ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1152/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 428 din 19 octombrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea prin

care reclamanta D.V., în contradictoriu cu pârâta C.J.P.S., solicita anularea

hotărârii acesteia nr. 3684

din 2 august

2006, prin care i-a fost respinsă cererea formulată în temeiul Legii nr.

189/2000,

în calitate de soție supraviețuitoare.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta

nu a făcut dovada că refugiu familiei soțului decedat a fost consecința unor

persecuții etnice.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta D.V., susținând că este netemeinică și

nelegală, întrucât, cu probele administrate în cauză, a dovedit refugiul din

motive etnice al soțului său decedat.

Examinând

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu

motivele invocate de recurentă, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în

continuare.

Potrivit art. 1

lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările

ulterioare, de prevederile acestui act

normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a

avut

de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate.

De asemenea,

în conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999,

aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art.

1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente

(alin. (1)) sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori (alin. (2)).

În speță, la dosarul

cauzei au fost depuse declarațiile autentificate ale martorilor G.I. și M.I. (dosar

fond), ei înșiși

beneficiari ai drepturilor

prevăzute de O.G. nr. 105/1999 (

dosar fond), care atestă că, în

octombrie 1941, soțul reclamantei, D.

F.,

împreună cu familia sa, s-a refugiat, din motive etnice, în România, în

localitatea

Turda, județul Cluj, din localitatea de domiciliu, Tusa, județul Sălaj, unde a

revenit, ulterior, în aprilie 1945.

Cum, potrivit

legii, s-a făcut dovada calității de refugiat a soțului intimatei-reclamante,

căruia îi sunt aplicabile prevederile art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, intimata-reclamantă, în calitate

de soție supraviețuitoare,

beneficiază, în temeiul art. 3 din același

act normativ, de drepturile compensatorii acordate de lege.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi admis iar sentința

atacată va fi

modificată, în

sensul admiterii acțiunii formulate de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D.V., împotriva sentinței

civile nr. 428 din 19 octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că admite

acțiunea formulată de reclamanta D.V., anulează hotărârea C.J.P.S. nr. 3684 din

2 august 2006 și obligă pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să

recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 art. 1 lit. c),

pentru perioada octombrie 1941 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 aprilie

2006.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie

2007.