ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2199/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul H.C.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.P.M.B., anularea Hotărârii nr.

15988/241 din 12 iunie 2006 și obligarea acesteia la emiterea unei noi hotărâri

prin care să i recunoască calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de

Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că s-a născut la data de 1 mai 1943 în localitatea

Budești, județul Călărași în perioada în care familia acestuia a fost

strămutată în România, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după cedarea

teritoriului și semnarea Tratatului Româno - Bulgar încheiat la Craiova în 7 septembrie 1940.

Reclamantul, în susținerea

acțiunii, a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care: acte de stare

civilă și extras din situația de avere imobiliară a tatălui său, eliberat de A.N.

Din înscrisurile depuse la

dosar, rezultă cu certitudine, că familia acestuia a făcut obiectul schimbului de

populație ca urmare a Tratatului Româno - Bulgar încheiat la Craiova în 7 septembrie 1940.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr.

3239 din 29 noiembrie 2006 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a dispus anularea Hotărârii nr.

15988/241 din 12 iunie 2006 emisă de pârâtă și a obligat-o să emită o nouă

hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului drepturile prevăzute de Legea

nr. 189/2000 pentru perioada 1 mai 1943 – 6 martie 1945, cu începere de la data

de 20 aprilie 2006.

Pentru a adopta această

soluție, Instanța de Fond a reținut, în esență, că reclamantul a dovedit prin

probele administrate că s-a născut la data de 1 mai 1943 în localitatea în care

părinții săi au fost refugiați, respectiv localitatea Budești - Călărași,

făcând obiectul schimbului de populație ca urmare a Tratatului Româno - Bulgar

încheiat la Craiova în 7 septembrie 1940.

Împotriva hotărârii Instanței

de Fond a declarat recurs pârâta, C.P.M.B., considerând-o nelegală și

netemeinică, arătând că în mod greșit i s-a stabilit calitatea de beneficiar al

Legii nr. 189/2000 reclamantului, deoarece aceasta nu era născută în 1940 când

a avut loc schimbul de populație ca urmare a semnării Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1941.

Recurenta a mai arătat că nu

se menționează nicăieri în prevederile Legii nr. 189/2000 că ar putea beneficia

și cei născuți ulterior datei strămutării părinților pe considerentul că au

suferit privațiuni ca urmare a statutului de strămutat pe care l-au avut

părinții, singurii moștenitori care pot beneficia de pe urma titularilor de drept

sunt soții supraviețuitori.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile

legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din

O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de

către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până

la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare,

de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care,

în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de

lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor

care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se

face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu.

Prin urmare, legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români,

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive

etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în

perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților

refugiați, al căror statut l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a făcut

dovada și este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut în perioada

refugiului părinților săi, în mod corect a reținut Instanța de Fond că acesta,

începând cu data nașterii sale 1 mai 1943 a suportat consecințele morale și materiale ale refugiului părinților care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

C.P.M.B. împotriva sentinței civile nr. 3239 din 29 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 aprilie 2007.