ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2480/2007

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 7 aprilie 2006 reclamanta G. I. a chemat în judecată pe pârâta C.J.P.C., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Hotărârii nr. 19.116 din 18 noiembrie 2005, emisă de pârâtă prin care nu i s-au recunoscut drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 decedatului său soț G.A., să fie obligată pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască aceste drepturi pentru perioada 1 noiembrie 1941-6 martie 1945 și să i le acorde reclamantei în calitate de soție supraviețuitoare necăsătorită. În motivarea acțiunii sale, reclamanta a susținut că este văduva numitului G.A.

decedat la 3 mai 2002 și prin Hotărârea nr. 19.116/2005 i s-a respins cererea pentru acordare, în calitate de soție supraviețuitoare necăsătorită, a drepturilor prevăzute de O.G. nr. 10/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu toate că a făcut dovada cu acte că în perioada mai sus arătată fostul soț are calitate de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate. Prin sentința civilă nr. 235 din 18 mai 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta G.I., împotriva pârâtei C.J.P.C., a anulat Hotărârea nr. 19.116 din 18 noiembrie 2005 emisă de pârâtă, a obligat pe pârâtă să-i recunoască reclamantei, în calitate de soție supraviețuitoare după defunctul G. A. și să-i acorde, drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, pentru perioada de 1 noiembrie 1941-6 martie 1945, începând cu data de 1 aprilie 2005. Pentru a hotărî astfel a reținut că din probele administrate în cauză, reclamanta a făcut dovada calității de soție supraviețuitoare a defunctului său soț G.A. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C.J. P.C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, întrucât aceasta nu a făcut dovada refugiului din motive de persecuție etnică a defunctului soț și prin urmare nici aceasta nu poate fi beneficiara prevederilor Legii nr. 189/2000. Analizând motivele de recurs, soluția instanței de fond și probele administrate în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins.

Din dovezile administrate respectiv, din declarațiile autentice ale martorilor F.A. și C.M. rezultă că în perioada octombrie 1941 - aprilie 1945, din cauza persecuțiilor din motive etnice, soțul reclamantei G.A., în prezent decedat, a fost refugiat împreună cu părinții din localitatea Vlaha, județul Cluj, în Cluj, iar după eliberarea Ardealului s-a reîntors la domiciliul său. În conformitate cu art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate; iar potrivit art. 3 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de drepturile prevăzute de prezenta Lege și soțul supraviețuitor al celui decedat, dacă ulterior nu s-a recăsătorit. De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G.

nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate s-au refugiat. Din interpretarea prevederilor actelor normative enunțate, rezultă că obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice. Cum, în cauză intimata-reclamantă, a făcut dovada că soțul său a fost refugiat împreună cu părinții săi din localitatea de domiciliu într-o altă localitate, ca urmare a persecuției etnice, Curtea constată că recursul este nefondat și în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ. , îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge recursul declarat de C.J.P.C., împotriva sentinței civile nr. 235 din 18 mai 2006 a Curții de Apel, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 mai 2007.