ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8267/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 465 din 25 octombrie 2006, a decis, cu majoritate, admiterea apelului declarat de reclamantul N.O., în contradictoriu cu intimații-pârâți N.B.A., Municipiul București prin primarul general și Consiliul local al sectorului 1 București, împotriva sentinței nr. 1094 din 28 iunie 2002 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă. A fost schimbată în parte sentința apelată, s-a admis în parte acțiunea, s-a constatat că reclamantul este proprietarul imobilului teren și construcție, situat în București, și au fost obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul menționat.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și au fost obligați intimații la plata către reclamant a sumei de 5000 Ron cheltuieli de judecată. Instanța de apel a expus pe larg ce s-a hotărât prin sentința primei instanțe, prin decizia pronunțată inițial în apel și prin decizia nr. 10 din 11 ianuarie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, decizie prin care s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului. Prin încheierea dată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, la 2 mai 2007, a fost admisă cererea de îndreptare formulată de petentul-apelant N.O. și s-a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în decizia civilă nr. 465 din 25 octombrie 2006, în sensul că: 1. în practicaua deciziei, la ultimul aliniat se va menționa corect „Intimata N.B.A., prin avocat C.M.

subscrie concluziilor de respingere a apelului și subscrie susținerilor domnului avocat S.A.”, în loc de „Intimata N.B.A., prin avocat S.H., subscrie concluziilor de admitere a apelului și a susținerilor domnului avocat S.A.” cum greșit s-a trecut; 2. considerentele opiniei majoritare în soluționarea apelului se vor consemna corect cu conținutul următor, astfel cum au fost redactate de judecătorul redactor, după cum urmează. Încheierea de îndreptare, de la pag. 3 la 17, cuprinde întreaga motivare a deciziei civile nr. 465 din 25 octombrie 2006 pronunțată în apel. Intimata N.B.A. a declarat recurs împotriva acestei încheieri, precum și a deciziei civile nr. 465/2006, față de noile considerente pe care se întemeiază, adăugate prin încheierea de îndreptare a erorii materiale.

În recursul declarat împotriva încheierii de îndreptare, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că, folosindu-se de prevederile art. 281 C. proc. civ., instanța de apel și-a motivat decizia, care inițial era motivată lapidar. S-a susținut că art. 281 C. proc. civ. prevede că pe calea acestei proceduri se pot îndrepta „erorile sau omisiunile cu privire la nume, calitate și susținerile părților sau cele de calcul”, precum și orice alte erori materiale, însă motivarea hotărârii nu intră în categoria acestor erori. Nu poate fi vorba de o eroare, pentru că nu lipsește o pagină din hotărâre. Diferența dintre forma inițială a deciziei și cea îndreptată este de 10 pagini, iar decizia inițială are paginile numerotate.

Chiar dacă s-a urmărit a se crea aparența unei erori prin omiterea inserării unor pagini din conținutul deciziei, nu poate fi eroare materială, în sensul art. 281 C. proc. civ. Este vorba de motivarea hotărârii după exercitarea căii de atac a recursului și luarea la cunoștință a motivelor de recurs. A susținut recurenta, că cererea de îndreptare a erorii materiale nu poate avea ca obiect motivarea hotărârii și a cerut ca cererea de îndreptare să fie admisă, în parte, doar cu privire la erorile din practicaua hotărârii. Prin cererea depusă la dosar, la data de 4 octombrie 2007, recurenta a invocat și faptul că N.O.

era decedat la data când s-a formulat cererea de îndreptare, iar cererea a fost introdusă de S.C., care nu avea calitatea de a formula această cerere, pentru că nepotul decedatului care poartă același nume, N.O., a întocmit procura la 21 mai 2007. Prin precizările aflate la fila 31 dosar, a susținut că cererea de îndreptare este semnată de avocat H.S., a cărei împuternicire este dată de S.C. care nu avea calitate de mandatar și că împuternicirea nu conține numărul și data contractului de asistență juridică. La termenul din data de 11 octombrie 2007, intimatul N.O.

a invocat tardivitatea recursului declarat în acest dosar împotriva deciziei civile nr. 465/2006, iar prin cererea aflată la fila 47 dosar, recurenta a precizat că renunță în prezentul dosar la judecata recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 465/2006, deoarece această decizie este atacată cu recurs în mod separat în dosarul nr. 21950/2/2005 și că stăruie în judecarea recursului declarat împotriva încheierii de îndreptare. Analizând recursul declarat împotriva încheierii de îndreptare, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se constată că este fondat. Susținerile recurentei că S.C. nu avea mandat să formuleze cererea de îndreptare, deoarece apelantul-reclamant era decedat la data înregistrării cererii și că lipsesc raporturile juridice dintre avocat și client, pentru că împuternicirea avocațială nu conține numărul și data contractului de asistența juridică, nu sunt întemeiate.

