s-a
stabilit irevocabil dreptul de proprietate al Parohiei revendicante asupra
lăcașului de cult, nu se poate institui nici dreptul de retenție asupra
acestuia pentru garantarea creanței.
Așadar, numai soluționarea
revendicării și nu suspendarea acesteia deschide calea instituirii dreptului de
retenție pentru garantarea creanței, fie pe calea suspendării executării
acestei hotărâri fie pe calea contestației la executare.
Pentru cele expuse mai sus, în
temeiul art. 14 C. proc. civ. recursul declarat de Parohia Unită cu Roma Greco
Catolică împotriva încheierii din 24 februarie 2005 a Curții de Apel Cluj va fi
admis, cauza urmând a fi trimisă pentru continuarea judecății aceleiași
instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de
reclamanta Parohia Română Unită cu Roma Greco Catolică împotriva încheierii din
24 februarie 2005 a Curții de Apel Cluj și trimite cauza spre continuarea
judecății aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2006.