ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4540/2008

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 14

septembrie 2001 reclamantul N.O. a chemat în judecată pe pârâții Municipiul

București prin primarul general, SC H.N. SA și N.B.A., solicitând instanței ca,

prin hotărârea ce o va pronunța, să constate că este proprietarul imobilului

situat în București, să dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.

307/24977 din 30 septembrie 1996 încheiat între pârâtele SC H.N. SA și N.B.A.

și să îi oblige totodată pe pârâți să-i restituie în natură a imobilului.

Prin sentința civilă nr. 1094 din 28

iunie 2002, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a conexat această

cerere cu cea care se înregistrase sub nr. 6778/2001 la aceeași instanță, ca

fiind identică cu prima și, totodată, a respins acțiunea reclamantului ca nefondată.

Prin decizia civilă nr. 465 din 25

octombrie 2006 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, rejudecând

apelul reclamantului după casarea cu trimitere dispusă de Înalta Curte de

Casație și Justiție, l-a admis și a schimbat în parte sentința, în sensul că: a

admis în parte acțiunea reclamantului, a constatat că acesta este proprietarul

imobilului din București, compus din teren și construcție, i-a obligat pe

pârâți să-i lase reclamantului în deplină proprietate și posesie imobilul, a

menținut celelalte dispoziții ale sentinței și i-a obligat pe pârâți la plata

sumei de 5 000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Această decizie a fost pronunțată cu

majoritate de opinii, ca urmare a declanșării divergenței în cadrul completului

de doi judecători, legal constituit pentru soluționarea cauzei în apel.

1.La data de 5 ianuarie 2007 a

declarat recurs împotriva deciziei pârâtul Municipiul București prin primarul

general, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului recurentul a

susținut că hotărârea este nelegală, deoarece imobilul a fost înstrăinat cu

respectarea Legii nr. 112/1995 și cu buna credință a părților contractante, la

o dată la care nevalabilitatea titlului statului nu fusese constată printr-o

hotărâre definitivă și irevocabilă.

2.La data de 28 decembrie 2006 a

declarat recurs împotriva aceleiași decizii pârâta N.B.A., invocând, în drept

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., și susținând că:

Deși prin decizia nr. 465 din 25

octombrie 2006 curtea de apel a admis apelul reclamantului, nu a motivat în

niciun fel această soluție, ci doar s-a limitat să arate care au fost

indicațiile date de Înalta Curte prin decizia de casare.

Decizia este dată cu încălcarea

dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., deoarece Înalta Curte stabilise deja că

soluția dată capătului de cerere în revendicare va depinde de cea dată

capătului de cerere având ca obiect nulitatea contractului, dar curtea de apel

nu aținut seama de această indicație.

De asemenea, încalcă și dispozițiile

art. 1898 C. civ., referitor principiul ocrotirii bunei credințe și ale art. 46

din Legea nr. 10/2001.

Ambele cereri de recurs au fost

înregistrate pe rolul secției civile și de proprietate intelectuală a Înaltei

Curți de Casație și Justiție sub nr. 21950/2/2005.

La data de 12 aprilie 2007

reclamantul N.O. a introdus pe rolul Curții de Apel București o cerere de

îndreptare a unor erori materiale strecurate în decizia nr. 465 din 25

octombrie 2006.

Cererea a fost admisă prin

încheierea dată în camera de consiliu la data de 2 mai 2007, în sensul că s-a

corectat numele unuia din avocații care au pus concluzii pentru reclamant și,

totodată, s-a arătat care sunt considerentele pentru care s-a admis apelul,

astfel cum au fost redactate de judecătorul redactor.

Cu privire la acest din urmă

aspect, curtea de apel a motivat că, dintr-o eroare de imprimare a hotărârii

redactate, săvârșită de grefierii dactilografi, s-a imprimat un alt document

decât cel corect, carte conținea motivarea opiniei majoritate a completului.

Împotriva acestei încheieri, ca și

împotriva deciziei întregite cu noile considerente, a declarat recurs pârâta

N.B.A.

Judecata celor două recursuri

inițiale declarate de pârâți împotriva deciziei din apel a fost suspendată în

baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea celor două recursuri

declarate după pronunțarea încheierii.

Prin decizia nr. 8267 din 6

decembrie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de pârâtă împotriva

încheierii de îndreptare a erorii materiale, pe care a casat-o în parte și a

respins cererea referitoare la condițiile de tehnoredactare a considerentelor

deciziei, cu privire la motivarea opiniei majoritare, menținând numai

dispoziția referitoare la îndreptarea erorii materiale din practicaua

hotărârii.

Prin aceeași decizie, Înalta Curte a

luat act că recurenta a renunțat la judecata recursului declarat împotriva

deciziei nr. 465 din 25 octombrie 2006 cu noile considerente adăugate prin încheierea

de îndreptare.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte

a reținut, în esență că, pe calea prevăzută de art. 281 C. proc. civ., nu se

poate obține motivarea hotărârii ori completarea motivării acesteia.

Cauza ce formează obiectul dosarului

nr. 21950/2/2005 a fost repusă pe rol, constatându-se că a încetat motivul

pentru care s-a dispus suspendarea.

Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și

având în vedere limitele în care s-a încuviințat irevocabil cererea de

îndreptare a erorilor materiale, Înalta Curte constată că:

Într-adevăr, așa cum corect s-a

susținut prin motivul de recurs întemeiat de pârâtă pe dispozițiile art. 304

pct. 7 C. proc. civ., decizia recurată nu conține motivele pe care se sprijină.

Astfel, după ce se prezintă istoricul dosarului se afirmă că, urmare a

trimiterii spre rejudecarea apelului, cauza a fost înregistrată sub nr.

21950/2/2005, iar apoi se redă direct dispozitivul pronunțat cu majoritate de

opinii și, în continuare, motivarea opiniei separate.

Din hotărâre lipsesc tocmai

argumentele de fapt și de drept care au format convingerea instanței în

pronunțarea soluției de admitere a apelului și, respectiv, de admitere în parte

a acțiunii reclamantului, iar cererea de remediere a acestei deficiențe pe calea

unei încheieri de îndreptare a erorii materiale a fost respinsă irevocabil.

Așadar, decizia nr. 465 din 25

octombrie apare ca fiind nemotivată în fapt și în drept, ceea ce atrage

incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Lipsa considerentelor echivalează cu

o necercetare a fondului și face imposibil, în această fază, controlul judiciar

prin prisma celorlalte critici de nelegalitate subsumate art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Pentru aceste considerente, în baza

art. 304 pct. 7, art. 312 alin. (5) și art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va

admite ambele recursuri, va casa în tot decizia și va trimite cauza spre

rejudecare la aceeași curte de apel, care, cu ocazia rejudecării va avea în

vedere și celelalte critici formulate de recurenți pe fondul cauzei.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

pârâții Municipiul București, prin primar general și N.B.A. împotriva deciziei

nr. 465 din 25 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia și trimite cauza

spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 iulie 2008.