ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3442/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului

administrativ la data de 30 octombrie 2006 reclamanta T.P. a chemat în judecată

C.J.P. Ilfov, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 solicitând anularea Hotărârii

nr. 18312 din 4 septembrie 2006 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită

o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că părinții său au fost strămutați din localitatea Golebina

- Ceatalcia, județul Durostor pe motive etnice, iar pârâta în mod nelegal i-a

respins cererea.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 476 din

14 februarie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamanta T.P., a anulat Hotărârea

nr. 18312 emisă de C.J.P. Ilfov, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 la

4 septembrie 2006 și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să

recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 începând

cu data de 1 octombrie 2006 pentru perioada 14 ianuarie 1942 - 6 martie 1945.

Pentru a hotărî astfel

această Instanță a reținut că din interpretarea teleologică a prevederilor

ordonanței rezultă că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure

toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuind

înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile în mod nemijlocit cât și

persoanele care au suferit persecuțiile în mod indirect prin consecințele care

s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor în perioada prevăzută de lege.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta C.J.P. Ilfov criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Recurenta a susținut în

esență că deși potrivit dispozițiilor art. 2 din Hotărârea nr. 127/2002 privind

aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor O.G. nr. 105/1999 prin persoană

care a fost strămutată în altă localitate în sensul O.G. nr. 105/1999 se

înțelege și persoana care a făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare

a unui tratat bilateral, situație în care se regăsesc și părinții reclamantei,

în cauză nu s-a făcut dovada începutului și sfârșitului perioadei de

strămutare, condiție impusă de dispozițiile art. 4 din norme, pentru acordarea

drepturilor.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

În conformitate cu

dispozițiile art. (1) lit. c) din O.G. nr. 105/1999

privind

acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate

în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive

etnice

, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile

acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada

sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de

lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor

care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se

face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate

în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Așadar,

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii

născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a

părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat și

rezultă din dovezile administrate că reclamanta s-a născut la data de 14

ianuarie 1942 în localitatea Beidaud, județul Tulcea după ce, în toamna anului

1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, părinții săi

fuseseră strămutați din Bulgaria în România.

Fiind născută în perioada în

care părinții săi aveau statutul de strămutați, intimata - reclamantă a

împărtășit situația părinților săi, suportând consecințele morale și materiale

ale statutului acestora care, începând cu data nașterii, s-au răsfrânt și

asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat Instanța de Fond

obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al

prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în consecință, să-i acorde acestuia

drepturile ce i se cuvin.

Adresele M.J. și C.N.P.D.A.S.,

invocate de recurenta - pârâtă, potrivit cărora, de prevederile art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999 ar beneficia numai copiii născuți în timpul călătoriei

spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte de strămutare și născuți după

strămutarea părinților, reprezintă punctul de vedere al autorităților emitente,

acesta neputând avea ca efect restrângerea sferei de aplicare a unei legi.

În cauză s-a făcut dovada

prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv Situația privind averea imobiliară

ce a fost trecută în proprietatea statului bulgar precum și declarațiile

martorilor U.S. și S.M., că părinții reclamantei M.C. (D.) și M.C. au fost

strămutați împreună cu bunicul lor M.F. în anul 1940 din localitatea Golebina -

Ceatalcia, județul Durostor, iar reclamanta T.P. (M.) s-a născut, ulterior

refugiului la data de 14 ianuarie 1942 în comuna Beidaud, județul Tulcea.

În ceea ce privește

susținerea recurentei că nu s-a făcut dovada încetării perioadei strămutării acest

motiv nu poate fi luat în considerarea deoarece strămutarea populației române

din Bulgaria în România în urma Tratatului de la Craiova a fost definitivă, persoanele strămutate neavând niciodată posibilitatea de a reveni

în locurile respective.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Ilfov împotriva sentinței civile nr. 476 din 14 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 septembrie 2007.