ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1168/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului

administrativ la data de 25 mai 2007, reclamantul S.N. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâta C.J.P. Călărași – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, să se dispună

anularea hotărârii din 27 aprilie 2007, prin care i s-a respins cererea privind

recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/ 2000, cu modificările și completările ulterioare.

Motivându-și cererea,

reclamantul a arătat, în esență, că s-a născut la 10 noiembrie 1944 în satul C.,

comuna B., județul Constanța, părinții săi fiind strămutați de pe actualul teritoriu

al Bulgariei, ca urmare a aplicării Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova,

în septembrie 1940.

Prin sentința civilă

nr. 2003 din 4 septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios,

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului S.N., a anulat hotărârea

nr. 4736 din 27 aprilie 2007 emisă de C.J.P. Călărași, pe care a obligat-o să-i

recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea

nr. 189/2000 și să-i acorde aceste drepturi începând cu data de 19 noiembrie 2002.

Totodată, prin aceeași

sentință a fost respinsă excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța de fond reținut că din materialul probator administrat în cauză

rezultă că reclamantul, deși s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

strămutați din localitatea de domiciliu situată pe teritoriul actual al Bulgariei,

a resimțit în mod indirect consecințele persecuțiilor pe motive etnice la care au

fost supuși părinții săi și este îndreptățit să beneficieze de drepturile cu caracter

reparatoriu prevăzute de lege.

Cu privire la excepția

inadmisibilității, ridicată de pârâta C.J.P. Călărași, instanța a reținut netemeinicia

acesteia ca urmare a faptului că a fost invocată propria culpă a pârâtei, în sensul

că, din eroare, a fost respinsă cererea reclamantului înregistrată din 19 noiembrie

2002 în loc să fie respinsă o cerere de revizuire a acesteia, înregistrată din 21

august 2006.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de Apel București, a declarat recurs pârâta C.J.P. Călărași.

Recurenta critică sentința

pronunțată de instanța de fond, considerând că reclamantul nu este îndreptățit să

beneficieze de drepturile acordate potrivit O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea

nr. 189/2000, întrucât nu și-a schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea

de strămutare după data stabilirii părinților și nu a făcut dovada persecuției etnice

pe care a suferit-o.

Examinându-se sentința

atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum

și cu dispozițiile legale incidente se constată că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut

de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind

și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu art. 1 lit. c).

Prin Normele de aplicare

a ordonanței menționate, aprobate prin H.G. nr. 127/ 2000, persoanelor strămutate

în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au tăcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare

a unui tratat bilateral.

Având în vedere că legiuitorul

a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure

toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au

îndurat persecuțiile în mod indirect ,prin consecințele care s-au răsfrânt asupra

lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele

nefavorabile care au decurs din această situație.

Or, în cauză este de necontestat

că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost strămutați

din Bulgaria, după încheierea Tratatului româno-bulgar de la Craiova, din septembrie

1940, a suportat aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a cunoscut

familia sa, ca urmare a persecuțiilor exercitate .

Dacă legiuitorul a înțeles

să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei strămutate -

așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999 – a fortiori trebuie să

beneficieze de drepturile compensatorii acordate și copilul născut în perioada de

strămutare a părinților.

Câtă vreme prin înscrisurile,

actele de stare civilă și declarațiile de martor, reclamantul a făcut dovada că

s-a născut pe timpul strămutării părinților săi, nu există nici un motiv pentru

ca acesta să fie lipsit de beneficiul drepturilor acordate prin lege.

Rezultă că instanța de

fond a pronunțat o sentință temeinică și legală ,iar recursul declarat urmează a

fi respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Călărași împotriva sentinței civile nr. 2003 din 4 septembrie 2007 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 martie 2008.