ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1168/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 25 mai 2007, reclamantul S.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Călărași – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, să se dispună anularea hotărârii din 27 aprilie 2007, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/ 2000, cu modificările și completările ulterioare.

Motivându-și cererea, reclamantul a arătat, în esență, că s-a născut la 10 noiembrie 1944 în satul C., comuna B., județul Constanța, părinții săi fiind strămutați de pe actualul teritoriu al Bulgariei, ca urmare a aplicării Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova, în septembrie 1940. Prin sentința civilă nr. 2003 din 4 septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului S.N., a anulat hotărârea nr. 4736 din 27 aprilie 2007 emisă de C.J.P. Călărași, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 și să-i acorde aceste drepturi începând cu data de 19 noiembrie 2002. Totodată, prin aceeași sentință a fost respinsă excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond reținut că din materialul probator administrat în cauză rezultă că reclamantul, deși s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost strămutați din localitatea de domiciliu situată pe teritoriul actual al Bulgariei, a resimțit în mod indirect consecințele persecuțiilor pe motive etnice la care au fost supuși părinții săi și este îndreptățit să beneficieze de drepturile cu caracter reparatoriu prevăzute de lege. Cu privire la excepția inadmisibilității, ridicată de pârâta C.J.P. Călărași, instanța a reținut netemeinicia acesteia ca urmare a faptului că a fost invocată propria culpă a pârâtei, în sensul că, din eroare, a fost respinsă cererea reclamantului înregistrată din 19 noiembrie 2002 în loc să fie respinsă o cerere de revizuire a acesteia, înregistrată din 21 august 2006. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, a declarat recurs pârâta C.J.P.

Călărași. Recurenta critică sentința pronunțată de instanța de fond, considerând că reclamantul nu este îndreptățit să beneficieze de drepturile acordate potrivit O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât nu și-a schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea de strămutare după data stabilirii părinților și nu a făcut dovada persecuției etnice pe care a suferit-o. Examinându-se sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Conform art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu art. 1 lit. c). Prin Normele de aplicare a ordonanței menționate, aprobate prin H.G. nr. 127/ 2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au tăcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod indirect ,prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Or, în cauză este de necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost strămutați din Bulgaria, după încheierea Tratatului româno-bulgar de la Craiova, din septembrie 1940, a suportat aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca urmare a persecuțiilor exercitate . Dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei strămutate - așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999 – a fortiori trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate și copilul născut în perioada de strămutare a părinților. Câtă vreme prin înscrisurile, actele de stare civilă și declarațiile de martor, reclamantul a făcut dovada că s-a născut pe timpul strămutării părinților săi, nu există nici un motiv pentru ca acesta să fie lipsit de beneficiul drepturilor acordate prin lege.

Rezultă că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală ,iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Călărași împotriva sentinței civile nr. 2003 din 4 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2008.