Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.09.2007
respins

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3442/2007

HOTĂRÂRE
19.09.2007
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3442/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 30 octombrie 2006 reclamanta T.P. a chemat în judecată C.J.P. Ilfov, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 solicitând anularea Hotărârii nr. 18312 din 4 septembrie 2006 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că părinții său au fost strămutați din localitatea Golebina - Ceatalcia, județul Durostor pe motive etnice, iar pârâta în mod nelegal i-a respins cererea.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 476 din 14 februarie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamanta T.P., a anulat Hotărârea nr. 18312 emisă de C.J.P.

Ilfov, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 la 4 septembrie 2006 și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 începând cu data de 1 octombrie 2006 pentru perioada 14 ianuarie 1942 - 6 martie 1945. Pentru a hotărî astfel această Instanță a reținut că din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuind înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile în mod nemijlocit cât și persoanele care au suferit persecuțiile în mod indirect prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor în perioada prevăzută de lege.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C.J.P. Ilfov criticând-o ca nelegală și netemeinică. Recurenta a susținut în esență că deși potrivit dispozițiilor art. 2 din Hotărârea nr. 127/2002 privind aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor O.G. nr. 105/1999 prin persoană care a fost strămutată în altă localitate în sensul O.G. nr. 105/1999 se înțelege și persoana care a făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral, situație în care se regăsesc și părinții reclamantei, în cauză nu s-a făcut dovada începutului și sfârșitului perioadei de strămutare, condiție impusă de dispozițiile art. 4 din norme, pentru acordarea drepturilor. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: În conformitate cu dispozițiile art. (1) lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice , cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit. În cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate că reclamanta s-a născut la data de 14 ianuarie 1942 în localitatea Beidaud, județul Tulcea după ce, în toamna anului 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, părinții săi fuseseră strămutați din Bulgaria în România.

Fiind născută în perioada în care părinții săi aveau statutul de strămutați, intimata - reclamantă a împărtășit situația părinților săi, suportând consecințele morale și materiale ale statutului acestora care, începând cu data nașterii, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat Instanța de Fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în consecință, să-i acorde acestuia drepturile ce i se cuvin. Adresele M.J. și C.N.P.D.A.S., invocate de recurenta - pârâtă, potrivit cărora, de prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 ar beneficia numai copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte de strămutare și născuți după strămutarea părinților, reprezintă punctul de vedere al autorităților emitente, acesta neputând avea ca efect restrângerea sferei de aplicare a unei legi.

În cauză s-a făcut dovada prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv Situația privind averea imobiliară ce a fost trecută în proprietatea statului bulgar precum și declarațiile martorilor U.S. și S.M., că părinții reclamantei M.C. (D.) și M.C. au fost strămutați împreună cu bunicul lor M.F. în anul 1940 din localitatea Golebina - Ceatalcia, județul Durostor, iar reclamanta T.P. (M.) s-a născut, ulterior refugiului la data de 14 ianuarie 1942 în comuna Beidaud, județul Tulcea. În ceea ce privește susținerea recurentei că nu s-a făcut dovada încetării perioadei strămutării acest motiv nu poate fi luat în considerarea deoarece strămutarea populației române din Bulgaria în România în urma Tratatului de la Craiova a fost definitivă, persoanele strămutate neavând niciodată posibilitatea de a reveni în locurile respective.

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Ilfov împotriva sentinței civile nr. 476 din 14 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-03-25
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1235/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curtea de Apel București, acestei instanțe la 18 iulie 2007, reclamantul M.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C
ÎCCJ 2009-02-06
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 652/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta G.P. a solicitat anularea hotărâ
ÎCCJ 2007-05-15
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2487/2007
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 21 din 12 februarie 2007, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului H.C. în co
ÎCCJ 2007-10-12
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3879/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 19 februarie 2007, reclamanta F.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.P.M.B., anularea Hotărârii nr. 16289/55
ÎCCJ 2008-12-05
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4548/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița reclamanta M.E. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Ialomița anularea hotăr
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă