ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8267/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Curtea de Apel București, prin

decizia civilă nr. 465 din 25 octombrie 2006, a decis, cu majoritate, admiterea

apelului declarat de reclamantul N.O., în contradictoriu cu intimații-pârâți

N.B.A., Municipiul București prin primarul general și Consiliul local al

sectorului 1 București, împotriva sentinței nr. 1094 din 28 iunie 2002 a

Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

A fost schimbată în parte sentința

apelată, s-a admis în parte acțiunea, s-a constatat că reclamantul este

proprietarul imobilului teren și construcție, situat în București, și au fost

obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul

menționat.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței și au fost obligați intimații la plata către reclamant

a sumei de 5000 Ron cheltuieli de judecată.

Instanța de apel a expus pe larg ce

s-a hotărât prin sentința primei instanțe, prin decizia pronunțată inițial în

apel și prin decizia nr. 10 din 11 ianuarie 2005 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, decizie prin care s-a trimis cauza spre rejudecarea

apelului.

Prin încheierea dată de Curtea de

Apel București, secția a IV-a civilă, la 2 mai 2007, a fost admisă cererea de

îndreptare formulată de petentul-apelant N.O. și s-a dispus îndreptarea

erorilor materiale strecurate în decizia civilă nr. 465 din 25 octombrie 2006,

în sensul că:

ultimul aliniat se va menționa corect „Intimata N.B.A., prin avocat C.M.

subscrie concluziilor de respingere a apelului și subscrie susținerilor

domnului avocat S.A.”, în loc de „Intimata N.B.A., prin avocat S.H., subscrie

concluziilor de admitere a apelului și a susținerilor domnului avocat S.A.” cum

greșit s-a trecut;

în soluționarea apelului se vor consemna corect cu conținutul următor, astfel

cum au fost redactate de judecătorul redactor, după cum urmează.

Încheierea de îndreptare, de la pag.

3 la 17, cuprinde întreaga motivare a deciziei civile nr. 465 din 25 octombrie

2006 pronunțată în apel.

Intimata N.B.A. a declarat recurs

împotriva acestei încheieri, precum și a deciziei civile nr. 465/2006, față de

noile considerente pe care se întemeiază, adăugate prin încheierea de

îndreptare a erorii materiale.

În recursul declarat împotriva

încheierii de îndreptare, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a

arătat că, folosindu-se de prevederile art. 281 C. proc. civ., instanța de apel

și-a motivat decizia, care inițial era motivată lapidar.

S-a susținut că art. 281 C. proc.

civ. prevede că pe calea acestei proceduri se pot îndrepta „erorile sau

omisiunile cu privire la nume, calitate și susținerile părților sau cele de

calcul”, precum și orice alte erori materiale, însă motivarea hotărârii nu

intră în categoria acestor erori.

Nu poate fi vorba de o eroare,

pentru că nu lipsește o pagină din hotărâre. Diferența dintre forma inițială a

deciziei și cea îndreptată este de 10 pagini, iar decizia inițială are paginile

numerotate.

Chiar dacă s-a urmărit a se crea

aparența unei erori prin omiterea inserării unor pagini din conținutul

deciziei, nu poate fi eroare materială, în sensul art. 281 C. proc. civ. Este

vorba de motivarea hotărârii după exercitarea căii de atac a recursului și

luarea la cunoștință a motivelor de recurs.

A susținut recurenta, că cererea de

îndreptare a erorii materiale nu poate avea ca obiect motivarea hotărârii și a

cerut ca cererea de îndreptare să fie admisă, în parte, doar cu privire la

erorile din practicaua hotărârii.

Prin cererea depusă la dosar, la

data de 4 octombrie 2007, recurenta a invocat și faptul că N.O. era decedat la

data când s-a formulat cererea de îndreptare, iar cererea a fost introdusă de

S.C., care nu avea calitatea de a formula această cerere, pentru că nepotul

decedatului care poartă același nume, N.O., a întocmit procura la 21 mai 2007.

Prin precizările aflate la fila 31 dosar, a susținut că cererea de îndreptare

este semnată de avocat H.S., a cărei împuternicire este dată de S.C. care nu

avea calitate de mandatar și că împuternicirea nu conține numărul și data

contractului de asistență juridică.

La termenul din data de 11 octombrie

2007, intimatul N.O. a invocat tardivitatea recursului declarat în acest dosar

împotriva deciziei civile nr. 465/2006, iar prin cererea aflată la fila 47

dosar, recurenta a precizat că renunță în prezentul dosar la judecata

recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 465/2006, deoarece această

decizie este atacată cu recurs în mod separat în dosarul nr. 21950/2/2005 și că

stăruie în judecarea recursului declarat împotriva încheierii de îndreptare.

Analizând recursul declarat

împotriva încheierii de îndreptare, în limita criticilor formulate care fac

posibilă încadrarea în art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se constată că este

fondat.

Susținerile recurentei că S.C. nu

avea mandat să formuleze cererea de îndreptare, deoarece apelantul-reclamant

era decedat la data înregistrării cererii și că lipsesc raporturile juridice

dintre avocat și client, pentru că împuternicirea avocațială nu conține numărul

și data contractului de asistența juridică, nu sunt întemeiate.

