ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3678/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 80

din 9 februarie 2007, Tribunalul Iași l-a condamnat pe inculpatul

C.D.,

la 3 ani și 6 luni închisoare,

pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și un an interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 7 din Legea nr.

543/2002 a revocat grațierea condiționată a executării pedepsei de 2 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3203 din 01 iulie 2004 a

Judecătoriei Iași.

În baza art. 85 C. pen., a

anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 738 din 28 octombrie 2003 a Tribunalului

Iași, 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 4783 din 4 noiembrie 2003

a Judecătoriei Iași și 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3203

din 1 iulie 2004 a Judecătoriei Iași.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate prin sentințele penale nr.

738/2003 a Tribunalului Iași, nr. 4783/2003 a Judecătoriei Iași și nr. 3203/2004

a Judecătoriei Iași, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2

ani închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr.

543/2002 a cumulat pedeapsa de 2 ani închisoare cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni

închisoare aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute 5 ani și

6 luni închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C.

pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. și s-a computat din pedeapsă durata

arestării preventive de la 22 august 2006 la zi.

Inculpatul a fost obligat și

la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, la data de 22 august 2006 organele de poliție

din cadrul B.C.C.O. IAȘI sub supravegherea procurorului din cadrul Biroului

Teritorial Iași al D.I.I.C.O.T., având date despre preocuparea inculpaților C.D.

și T.G.A. cu privire la săvârșirea unor fapte de trafic de droguri, i-au

urmărit pe aceștia în zona magazinului B. din municipiul Iași.

La un moment dat, i-au

imobilizat și în rucsacul de culoare verde purtat de inculpatul C.D. au găsit o

cantitate de produs vegetal de culoare verde, cu miros înțepător, iar în

buzunarul pantalonilor inculpatului suma de 110 RON.

S-a efectuat ulterior o

percheziție domiciliară la locuința inculpatului C.D., unde s-au găsit și

ridicat mai multe fragmente de produs vegetal de culoare verde cu miros

înțepător.

Expertizate la laboratorul

de analize fizico-chimice droguri din cadrul I.G.P. s-a constatat că

substanțele ridicate de la inculpat în greutate de 224, respectiv 40 grame

conțin cannabis, substanță înscrisă în tabelul anexă nr. 3 al Legii nr. 143/2000.

Instanța de fond a reținut

că, substanța de cannabis găsită asupra inculpatului C.D. a fost recoltată de

acesta împreună cu T.G. de pe o cultură ilegală și că parte din ea a fost

vândută colaboratorului acoperit V., respectiv cantitatea de 224 grame cannabis

în schimbul sumei de 100 RON, faptă ce constituie infracțiunea prevăzute de art.

2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Prin decizia nr. 120 din 31

mai 2007, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul inculpatului C.D.

împotriva sentinței menționate.

Împotriva deciziei a

declarat recurs inculpatul, criticând hotărârile pronunțate pentru

individualizarea pedepsei pe care o consideră prea severă, caz de casare prevăzut

de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Recursul inculpatului nu

este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține cont de prevederile Părții generale

ale codului, de limitele de pedeapsă din partea specială, de pericolul social

al faptei și făptuitorului și de împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

În cauză, inculpatul a fost

sancționat cu o pedeapsă aproape de limita minimă prevăzută de lege pentru

infracțiunea săvârșită.

Având în vedere că acesta a

săvârșit infracțiunea în stare de recidivă și împrejurarea că în cauză nu

există motive de atenuare a răspunderii sale penale, reducerea pedepsei ar fi

ilegală.

Așa fiind, văzând și faptul

că nu există alte motive de casare care examinate din oficiu ar putea crea

inculpatului o situație mai favorabilă, Înalta Curte în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 120 din 31 mai 2007 a Curții de

Apel Iași, secția penală și va computa din pedeapsă durata arestului preventiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 120 din 31

mai 2007 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 22 august 2006 la

18 iulie 2007.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 iulie 2007.