ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2875/2008

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

decizia nr. 817A din 13 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă, a fost

admis apelul declarat de reclamanții

Z.V.M., B.R. și de către intervenienții în interes

propriu B.L.A., B.O.G. și R.I.G.

împotriva sentinței civile nr. 1227 din

16 noiembrie 2000 pronunțată de

Tribunalul București,

secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți Consiliul General

al Municipiului București, SC H.N. SA

,

D.S., V.B. și S.I.L.

A fost schimbată în tot sentința, în

sensul admiterii acțiunii cât și a cererii de intervenție, așa cum au fost

completate.

S-a

constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare

nr. 2250/22554 din 18 decembrie 1996,

încheiat între SC H.N. SA și V.G., autor al pârâtului introdus în cauză V.B.,

nr. 2299/25843 din 20 decembrie 1996,

încheiat între SC H.N. SA și

pârâtul

D.S. și nr. 2876/30073 din 16 ianuarie 1997, încheiat între SC H.N. SA

și Z.G., autor al pârâtei introduse în

cauză

S.I.L.

Au fost

obligați pârâții Consiliul General al Municipiului București și

SC H.N. SA să lase reclamanților și

intervenienților în deplină

proprietate și liniștită

posesie imobilul situat în București, sector 1.

Prin cererea

înregistrată la 7 mai 2007 (fila 271 dosar nr. 17144/2/2004),

B.R. a solicitat instanței să dispună

îndreptarea erorii materiale din

decizia nr. 817A din 3 mai 2005 a Curții de Apel București, în sensul de

a fi

obligați toți pârâții

din litigiu, respectiv SC H.N. SA, Consiliul

General al

Municipiului București, D.S., B.V. și S.I.L.

să-i lase în deplină proprietate și pașnică posesie imobilul a

cărui

revendicare a solicitat-o.

Prin

încheierea pronunțată în Camera de Consiliu la 3 octombrie 2007,

Curtea de Apel București, secția III-a civilă, a respins ca

neîntemeiată cererea de îndreptare a erorii materiale.

Instanța a

reținut în esență că, potrivit art. 281 alin. (l) C. proc. civ., pot fi

îndreptate din oficiu sau la cerere

erorile sau omisiunile cu privire la numele,

calitatea și susținerile părților sau cele de

calcul, precum și orice alte erori

materiale.

Obligarea de către instanță și a pârâților,

persoane fizice să lase

reclamantei în

deplină proprietate și pașnică posesie imobilul revendicat, s-a

reținut că nu reprezintă o eroare materială sau o

omisiune de acest gen, care să poată fi încadrată în dispozițiile art. 281

alin. (1) C. proc. civ., și că analizarea

acestui aspect ar implica

discutarea fondului litigiului.

S-a mai avut în vedere că, din considerentele

deciziei nu rezultă că

instanța ar fi

analizat o astfel de cerere și nici că reclamanții ar fi cerut și

obligarea

persoanelor fizice la restituirea imobilului, pentru a se putea

eventual aprecia că dintr-o eroare materială nu

s-a menționat acest aspect în

dispozitivul hotărârii.

Astfel, dacă

reclamanții ar fi considerat că instanța nu s-a pronunțat cu

privire la un capăt de cerere, aveau posibilitatea să declare recurs

sau să ceară completarea dispozitivului în temeiul art. 281

2

alin.

(1) C. proc. civ., în termenul în care putea fi declarat recursul.

Împotriva acestei

încheieri, în termen legal a declarat recurs reclamanta

R.B., care, invocând motivele de recurs prevăzute

de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. susține că cererea de investire a

instanței a fost extinsă și la

chiriașii

cumpărători, ceea ce înseamnă că există cerere privind revendicarea

imobilului și de la aceștia; în plus, se

susține că atâta timp cât imobilul le-a

revenit

reclamanților și intervenienților, pârâții, persoane juridice și-au

pierdut calitatea de proprietari și nu mai puteau

fi obligați să-l cedeze,

împrejurare

în care trebuiau obligați la restituire chiriașii care au dobândit

imobilul

prin cumpărare.

În ceea ce

privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenții nu arată în ce constă încălcarea legii ori aplicarea greșită

a acesteia.

Recursul este

nefondat pentru considerentele ce urmează:

Din verificarea actelor dosarului se reține că,

reclamanții și

intervenienții nu au formulat

cerere prin care să revendice imobilul în litigiu și de la persoanele fizice,

existând numai cerere pentru constatarea nulității absolute a contractelor de

vânzare-cumpărare, care a și fost soluționată prin constatarea nulității

respectivelor contracte. Astfel, imobilul a reintrat în

patrimoniul celor doi pârâți care au fost

obligați prin decizia nr. 817A din 13

mai

2005 să-1 lase reclamanților și intervenienților în deplină proprietate și

pașnică

posesie.

Trebuie reținut

că, atâta timp cât imobilul a revenit reclamanților și

intervenienților,

pârâții, persoane juridice și-au pierdut calitatea de

proprietari, dar în același timp, trebuie observat că și cumpărătorii

au pierdut

dreptul de proprietate

prin constatarea nulității absolute a contractelor de

vânzare-cumpărare,

aspect care impune o problemă de judecată, nefiind

vorba despre o eroare materială în sensul art. 281 C. proc. civ.

Noțiunea de

greșeală materială are, în sensul art. 281 C. proc. civ., înțelesul

de eroare materială vizibilă, săvârșită cu

ocazia redactării hotărârii. Pe calea

prevăzută de textul

de lege menționat, așa cum am arătat, nu pot fi îndreptate greșelile de

judecată care privesc fondul pricinii și nici nu s-ar

putea obține completarea hotărârii în sensul obligării persoanelor

fizice la

restituirea imobilului.

De fapt, art. 281

C. proc. civ. nu este aplicabil atunci când se invocă greșita

aplicare a legii sau omisiunea aplicării unui text de lege, pentru

aceasta existând calea recursului.

În speță, corect a fost soluționată cererea de

îndreptare a erorii materiale, deoarece, în conformitate cu prevederile art.

281 C. proc. civ. pot fi îndreptate numai erorile materiale strecurate într-o

hotărâre, dar nu și

greșelile de judecată

conform cererii reclamantei, care pot fi înlăturate numai

prin

exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, recursul urmează a

fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de reclamanta B.R. împotriva încheierii din 3 octombrie 2007,

pronunțată de Curtea de Apel București, se

cția a III-a civilă, în dosarul nr. 17144/2/2004, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 12 mai 2008.