ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2480/2007

Asupra recursului de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 7 aprilie

2006 reclamanta G.

I. a chemat în judecată pe

pârâta C.J.P.C.,

solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța

să se dispună anularea Hotărârii nr. 19.116 din 18 noiembrie 2005, emisă de

pârâtă prin

care nu i s-au recunoscut

drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999

aprobată prin Legea nr. 189/2000 decedatului său soț G.A.,

să

fie obligată pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i

recunoască aceste drepturi pentru perioada 1

noiembrie 1941-6 martie

1945 și să i

le acorde reclamantei în calitate de soție supraviețuitoare

necăsătorită.

În

motivarea acțiunii sale, reclamanta a susținut că este văduva

numitului G.A. decedat la 3 mai 2002 și

prin Hotărârea nr.

19.116/2005

i s-a respins cererea pentru acordare, în calitate de soție

supraviețuitoare necăsătorită, a drepturilor prevăzute de

O.G. nr. 10/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000,

cu toate că a făcut dovada cu acte că în perioada mai sus arătată fostul soț

are calitate de

persoană refugiată,

în sensul actelor normative menționate.

Prin

sentința civilă nr. 235 din 18 mai 2006, Curtea de Apel

Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis

acțiunea formulată de

reclamanta G.I., împotriva pârâtei

C.J.P.C.,

a anulat Hotărârea nr. 19.116 din 18 noiembrie 2005 emisă de pârâtă, a obligat

pe pârâtă să-i recunoască

reclamantei,

în calitate de soție supraviețuitoare după defunctul G.

A. și să-i

acorde, drepturile bănești prevăzute de O.G. nr.

105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare,

pentru perioada de 1 noiembrie 1941-6 martie 1945,

începând cu data

de 1 aprilie 2005.

Pentru a hotărî astfel a reținut că din

probele administrate în

cauză, reclamanta a

făcut dovada calității de soție supraviețuitoare a

defunctului său soț G.A.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs C.J.

P.C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând

că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantei,

întrucât aceasta nu a făcut dovada refugiului din

motive de persecuție

etnică a defunctului soț și prin urmare nici

aceasta nu poate fi beneficiara prevederilor Legii nr. 189/2000.

Analizând motivele de recurs, soluția instanței

de fond și probele administrate în cauză, Curtea constată că recursul este

nefondat și urmează a fi respins.

Din dovezile administrate respectiv, din

declarațiile autentice

ale martorilor F.A. și

C.M.

rezultă că în perioada octombrie 1941 - aprilie 1945, din cauza

persecuțiilor din motive etnice, soțul

reclamantei G.A., în

prezent decedat,

a fost refugiat împreună cu părinții din localitatea

Vlaha, județul Cluj, în Cluj, iar după eliberarea

Ardealului s-a reîntors

la domiciliul său.

În

conformitate cu art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999 privind acordarea unor drepturi

persoanelor persecutate de

către

regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie

1940 până la 6 martie 1945 din motive

etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de

prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în

perioada sus

menționată, a avut de suferit

persecuții etnice, în sensul că a fost

refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate; iar potrivit art. 3

din

Legea nr. 189/2000 beneficiază de drepturile prevăzute de

prezenta Lege și soțul supraviețuitor al celui

decedat, dacă ulterior nu

s-a recăsătorit.

De

asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea

prevederilor

O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost

strămutată în altă localitate, în sensul

ordonanței, se înțelege persoana

care

a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în

altă

localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au

fost expulzate s-au refugiat.

Din interpretarea prevederilor actelor

normative enunțate,

rezultă că obiectul cât

și scopul reglementării îl constituie acordarea

unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele

persecutate de regimurile respective, în perioada arătată,

din motive

etnice.

Cum, în

cauză intimata-reclamantă, a făcut dovada că soțul său

a

fost refugiat împreună cu părinții săi din localitatea de domiciliu

într-o altă localitate, ca urmare a persecuției

etnice, Curtea constată că

recursul

este nefondat și în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

,

îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge recursul declarat de C.J.P.C., împotriva

sentinței civile nr. 235 din 18 mai 2006 a Curții de Apel, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 mai 2007.