ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1235/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curtea de Apel

București, acestei instanțe la 18 iulie 2007, reclamantul M.C. a solicitat în contradictoriu

cu pârâta C.J.P. Ilfov anularea hotărârii din 24 mai 2007 emisă de pârâta – Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, obligarea pârâtei la emiterea unei hotărâri

de admitere a cererii și de stabilire a calității de beneficiar al drepturilor prevăzute

de Legea nr. 189/2000 și obligarea pârâtei la plata drepturilor ce i se cuvin de

la data depunerii cererii.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că s-a născut la 8 septembrie 1941 în localitatea J., județul

Tulcea, în timp ce părinții lui erau în perioada de refugiu, după ce au fost strămutați

din Bulgaria în România.

Prin sentința civilă

nr. 2489 din 16 octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios,

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.C. în contradictoriu

cu pârâta C.J.P. Ilfov. A anulat hotărârea din 24 mai 2007 emisă de pârâtă și a

obligat-o pe aceasta la emiterea unei hotărâri prin care să-i fie recunoscute reclamantului

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 și la plata drepturilor bănești corespunzătoare,

de la 1 iunie 2007.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că dispozițiile actului de reparație sunt aplicabile

atât în cazul persoanelor care au suferit nemijlocit persecuțiile din motive etnice,

dar și celor care, pentru aceleași motive și în aceeași perioadă, au resimțit persecuțiile

în mod indirect.

Astfel, reclamantul s-a

născut în anul 1941, ulterior datei la care părinții săi au fost strămutați, suferind

aceleași consecințe negative ca și aceștia.

Împotriva sentinței civile

sus menționate a declarat recurs C.J.P. Ilfov, care a motivat, în esență, că nu

pot beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 copiii concepuți după

strămutarea părinților.

Analizând cauza prin prisma

motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă C.J.P. Ilfov, în raport cu prevederile

art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările

și completările ulterioare și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, Curtea

constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În esență, criticile recurentei-pârâte

vizează acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999 persoanelor născute în localitatea

în care părinții lor au fost strămutați în urma Tratatului între România și Bulgaria,

semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940.

În cauză, este necontestat

faptul că familia intimatului-reclamant a făcut, în anul 1940, obiectul schimbului

de populație în baza Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la

7 septembrie 1940 și că reclamantul M.C. s-a născut în România, în localitatea J.,

județul Tulcea, unde fuseseră strămutați părinții săi.

Instanța de fond a realizat

o corectă interpretare teleologică a prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G.

nr. 127/ 2002.

Pe cale de consecință,

în mod corect și în acord cu practica unitară a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

instanța de fond a reținut că prejudiciile suferite de părinți urmare strămutării

sunt suportate și de către copiii lor minori, ceea ce justifică similitudinea de

regim juridic aplicabil.

A admite teza recurentei-pârâte

ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimatul-reclamant,

pe de o parte, și părinții săi, pe de altă parte, cu care acesta s-a aflat în aceeași

situație, în speță cea de strămutat, suportând consecințe nefavorabile similare

datorate persecuțiilor din motive etnice.

Interpretarea pe care

instanța de fond a dat-o dispozițiilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările

ulterioare, este în acord și cu aspectele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate în

aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană

sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute

în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența

exclusivă a instanței judecătorești”.

În consecință, pe baza

probatoriului administrat, Curtea de Apel, întemeiat și legal, a reținut că familia

reclamantului a făcut obiectul schimbului de populație în baza Tratatului între

România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 și că, fiind născut

la data de 8 septembrie 1941, în localitatea de strămutare a familiei sale, M.C.

se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările

și completările ulterioare și beneficiază de prevederile ordonanței pentru perioada

cuprinsă între data nașterii și data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie

1945.

Față de cele arătate,

Curtea constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică, urmând ca,

în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ., să fie respins recursul

declarat de C.J.P. Ilfov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Ilfov împotriva sentinței civile nr. 2489 din 16 octombrie 2007 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 martie 2008.