ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2487/2007

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 21 din 12 februarie 2007, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului H.C. în contradictoriu cu pârâta C. J.P.I., prin care reclamantul a solicitat anularea H otărârii nr. 2171 din 27 noiembrie 2006 emisă de pârâtă și recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. Pentru a hotărî astfel a reținut că reclamantul nu a făcut dovada părăsirii domiciliului împreună cu familia sa din motive de persecuție etnice, condiția de persoană persecutată este hotărâtoare pentru acordarea drepturilor instituite prin Legea nr. 189/2000, neîndeplinirea ei lipsind de suport legal cererea formulată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul H. C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că în mod greșit instanța de fond i-a respins acțiunea, întrucât acesta îndeplinește condițiile de beneficiar al Legii nr. 189/2000. Din analiza soluției instanței de fond, a motivelor de recurs și a înscrisurilor din dosar, în raport de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. , Curtea constată că recursul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente: Potrivit prevederilor art. l din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Din interpretarea prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice. Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Întradevăr, în primăvara anului 1944, reclamantul și familia sa aveau domiciliul în municipiul Pașcani, județul Iași și că tatăl acestuia, H.I., era angajat la A.R.M. R.P., din subordinea Ministerului Transporturilor și au fost evacuați, odată cu unitatea la care acesta lucra, în județul Mehedinți. Evacuarea bunurilor și a personalului de la unitatea ce făcea parte din industria de apărare, și care lucra pentru armata română aflată în stare de război, s-a dispus de autoritățile competente ale Regatului României, ca urmare a pătrunderii, în luna martie 1944, a trupelor sovietice în zona de nord a Moldovei și a înaintării lor până la aliniamentul Târgul Neamț - Podul Iloaiei - Iași - Chișinău.

Or, refugierea în altă localitate decât cea de domiciliu s-a produs ca urmare a apropierii frontului, pentru protejarea populației, fiind echivalenta cu o mutare în teritoriu si nu cu o persecuție din motive etnice. Pe cale de consecință Curtea constată că recursul este nefondat și conform dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge recursul declarat de H.C. împotriva sentinței nr. 21 din 18 februarie 2007 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 mai 2007.