În prezenta cauză acțiunea a fost

formulată de reclamantul N.O., reprezentat de S.C., împuternicit prin procura

autentificată la data de 10 septembrie 2001, sub nr. 1562.

Potrivit actelor depuse la dosar,

moștenitor al defunctului N.O. este nepotul acestuia, care se numește tot N.O.,

iar, față de prevederile art. 71 C. proc. civ., susținerea recurentei că

mandatarul nu mai avea calitatea de a formula cereri după decesul mandantelui

nu este întemeiată.

Textul dispune „Mandatul nu

încetează prin moartea celui care l-a dat și nici dacă acesta a devenit

incapabil. Mandatul dăinuiește până la retragerea lui de către moștenitori sau

de către reprezentantul legal al incapabilului”.

Deoarece mandatul dat de reclamant

nu a fost retras, iar moștenitorul reclamantului l-a împuternicit pe S.C., prin

procura dată la 8 mai 2007, să-l reprezinte și să-i susțină interesele, în baza

mandatului inițial „care a dăinuit” și după decesul reclamantului, mandatarul a

avut dreptul să formuleze cereri și să angajeze avocat pentru redactarea

cererii de îndreptare.

În privința împuternicirii

avocațiale, se constată că este menționat numărul împuternicirii, iar actul

este semnat de părți și ștampilat. Avocatul, în cererea aflată la fila 44 din

dosarul instanței de recurs, a precizat că numărul delegației și al

contractului de angajare este 160.385 din 11 aprilie 2007 și că nemenționarea

acestor date în împuternicire constituie o omisiune, iar recurenta nu a

contestat aceste susțineri.

Prin urmare, instanța de apel a fost

legal investită cu cererea de îndreptare a deciziei, însă încheierea atacată a

fost dată cu aplicarea greșită a art. 281 C. proc. civ.

Față de prevederile acestui text,

pot fi îndreptate erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și

susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale.

În sensul art. 281 C. proc. civ.,

omisiunea poate să privească numele, calitatea și susținerile părților, iar

noțiunea de greșeală materială are înțelesul de eroare materială vizibilă.

Pe calea prevăzută de acest text nu

poate fi completată hotărârea cu motivele de fapt și de drept care au format

convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată.

Obligația judecătorului de a arăta

în cadrul hotărârii motivele care au format convingerea instanței cu privire la

soluția pronunțată este stabilită de art. 261 alin. (5) C. proc. civ., iar

motivarea incompletă sau lipsa motivării nu poate fi îndreptată pe calea

procedurii prevăzută de art. 281 C. proc. civ.

Or, prin cererea de îndreptare s-a

solicitat, la pct. 1, îndreptarea erorilor din practicaua deciziei cu privire

la numele și susținerea apărătorului, erori care constituie „greșeală

materială” în sensul art. 281 C. proc. civ.

La pct.2, se arată însă că „a doua

posibilă eroare materială se referă la condițiile de tehnoredactare a

considerentelor hotărârii”, pentru că nu s-au înscris toate materialele

concertate.

Instanța de apel, care în decizia

pronunțată „cu majoritate” a enunțat hotărârile pronunțate în cauză și

argumentele în baza cărora s-a trimis cauza spre rejudecare, încheind motivarea

cu fraza „După trimiterea spre rejudecarea apelului cauza a format obiectul

dosarului prezent nr. 21950/2/2005”, în încheierea de îndreptare, la pct. 2,

după această ultimă frază din hotărâre, înscrisă la pag. 6, motivează amplu

opinia majoritară până la pag. 17.

Deoarece pe calea prevăzută de art.

281 C. proc. civ. nu se poate obține motivarea hotărârii ori completarea

motivării, cererea de îndreptare este întemeiată, în parte, doar pentru erorile

din practicaua deciziei.

Pentru considerentele expuse,

conform art. 304 pct. 5 și art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de

intimata-pârâtă N.B.A. va fi admis și va fi casată în parte încheierea atacată.

Se va admite în parte cererea

formulată de N.O., va fi respinsă cererea de îndreptare a „condițiilor de

tehnoredactare a considerentelor deciziei” cu referire la motivarea opiniei

majoritare și se vor menține dispozițiile încheierii privind îndreptarea erorii

materiale din practicaua deciziei.

Față de manifestarea de voință a

recurentei și de prevederile art. 246 C. proc. civ., se va lua act de

declarația acesteia că renunță la judecata recursului formulat împotriva

deciziei civile nr. 465 din 25 octombrie 2006, cu noile considerente adăugate

prin încheierea de îndreptare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

intimata N.B.A. împotriva încheierii dată de Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, la 2 mai 2007 în dosarul nr. 21950/2/2005 (2282/2005), pe care o

casează în parte.

Admite în parte cererea

formulată de petentul N.O..

Respinge cererea de

îndreptare a deciziei civile nr. 465 din 25 octombrie 2006 privind „condițiile

de tehnoredactare a considerentelor deciziei”, cu referire la motivarea opiniei

majoritare.

Menține dispozițiile

încheierii privind îndreptarea erorilor materiale din practicaua deciziei.

Ia act că recurenta a

renunțat la judecata recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 465 din

25 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, cu noile

considerente adăugate prin încheierea de îndreptare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie

2007.