ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2725/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 133/ CA din 11 decembrie 2006, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul D.M., în contradictoriu cu pârâta C.J.P.I., prin care solicita anularea Hotărârii nr. 2105 din 27 martie 2006 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pe motiv că a fost evacuat, împreună cu familia sa, din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate. Pentru a pronunța această soluție, Instanța de fiind a reținut, în esență, că reclamantul nu a făcut dovada că evacuarea ar fi fost consecința unor persecuții etnice.

Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul, reiterând motivele și argumentele invocate în fața Instanței de Fond. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate (lit. c)) sau evacuată din locuința pe care o deținea (lit. g)). Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă persoanelor care, în perioada precizată, au avut de suferit persecuții din motive etnice, materializate în una din următoarele forme: refugiu, expulzare sau strămutare în altă localitate, respectiv evacuare din locuința pe care o deținea.

De asemenea, în conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente (alin. (1)) sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori (alin. (2)). În speță, la dosarul cauzei a fost depuse mai multe acte, între care și carnetul de evacuat emis de Biroul refugiaților din cadrul C.G.R.E., care atestă că, la data de 26 martie 1944, mama reclamantului, D.E., împreună cu cei doi copii ai săi, printre care și reclamantul, au fost evacuați din localitatea Pomârla, județul Botoșani, în județul Teleorman.

Cum, potrivit legii, s-a făcut dovada evacuării și, respectiv, a refugiului reclamantului, se constată că acesta se încadrează în situațiile prevăzute de art. 1 lit. c) și g) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, fiind îndreptățit să beneficieze de compensațiile acordate de acest act normativ, pentru perioada corespunzătoare refugiului, respectiv 26 martie 1944 - 6 martie 1945. Pentru considerentele arătate, recursul va fi admis, iar sentința atacată va fi modificată, în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul D.M. împotriva sentinței nr. 133/ CA din 11 decembrie 2006 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul D.M. și anulează Hotărârea nr. 2105 din 27 martie 2007 emisă de C.J.P.I. Obligă pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 26 martie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 februarie 2006. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2007.