În prezenta cauză acțiunea a fost formulată de reclamantul N.O., reprezentat de S.C., împuternicit prin procura autentificată la data de 10 septembrie 2001, sub nr. 1562. Potrivit actelor depuse la dosar, moștenitor al defunctului N.O. este nepotul acestuia, care se numește tot N.O., iar, față de prevederile art. 71 C. proc. civ., susținerea recurentei că mandatarul nu mai avea calitatea de a formula cereri după decesul mandantelui nu este întemeiată. Textul dispune „Mandatul nu încetează prin moartea celui care l-a dat și nici dacă acesta a devenit incapabil. Mandatul dăinuiește până la retragerea lui de către moștenitori sau de către reprezentantul legal al incapabilului”.

Deoarece mandatul dat de reclamant nu a fost retras, iar moștenitorul reclamantului l-a împuternicit pe S.C., prin procura dată la 8 mai 2007, să-l reprezinte și să-i susțină interesele, în baza mandatului inițial „care a dăinuit” și după decesul reclamantului, mandatarul a avut dreptul să formuleze cereri și să angajeze avocat pentru redactarea cererii de îndreptare. În privința împuternicirii avocațiale, se constată că este menționat numărul împuternicirii, iar actul este semnat de părți și ștampilat. Avocatul, în cererea aflată la fila 44 din dosarul instanței de recurs, a precizat că numărul delegației și al contractului de angajare este 160.385 din 11 aprilie 2007 și că nemenționarea acestor date în împuternicire constituie o omisiune, iar recurenta nu a contestat aceste susțineri.

Prin urmare, instanța de apel a fost legal investită cu cererea de îndreptare a deciziei, însă încheierea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a art. 281 C. proc. civ. Față de prevederile acestui text, pot fi îndreptate erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale. În sensul art. 281 C. proc. civ., omisiunea poate să privească numele, calitatea și susținerile părților, iar noțiunea de greșeală materială are înțelesul de eroare materială vizibilă. Pe calea prevăzută de acest text nu poate fi completată hotărârea cu motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată.

Obligația judecătorului de a arăta în cadrul hotărârii motivele care au format convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată este stabilită de art. 261 alin. (5) C. proc. civ., iar motivarea incompletă sau lipsa motivării nu poate fi îndreptată pe calea procedurii prevăzută de art. 281 C. proc. civ. Or, prin cererea de îndreptare s-a solicitat, la pct. 1, îndreptarea erorilor din practicaua deciziei cu privire la numele și susținerea apărătorului, erori care constituie „greșeală materială” în sensul art. 281 C. proc. civ. La pct.2, se arată însă că „a doua posibilă eroare materială se referă la condițiile de tehnoredactare a considerentelor hotărârii”, pentru că nu s-au înscris toate materialele concertate.

Instanța de apel, care în decizia pronunțată „cu majoritate” a enunțat hotărârile pronunțate în cauză și argumentele în baza cărora s-a trimis cauza spre rejudecare, încheind motivarea cu fraza „După trimiterea spre rejudecarea apelului cauza a format obiectul dosarului prezent nr. 21950/2/2005”, în încheierea de îndreptare, la pct. 2, după această ultimă frază din hotărâre, înscrisă la pag. 6, motivează amplu opinia majoritară până la pag. 17. Deoarece pe calea prevăzută de art. 281 C. proc. civ. nu se poate obține motivarea hotărârii ori completarea motivării, cererea de îndreptare este întemeiată, în parte, doar pentru erorile din practicaua deciziei. Pentru considerentele expuse, conform art. 304 pct. 5 și art. 312 C. proc.

civ., recursul declarat de intimata-pârâtă N.B.A. va fi admis și va fi casată în parte încheierea atacată. Se va admite în parte cererea formulată de N.O., va fi respinsă cererea de îndreptare a „condițiilor de tehnoredactare a considerentelor deciziei” cu referire la motivarea opiniei majoritare și se vor menține dispozițiile încheierii privind îndreptarea erorii materiale din practicaua deciziei. Față de manifestarea de voință a recurentei și de prevederile art. 246 C. proc. civ., se va lua act de declarația acesteia că renunță la judecata recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 465 din 25 octombrie 2006, cu noile considerente adăugate prin încheierea de îndreptare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de intimata N.B.A. împotriva încheierii dată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, la 2 mai 2007 în dosarul nr. 21950/2/2005 (2282/2005), pe care o casează în parte. Admite în parte cererea formulată de petentul N.O.. Respinge cererea de îndreptare a deciziei civile nr. 465 din 25 octombrie 2006 privind „condițiile de tehnoredactare a considerentelor deciziei”, cu referire la motivarea opiniei majoritare. Menține dispozițiile încheierii privind îndreptarea erorilor materiale din practicaua deciziei. Ia act că recurenta a renunțat la judecata recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 465 din 25 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, cu noile considerente adăugate prin încheierea de îndreptare.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2007.