ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1672/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2492 din 23 octombrie 2006,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

admis acțiunea reclamantului M.T., în contradictoriu cu C.P.M.B., a anulat Hotărârea

nr. 15846/138 din 29 martie 2006 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să

emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului calitatea de

beneficiar al prevederilor O.G.

nr. 105/1999,

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000,

cu

modificările și completările ulterioare, pentru perioada 27 ianuarie 1945 - 06

martie 1945 și să îi acorde drepturile aferente începând cu data de 1 martie

2006.

În motivarea sentinței civile pronunțate, Curtea de apel a

reținut, în esență, că, din analiza probelor administrate, rezultă că părinții

reclamantului M.N. și M.P., împreună cu copiii M., S., E. și D., au fost

strămutați la data de 8 septembrie 1940, făcând obiectul schimbului de

populație dintre România și Bulgaria, în urma Tratatului semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, iar reclamantul s-a născut la data de 27 ianuarie 1945 în

localitatea unde se stabilise familia sa, suferind aceleași privațiuni în urma

strămutării.

Împotriva sentinței civile nr. 2492 din 23 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs

pârâta C.P.M.B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând

situațiile prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Prin motivele de recurs, C.P.M.B. contestă

faptul că instanța a acordat reclamantului beneficiul O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și completările ulterioare, și susține că acesta nu se încadrează

în ipoteza reglementată de art. l lit. c) din ordonanță, întrucât s-a născut în

România, nu a făcut dovada persecuției din motive etnice, iar legea nu prevede

că pot beneficia de drepturile respective și moștenitorii celor care de drept

ar fi putut beneficia, pe considerentul că au suferit aceleași privațiuni

materiale și morale ca și părinții lor.

Analizând cauza prin prisma motivelor de

recurs invocate de recurenta-pârâtă C.P.M.B., în raport cu prevederile art. 304

pct. 7 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr.

127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce

vor fi arătate în continuare.

În esență, criticile recurentei-pârâte

vizează acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999 persoanelor născute în

localitatea în care părinții lor au fost strămutați în urma Tratatului între

România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.

În cauză, este necontestat faptul că

familia intimatului-reclamant a făcut, în anul 1940, obiectul schimbului de

populație în baza Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, și că reclamantul M.T. s-a născut, în cadrul perioadei

prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, în

România, în localitatea unde se stabilise familia sa după strămutare.

În mod constant, în practica înaltei

Curți s-a reținut că, din interpretarea teleologică a dispozițiilor din O.G. nr.

105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și a dispozițiilor

Normelor aprobate

prin H.G. nr. 127/2002,

rezultă că atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea

unor drepturi reparatorii pentru prejudiciile suferite de

persoanele

persecutate din motive etnice, în mod direct și indirect, de regimurile

instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. Astfel, instanța de

fond a reținut întemeiat că persoane asupra cărora persecuțiile din motive

etnice s-au răsfrânt nemijlocit sunt și copiii născuți în perioada în care

părinții lor au fost strămutați și care au avut de suferit toate consecințele

nefavorabile ce decurg din această situație.

În

consecință, în mod corect a reținut Curtea de apel că reclamantul a

făcut, prin probele administrate, dovada că părinții săi au fost

strămutați din Bulgaria în anul 1940 și că s-a născut în localitatea în care

aceștia au fost strămutați, astfel că a suferit aceleași consecințe

nefavorabile ca și părinții săi, fiind, deci, îndreptățit să beneficieze de

prevederile O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare.

A admite

teza recurentei-pârâte ar însemna acceptarea unui tratament

discriminatoriu între intimatul-reclamant, pe de o parte, și părinții

și frații săi, pe de altă parte, cu care acesta s-a aflat în aceeași situație,

în speță cea de strămutat, suportând consecințe nefavorabile similare datorate

persecuțiilor din motive etnice.

Interpretarea pe care instanța de fond a

dat-o dispozițiilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările

ulterioare, este în acord și cu aspectele reținute de Curtea Constituțională,

prin decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele

aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea

faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre

măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă

de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești".

În consecință, pe baza probatoriului

administrat, Curtea de apel, întemeiat și legal, a reținut că familia

reclamantului a făcut obiectul schimbului de populație în baza Tratatului între

România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 și că, fiind născut

la data de 27 ianuarie 1945 în localitatea de strămutare a familiei sale, M.T.

se încadrează în prevederile art. l lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și completările ulterioare, și beneficiază de prevederile

ordonanței pentru perioada cuprinsă între data nașterii și data limită

prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945.

Față de cele arătate, Curtea constată că

sentința civilă atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312

alin. (l) teza a doua C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de C.P.M.B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.P.M.B. împotriva

sentinței civile nr. 2492 din 23 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2007.