ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1139/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1769 din 6 septembrie 2006, rejudecând cauza în fond, după casare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea prin care reclamanta O.V., în contradictoriu cu pârâta C.P.M.B., solicita anularea hotărârii acesteia nr. 14014/741 din 3 decembrie 2004, prin care i-a fost respinsă cererea formulată în temeiul Legii nr. 189/2000. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada persecuției etnice suferite, declarația unei singure persoane fiind insuficientă pentru dovedirea acțiunii.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta O.V., susținând că este netemeinică și nelegală, întrucât, cu probele administrate în cauză, a dovedit că a fost persecutată etnic. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, în conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente (alin. (1)) sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori (alin. (2)). În speță, la dosarul cauzei a fost depusă declarația autentificată a martorului S.M. (dosar fond), care atestă că, în martie 1943, reclamanta, împreună cu părinții și cele șapte surori ale sale, s-au refugiat în România, în localitatea Moronglav, județul Olt, unde au fost anchetați de către autoritățile comuniste în legătură cu părăsirea domiciliului din Basarabia.

Urmare acestor anchete, tatăl reclamantei, I.P., a fost arestat și condamnat la 25 de ani de muncă silnică, fiind deportat în lagărul Pogrebnoi din Siberia. Susținerile reclamantei și ale martorului, referitoare la anchetarea și condamnarea tatălui reclamantei sunt confirmate de adeverința din 2 noiembrie 1955, eliberată de Ministerul Justiției al U.R.S.S. De asemenea, din sentința civilă nr. 1279/2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal (dosar fond), rămasă irevocabilă prin decizia nr. 647/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (dosar fond), rezultă că sora recurentei-reclamante, A.A., beneficiază de drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999. Din coroborarea probelor susmenționate, rezultă, așadar, atât persecuția la care recurenta-reclamantă a fost supusă cât și perioada exercitării acesteia, situație față de care în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea acesteia, ca neîntemeiată.

Or, încadrându-se în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, reclamanta este îndreptățită să beneficieze de compensațiile acordate de acest act normativ, pentru perioada corespunzătoare refugiului, respectiv 15 martie 1943 - 6 martie 1945. Pentru considerentele arătate, recursul va fi admis iar sentința atacată va fi modificată, în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamantă. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de O.V. împotriva sentinței civile nr. 1769 din 6 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că admite acțiunea reclamantei. Anulează hotărârea nr. 14014/741 din 3 decembrie 2004 a C.P.M.B. și obligă pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru perioada 15 martie 1943 - 6 martie 1945. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2007.