ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7386/2007

Deliberând, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1408 din 16 noiembrie 2006, Tribunalul Prahova a admis contestația formulată de contestatoarea B.L. prin procurator M.M., în contradictoriu cu intimații Primăria municipiului Ploiești și primarul municipiului Ploiești și pe cale de consecință: a anulat în parte dispoziția nr. 2093 din 3 aprilie 2006 emisă de intimați; a constatat dreptul contestatoarei de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 republicată constând în restituirea în natură a imobilului anexă situat în Ploiești, identificat pe schița de plan a raportului de expertiză întocmit de expertul D.L.; a menținut restul dispoziției ca fiind legală și temeinică.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, imobilul situat în municipiul Ploiești, compus din construcție și teren a aparținut autorului contestatoarei, T.S., fiind preluat de către stat în temeiul Decretului nr. 92/1950, fiind restituit în natură contestatoarei în parte prin Dispoziția nr. 3855/2005. Că unitatea deținătoare nu s-a pronunțat cu privire la anexa imobilului în litigiu ce face parte integrantă din acesta. Împrejurarea că anexa era notată în schița de la fila 17 cu indicativul 2 B, nu înseamnă că este un corp separat de clădire întrucât la data exproprierii era doar o simplă anexă a imobilului în litigiu și nicidecum o clădire separată de imobil. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 203 din 24 aprilie 2007 a respins ca nefondat apelul formulat de intimații Primăria municipiului Ploiești, prin primarul E.C.

și primarul municipiului Ploiești, împotriva sentinței civile nr.1408/16 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu contestatoarea B.L. prin procurator M.M. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că pentru anexa imobilului în litigiu situat în Ploiești, ce a aparținut autorului T.S., nu s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent și nici nu s-a restituit în natură, așa cum prevede Legea nr. 10/2001 republicată. Împotriva deciziei civile mai sus menționată au declarat recurs Primăria municipiului Ploiești și primarul municipiului Ploiești, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 6, 9 C. proc. civ., deoarece: - În conținutul Dispoziției nr. 3855/2005 au fost menționate detaliat atât părțile din imobil ce urmau a fi restituite în natură, cât și părțile de imobil imposibil de restituit în natură.

- Deși s-a subliniat faptul că imobilul anexă în litigiu este evidențiat atât pe schița de plan anexă la raportul de expertiză efectuată în cauză, cât și pe schița aflată la fila 17 din dosarul de fond, având nr. 2 B S., fiind un corp de clădire separat de cele 13 apartamente menționate în decretul de expropriere, totuși instanța de apel nu a ținut seama de acest lucru. Recursul nu este fondat. Contestatoarea B.L.

a solicitat în conformitate cu dispozițiile art. 22-23 din Legea nr. 10/2001 republicată restituirea în natură a anexei ce face parte integrantă din imobilul situat în municipiul Ploiești, Acest imobil a aparținut autorului ei, respectiv T.S., decedat în 1960. Primăria municipiului Ploiești, prin primar, prin Dispoziția nr. 2093 din 3 aprilie 2006, a respins cererea de restituire în natură a părții revendicate din imobilul (construcție și teren) situat în municipiul Ploiești, (care nu a făcut obiectul Dispoziției nr. 3855 din 20 mai 2005) întrucât a fost vândută foștilor chiriași în baza contractelor de vânzare nr. 211 din 29 ianuarie 1974, nr. 179 din 3 ianuarie 1974, nr. 3907 din 19 iunie 1998 și 864 din 21 martie 1975, filele 4-5 dosar fond.

S-a propus acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv. Din planul de situație privind imobilul în litigiu, fila 17 dosar fond, coroborat cu schița de plan anexă a raportului de expertiză efectuat în cauză, filele 209-217 dosar fond, rezultă că imobilul, anexă în litigiu este cel notat cu indicativul 2 B și se află în proprietatea statului, etajul fiind închiriat numitei S.M. iar parterul și beciul firmei SC M. SRL Ploiești. Prin urmare, din probele existente la dosarul cauzei rezultă că imobilul situat în municipiul Ploiești, compus din construcție și teren a aparținut autorului contestatoarei, respectiv T.S., fiind preluat de către stat în baza Decretului nr. 92/1950.

El a fost restituit în natură contestatoarei, în parte, prin Dispoziția nr. 3855/2005, iar pentru restul s-au propus acesteia măsuri reparatorii în condițiile legii speciale. Cum anexa imobilului în litigiu, situată în Ploiești, a fost parte integrantă a acestuia și a fost preluată în mod abuziv de către stat în baza Decretului nr. 92/1950, în prezent fiind închiriată, se impune restituirea în natură contestatorului în condițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 republicată. Față de cele reținute, Înalta Curte constată că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 6, 9 C. proc. civ. și în consecință se va respinge recursul ca nefondat. În conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc.

civ., urmează ca recurenții să plătească contestatoarei-intimate 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Primăria municipiului Ploiești și primarul municipiului Ploiești împotriva deciziei nr. 203 din 24 aprilie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Obligă recurenții la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamant. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2007.