ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2875/2008

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 817A din 13 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a fost admis apelul declarat de reclamanții Z.V.M., B.R. și de către intervenienții în interes propriu B.L.A., B.O.G. și R.I.G. împotriva sentinței civile nr. 1227 din 16 noiembrie 2000 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți Consiliul General al Municipiului București, SC H.N. SA , D.S., V.B. și S.I.L. A fost schimbată în tot sentința, în sensul admiterii acțiunii cât și a cererii de intervenție, așa cum au fost completate. S-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 2250/22554 din 18 decembrie 1996, încheiat între SC H.N.

SA și V.G., autor al pârâtului introdus în cauză V.B., nr. 2299/25843 din 20 decembrie 1996, încheiat între SC H.N. SA și pârâtul D.S. și nr. 2876/30073 din 16 ianuarie 1997, încheiat între SC H.N. SA și Z.G., autor al pârâtei introduse în cauză S.I.L. Au fost obligați pârâții Consiliul General al Municipiului București și SC H.N. SA să lase reclamanților și intervenienților în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București, sector 1. Prin cererea înregistrată la 7 mai 2007 (fila 271 dosar nr. 17144/2/2004), B.R. a solicitat instanței să dispună îndreptarea erorii materiale din decizia nr. 817A din 3 mai 2005 a Curții de Apel București, în sensul de a fi obligați toți pârâții din litigiu, respectiv SC H.N.

SA, Consiliul General al Municipiului București, D.S., B.V. și S.I.L. să-i lase în deplină proprietate și pașnică posesie imobilul a cărui revendicare a solicitat-o. Prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu la 3 octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția III-a civilă, a respins ca neîntemeiată cererea de îndreptare a erorii materiale. Instanța a reținut în esență că, potrivit art. 281 alin. (l) C. proc. civ., pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale. Obligarea de către instanță și a pârâților, persoane fizice să lase reclamantei în deplină proprietate și pașnică posesie imobilul revendicat, s-a reținut că nu reprezintă o eroare materială sau o omisiune de acest gen, care să poată fi încadrată în dispozițiile art. 281 alin. (1) C. proc.

civ., și că analizarea acestui aspect ar implica discutarea fondului litigiului. S-a mai avut în vedere că, din considerentele deciziei nu rezultă că instanța ar fi analizat o astfel de cerere și nici că reclamanții ar fi cerut și obligarea persoanelor fizice la restituirea imobilului, pentru a se putea eventual aprecia că dintr-o eroare materială nu s-a menționat acest aspect în dispozitivul hotărârii. Astfel, dacă reclamanții ar fi considerat că instanța nu s-a pronunțat cu privire la un capăt de cerere, aveau posibilitatea să declare recurs sau să ceară completarea dispozitivului în temeiul art. 281 2 alin. (1) C. proc. civ., în termenul în care putea fi declarat recursul. Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs reclamanta R.B., care, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ. susține că cererea de investire a instanței a fost extinsă și la chiriașii cumpărători, ceea ce înseamnă că există cerere privind revendicarea imobilului și de la aceștia; în plus, se susține că atâta timp cât imobilul le-a revenit reclamanților și intervenienților, pârâții, persoane juridice și-au pierdut calitatea de proprietari și nu mai puteau fi obligați să-l cedeze, împrejurare în care trebuiau obligați la restituire chiriașii care au dobândit imobilul prin cumpărare. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții nu arată în ce constă încălcarea legii ori aplicarea greșită a acesteia.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Din verificarea actelor dosarului se reține că, reclamanții și intervenienții nu au formulat cerere prin care să revendice imobilul în litigiu și de la persoanele fizice, existând numai cerere pentru constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, care a și fost soluționată prin constatarea nulității respectivelor contracte. Astfel, imobilul a reintrat în patrimoniul celor doi pârâți care au fost obligați prin decizia nr. 817A din 13 mai 2005 să-1 lase reclamanților și intervenienților în deplină proprietate și pașnică posesie.

Trebuie reținut că, atâta timp cât imobilul a revenit reclamanților și intervenienților, pârâții, persoane juridice și-au pierdut calitatea de proprietari, dar în același timp, trebuie observat că și cumpărătorii au pierdut dreptul de proprietate prin constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, aspect care impune o problemă de judecată, nefiind vorba despre o eroare materială în sensul art. 281 C. proc. civ. Noțiunea de greșeală materială are, în sensul art. 281 C. proc. civ., înțelesul de eroare materială vizibilă, săvârșită cu ocazia redactării hotărârii. Pe calea prevăzută de textul de lege menționat, așa cum am arătat, nu pot fi îndreptate greșelile de judecată care privesc fondul pricinii și nici nu s-ar putea obține completarea hotărârii în sensul obligării persoanelor fizice la restituirea imobilului.

De fapt, art. 281 C. proc. civ. nu este aplicabil atunci când se invocă greșita aplicare a legii sau omisiunea aplicării unui text de lege, pentru aceasta existând calea recursului. În speță, corect a fost soluționată cererea de îndreptare a erorii materiale, deoarece, în conformitate cu prevederile art. 281 C. proc. civ. pot fi îndreptate numai erorile materiale strecurate într-o hotărâre, dar nu și greșelile de judecată conform cererii reclamantei, care pot fi înlăturate numai prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Pentru considerentele expuse, recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta B.R. împotriva încheierii din 3 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, se cția a III-a civilă, în dosarul nr. 17144/2/2004, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 mai 2008.