ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 249/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 25

mai 2005, reclamanta C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de

Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 14798/195 din 15

aprilie 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În susținerea acțiunii, reclamanta a

depus la dosar, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare

civilă - ale sale și ale părinților săi, S.S. și S.S.T., hotărârea contestată,

declarația de avere imobiliară rurală lăsată de tatăl său în Bulgaria, la data

strămutării, precum și declarațiile autentificate ale unor martori, arătând că

s-a născut la data de 17 mai 1942, după ce, în toamna anului 1940, în urma

Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, părinții îi fuseseră strămutați

din Bulgaria, în România. A mai precizat reclamanta, că și mama sa, S.S.T.,

beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, așa cum rezultă din

decizia Casei Județene de Pensii Ialomița nr. 730869 din 30 august 2002,

privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, care

cuprinde și indemnizația acordată acesteia, în baza actului normativ sus

menționat.

Pârâta, prin întâmpinare, a cerut

respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 1482 din 15

septembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, reținând ca dovedite, susținerile reclamantei, a admis

acțiunea și, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască

reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000 și să-i acorde

drepturile ce i se cuvin, pentru perioada 17 mai 1942 - 6 martie 1945.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii

a municipiului București, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art.

304

1

C. proc. civ. și susținând că reclamanta nu poate beneficia de

prevederile Legii nr. 189/2000, atâta vreme, cât s-a născut ulterior

strămutării părinților săi și, deci, nu a fost supusă unor persecuții etnice.

Examinând sentința atacată, în

raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta

în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art.

1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază

persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit

persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în

altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că

drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au

suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între

persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și

cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români,

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive

etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în

perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație, cu cea a părinților

refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat și

rezultă din dovezile administrate că reclamanta s-a născut la data de 17 mai

1942, după ce, în toamna anului 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7

septembrie 1940, părinții săi fuseseră strămutați din Bulgaria, în România.

Fiind născută în perioada refugiului

părinților săi, intimata-reclamantă a împărtășit situația părinților refugiați,

suportând consecințele morale și materiale ale refugiului, care, începând cu

data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod

corect a procedat instanța de fond, obligând-o pe pârâtă să-i recunoască

reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în

consecință, să-i acorde acesteia, drepturile ce i se cuvin.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins

ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a

municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1482 din 15 septembrie

2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

25 ianuarie 2006.