ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2487/2007

Asupra recursului de față,

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 21 din 12 februarie

2007, Curtea de Apel Iași,

secția de

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea

reclamantului

H.C. în contradictoriu cu pârâta C.

J.P.I.,

prin care reclamantul a solicitat anularea H

otărârii nr. 2171 din 27

noiembrie 2006 emisă de pârâtă și

recunoașterea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru a

hotărî astfel a reținut că reclamantul nu a făcut dovada

părăsirii domiciliului împreună cu familia sa din

motive de persecuție

etnice, condiția de persoană

persecutată este hotărâtoare pentru acordarea drepturilor instituite prin Legea

nr. 189/2000,

neîndeplinirea ei lipsind de

suport legal cererea formulată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul H.

C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că în mod

greșit instanța de fond i-a respins acțiunea, întrucât acesta

îndeplinește condițiile de beneficiar al

Legii nr. 189/2000.

Din

analiza soluției instanței de fond, a motivelor de recurs și a

înscrisurilor din dosar, în raport de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

, Curtea constată că recursul este nefondat și îl

va

respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit

prevederilor art. l din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu

începere de la

6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit

persecuții etnice, aflându-se în una din

situațiile enumerate.

Din interpretarea prevederilor ordonanței,

rezultă că obiectul

cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi

compensatorii pentru prejudiciile suferite de

persoanele persecutate de

regimurile

respective în perioada arătată, din motive etnice.

Având în

vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se

bucure toate persoanele, cetățeni români, care au

avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice,

prin

persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit

acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit

persecuțiile respective în mod indirect, prin

consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Întradevăr,

în primăvara anului 1944, reclamantul și familia sa

aveau

domiciliul în municipiul Pașcani, județul Iași și că tatăl acestuia, H.I., era

angajat la A.R.M.

R.P., din subordinea

Ministerului Transporturilor și au fost

evacuați, odată cu unitatea la care acesta lucra, în județul Mehedinți.

Evacuarea bunurilor și a personalului de

la unitatea ce făcea parte din industria de apărare, și care lucra pentru

armata română

aflată în stare de război, s-a

dispus de autoritățile competente ale

Regatului

României, ca urmare a pătrunderii, în luna martie 1944, a

trupelor sovietice în zona de nord a Moldovei și a

înaintării lor până la aliniamentul Târgul Neamț - Podul Iloaiei - Iași -

Chișinău.

Or, refugierea în

altă localitate decât cea de domiciliu s-a produs

ca urmare a apropierii frontului, pentru

protejarea populației, fiind echivalenta cu o mutare în teritoriu si nu cu o

persecuție din motive

etnice.

Pe cale de

consecință Curtea constată că recursul este nefondat

și

conform dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a

fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge recursul declarat de H.C. împotriva sentinței

nr. 21 din 18 februarie 2007 a Curții de Apel Iași, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 mai 2007.