ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1632/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la data de

15 august 2006, reclamantul C.S. a solicitat, în

contradictoriu

cu pârâta C.P.M.B., anularea Hotărârii nr. 16074/319 din

26 iunie 2006 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la

dosar, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă,

hotărârea contestată, precum și înscrisul intitulat „Declarațiunea de avere

imobiliară rurală a locuitorului C.D.", eliberată de A.N., care

atestă că familia reclamantului a fost strămutată

din Bulgaria, arătând că

s-a născut la data de 6 ianuarie 1945, în

București, după ce, în anul 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, familia sa fusese strămutată din Bulgaria în România.

Pârâta, prin întâmpinare, a

cerut respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 2957 din 15 noiembrie

2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, reținând ca dovedite susținerile reclamantului, a admis acțiunea și,

anulând hotărârea emisă de pârâtă, a stabilit că reclamantul este

beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr.

189/2000.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o

netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta C.P.M.B., susținând că

reclamantul nu poate beneficia de prevederile Legii nr.

189/2000, atâta vreme cât s-a născut ulterior strămutării familiei sale

și,

deci, nu a fost efectiv obligat să-și schimbe domiciliul într-o altă

localitate.

Examinând sentința atacată în raport cu actele

și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.

, Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se

va arăta în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 1

lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în

România cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din

motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile

acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada

sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat,

rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive

etnice, au suferit

persecuții în perioada

precizată, fără a se face distincție între persoanele

care au fost

efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost

nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit

ca de aceste drepturi să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice,

în

această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada

refugiului,

aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror

statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat și rezultă din

dovezile administrate că reclamantul s-a născut la data de 6 ianuarie 1945,

după ce, în cursul anului 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, familia sa fusese strămutată din Bulgaria în România.

Fiind născut în perioada refugiului

familiei sale, intimatul - reclamant a împărtășit același statut, suportând

consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data

nașterii, s-au răsfrânt și

asupra sa,

situație față de care, în mod corect a procedat Instanța de Fond

constatând

că reclamantul este beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi

respins ca nefondat,

menținându-se sentința

criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta C.P.M.

B. împotriva sentinței

civile nr. 2957 din 15 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2007.