ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1146/2007

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 4

mai 2006, reclamantul B.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.P.M.B.,

anularea Hotărârii nr. 15783/119/2006 emisă de pârâtă și obligarea acesteia

să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În susținerea acțiunii, reclamantul a

depus la dosar, în copie, mai multe înscrisuri, printre care hotărârea

contestată, acte de stare civilă, precum și copiile-extras ale „Tabelelor de

situația populației și gospodăriilor" din comuna Balcic, județul Caliacra,

întocmit de Comisia mixtă româno-bulgară pentru schimbul de populație din anul

1940, eliberate de Arhivele Naționale, care atestă calitatea de strămutat a

părinților săi B.T. și B.A., arătând că s-a

născut la data de 30

iulie 1941, în localitatea Nuntași, raionul Istria,

după ce, în toamna anului 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, părinții îi fuseseră strămutați din Bulgaria în România.

Pârâta, prin întâmpinare, a cerut respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 1599 din 28 iunie 2006, Curtea de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând ca

dovedite susținerile reclamantului, a admis acțiunea și, anulând hotărârea

emisă de pârâtă, a constatat că reclamantul este beneficiar al Legii nr.

189/2000 și a obligat pârâta să emită o nouă

hotărâre privind drepturile ce i

se cuvin reclamantului, pentru perioada

30 iulie 1941 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2006.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta C.P.M.B.,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ. și susținând că reclamantul nu poate beneficia de prevederile Legii nr.

189/2000, atâta vreme cât s-a născut ulterior strămutării părinților săi și,

deci, nu a fost supus unor persecuții etnice.

Examinând sentința atacată în raport cu

actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu

dispozițiile legale

incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

Curtea constată că

recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 1

lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de

către regimurile instaurate

în România cu începere de la 6 septembrie 1940

până la 6 martie 1945 din

motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile

acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada

sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege

menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care,

din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face

distincție între persoanele

care au fost

efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au

fost

nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste

drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut

de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, în această

categorie intrând, în mod implicit, și

copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu

cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat și rezultă

din dovezile administrate că reclamantul s-a născut la data de 30 iulie 1941,

după ce, în toamna anului 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, părinții săi fuseseră strămutați din Bulgaria în România.

Fiind născut în perioada refugiului părinților săi,

intimatul-reclamant a împărtășit situația părinților refugiați, suportând

consecințele morale și

materiale ale

refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și

asupra

sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o

pe pârâtă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor

Legii nr. 189/2000 și, în consecință, să-i acorde acestuia drepturile ce i se

cuvin.

Pentru considerentele arătate, recursul

va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică

și legală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge

recursul declarat de C.P.M.B., împotriva sentinței civile nr. 1599 din 28 iunie

2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 22 februarie 2007.