ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7386/2007

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1408 din 16

noiembrie 2006, Tribunalul Prahova a admis contestația formulată de

contestatoarea B.L. prin procurator M.M., în contradictoriu cu intimații

Primăria municipiului Ploiești și primarul municipiului Ploiești și pe cale de

consecință: a anulat în parte dispoziția nr. 2093 din 3 aprilie 2006 emisă de

intimați; a constatat dreptul contestatoarei de a beneficia de măsurile

reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 republicată constând în restituirea

în natură a imobilului anexă situat în Ploiești, identificat pe schița de plan

a raportului de expertiză întocmit de expertul D.L.; a menținut restul

dispoziției ca fiind legală și temeinică.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, imobilul situat în municipiul Ploiești, compus din

construcție și teren a aparținut autorului contestatoarei, T.S., fiind preluat

de către stat în temeiul Decretului nr. 92/1950, fiind restituit în natură

contestatoarei în parte prin Dispoziția nr. 3855/2005. Că unitatea deținătoare

nu s-a pronunțat cu privire la anexa imobilului în litigiu ce face parte

integrantă din acesta. Împrejurarea că anexa era notată în schița de la fila 17

cu indicativul 2 B, nu înseamnă că este un corp separat de clădire întrucât la

data exproprierii era doar o simplă anexă a imobilului în litigiu și nicidecum

o clădire separată de imobil.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia civilă nr. 203 din 24 aprilie 2007 a respins ca nefondat apelul

formulat de intimații Primăria municipiului Ploiești, prin primarul E.C. și

primarul municipiului Ploiești, împotriva sentinței civile nr.1408/16

septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu

contestatoarea B.L. prin procurator M.M.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că pentru anexa imobilului în litigiu situat în Ploiești, ce a

aparținut autorului T.S., nu s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent și

nici nu s-a restituit în natură, așa cum prevede Legea nr. 10/2001 republicată.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată au declarat recurs Primăria municipiului Ploiești și primarul

municipiului Ploiești, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile

art. 304 pct. 6, 9 C. proc. civ., deoarece:

- În conținutul Dispoziției nr.

3855/2005 au fost menționate detaliat atât părțile din imobil ce urmau a fi

restituite în natură, cât și părțile de imobil imposibil de restituit în

natură.

- Deși s-a subliniat faptul că

imobilul anexă în litigiu este evidențiat atât pe schița de plan anexă la

raportul de expertiză efectuată în cauză, cât și pe schița aflată la fila 17

din dosarul de fond, având nr. 2 B S., fiind un corp de clădire separat de cele

13 apartamente menționate în decretul de expropriere, totuși instanța de apel

nu a ținut seama de acest lucru.

Recursul nu este fondat.

Contestatoarea B.L. a solicitat în

conformitate cu dispozițiile art. 22-23 din Legea nr. 10/2001 republicată

restituirea în natură a anexei ce face parte integrantă din imobilul situat în

municipiul Ploiești, Acest imobil a aparținut autorului ei, respectiv T.S.,

decedat în 1960.

Primăria municipiului Ploiești, prin

primar, prin Dispoziția nr. 2093 din 3 aprilie 2006, a respins cererea de

restituire în natură a părții revendicate din imobilul (construcție și teren)

situat în municipiul Ploiești, (care nu a făcut obiectul Dispoziției nr. 3855

din 20 mai 2005) întrucât a fost vândută foștilor chiriași în baza contractelor

de vânzare nr. 211 din 29 ianuarie 1974, nr. 179 din 3 ianuarie 1974, nr. 3907

din 19 iunie 1998 și 864 din 21 martie 1975, filele 4-5 dosar fond. S-a propus

acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri în condițiile legii

speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente

imobilelor preluate abuziv.

Din planul de situație privind

imobilul în litigiu, fila 17 dosar fond, coroborat cu schița de plan anexă a

raportului de expertiză efectuat în cauză, filele 209-217 dosar fond, rezultă

că imobilul, anexă în litigiu este cel notat cu indicativul 2 B și se află în

proprietatea statului, etajul fiind închiriat numitei S.M. iar parterul și

beciul firmei SC M. SRL Ploiești.

Prin urmare, din probele existente

la dosarul cauzei rezultă că imobilul situat în municipiul Ploiești, compus din

construcție și teren a aparținut autorului contestatoarei, respectiv T.S.,

fiind preluat de către stat în baza Decretului nr. 92/1950. El a fost restituit

în natură contestatoarei, în parte, prin Dispoziția nr. 3855/2005, iar pentru

restul s-au propus acesteia măsuri reparatorii în condițiile legii speciale.

Cum anexa imobilului în litigiu,

situată în Ploiești, a fost parte integrantă a acestuia și a fost preluată în

mod abuziv de către stat în baza Decretului nr. 92/1950, în prezent fiind

închiriată, se impune restituirea în natură contestatorului în condițiile art.

21 din Legea nr. 10/2001 republicată.

Față de cele reținute, Înalta Curte

constată că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept

prevăzute de art. 304 pct. 6, 9 C. proc. civ. și în consecință se va respinge

recursul ca nefondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

274 C. proc. civ., urmează ca recurenții să plătească contestatoarei-intimate

1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Primăria

municipiului Ploiești și primarul municipiului Ploiești împotriva deciziei nr.

203 din 24 aprilie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Obligă recurenții la plata sumei de 1000

lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie

2007.