ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3678/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 80 din 9 februarie 2007, Tribunalul Iași l-a condamnat pe inculpatul C.D., la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pedeapsă complementară. În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat grațierea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3203 din 01 iulie 2004 a Judecătoriei Iași.

În baza art. 85 C. pen., a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 738 din 28 octombrie 2003 a Tribunalului Iași, 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 4783 din 4 noiembrie 2003 a Judecătoriei Iași și 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3203 din 1 iulie 2004 a Judecătoriei Iași. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 738/2003 a Tribunalului Iași, nr. 4783/2003 a Judecătoriei Iași și nr. 3203/2004 a Judecătoriei Iași, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a cumulat pedeapsa de 2 ani închisoare cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute 5 ani și 6 luni închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. și s-a computat din pedeapsă durata arestării preventive de la 22 august 2006 la zi. Inculpatul a fost obligat și la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 22 august 2006 organele de poliție din cadrul B.C.C.O. IAȘI sub supravegherea procurorului din cadrul Biroului Teritorial Iași al D.I.I.C.O.T., având date despre preocuparea inculpaților C.D. și T.G.A. cu privire la săvârșirea unor fapte de trafic de droguri, i-au urmărit pe aceștia în zona magazinului B. din municipiul Iași. La un moment dat, i-au imobilizat și în rucsacul de culoare verde purtat de inculpatul C.D.

au găsit o cantitate de produs vegetal de culoare verde, cu miros înțepător, iar în buzunarul pantalonilor inculpatului suma de 110 RON. S-a efectuat ulterior o percheziție domiciliară la locuința inculpatului C.D., unde s-au găsit și ridicat mai multe fragmente de produs vegetal de culoare verde cu miros înțepător. Expertizate la laboratorul de analize fizico-chimice droguri din cadrul I.G.P. s-a constatat că substanțele ridicate de la inculpat în greutate de 224, respectiv 40 grame conțin cannabis, substanță înscrisă în tabelul anexă nr. 3 al Legii nr. 143/2000. Instanța de fond a reținut că, substanța de cannabis găsită asupra inculpatului C.D. a fost recoltată de acesta împreună cu T.G. de pe o cultură ilegală și că parte din ea a fost vândută colaboratorului acoperit V., respectiv cantitatea de 224 grame cannabis în schimbul sumei de 100 RON, faptă ce constituie infracțiunea prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Prin decizia nr. 120 din 31 mai 2007, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul inculpatului C.D. împotriva sentinței menționate. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, criticând hotărârile pronunțate pentru individualizarea pedepsei pe care o consideră prea severă, caz de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. Recursul inculpatului nu este fondat. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține cont de prevederile Părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă din partea specială, de pericolul social al faptei și făptuitorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În cauză, inculpatul a fost sancționat cu o pedeapsă aproape de limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită.

Având în vedere că acesta a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă și împrejurarea că în cauză nu există motive de atenuare a răspunderii sale penale, reducerea pedepsei ar fi ilegală. Așa fiind, văzând și faptul că nu există alte motive de casare care examinate din oficiu ar putea crea inculpatului o situație mai favorabilă, Înalta Curte în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 120 din 31 mai 2007 a Curții de Apel Iași, secția penală și va computa din pedeapsă durata arestului preventiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 120 din 31 mai 2007 a Curții de Apel Iași, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 22 august 2006 la 18 iulie 2007. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 iulie 2007.