ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 473/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 18 martie 2005, reclamanta SC C. SA Bacău a solicitat ca în contradictoriu cu Primăria Municipiului Bacău să se constate că nu datorează acesteia suma de 104.619.994 lei. Pârâta a formulat cerere reconvențională și a solicitat obligarea reclamantei la 81.656.012 lei reprezentând penalități de întârziere pentru neexecutarea sentinței civile nr. 325 din 21 aprilie 2000 și taxă de sponsorizare. Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 9 din 15 ianuarie 2007, a respins, ca nefondată, cererea reconvențională formulată de pârâta, a admis acțiunea principală și a constatat că reclamanta nu datorează pârâtei suma de 104.619.994 lei și a obligat-o pe aceasta la 922 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut cu privire la cererea reconvențională că sentința nr. 325 din 21 aprilie 2000 astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 466 din 14 noiembrie 2000 prin care reclamanta SC C. SA a fost obligată la 25.295.098 lei taxă de concesiune aferentă anului 1998 și penalități a fost executată în urma somației nr. 487252 din 5 mai 2005. Prin cererea reconvențională pârâta reclamantă a pretins penalități pentru sume aferente trimestrului II, III și IV ale anului 1999 care nu se referă la obiectul litigiului dedus judecății. Referitor la cererea principală s-a constatat că reclamanta-pârâtă a plătit taxa de concesiune aferentă ultimelor trei trimestre ale anului 1999 și deci debitul principal fiind achitat s-au stins și accesoriile.

În ceea ce privește sponsorizarea prevăzută de art. 18.10 din contract, instanța a apreciat-o ca fiind o stipulație pentru altul și a fost făcută în favoarea F.C.M. Bacău pentru activități sportive, așa încât nu reprezintă un raport obligațional față de pârâta - reclamantă conform art. 969 – art. 970 C. civ. Prin decizia nr. 51 din 26 aprilie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, s-a admis apelul declarat de pârâtul Municipiul Bacău, a fost schimbată în tot sentința instanței de fond în sensul că s-au admis în parte acțiunea principală și cererea reconvențională, s-a constatat că reclamanta datorează pârâtei suma de 4.549 lei reprezentând debite restante și a fost obligată la plata acestei sume către pârâtă.

S-a reținut în considerentele deciziei că în raport de documentele de plată depuse de reclamantă, de dispozițiile art. 182 din contractul nr. 3506/1998 și de suplimentul la raportul de expertiză contabilă nu au fost stinse penalitățile aferente taxei de concesionare datorate pentru trimestrul II, III și IV 1999. Referitor la necompetența materială a instanței de fond, s-a reținut că în raport de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., de obiectul cererii principale, acțiune în constatare, și de dispozițiile art. 17 C. proc. civ., cu privire la cererea reconvențională, tribunalul este instanța competentă material în soluționarea litigiului. Împotriva acestei decizii reclamanta SC C. SA Bacău a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și a solicitat admiterea, modificarea în parte a acestei hotărâri în sensul de a se constata că debitul său este de 3.101.875 lei Ron în loc de 4.549 lei Ron. S-a susținut că soluția pronunțată de instanța de apel privind suma datorată de aceasta cu titlu de penalități de 45.486.716 lei Rol, este în esență corectă, dar nu s-a avut în vedere că în suplimentul la raportul de expertiză contabilă reținut de instanță s-a menționat că a achitat în plus ca taxă de concesionare suma de 14.479,62 Rol, fiind în cauză incidente prevederile art. 1143 și 1144 C. civ., privind compensarea. Prin întâmpinare, intimatul Municipiul Bacău prin primar a fost de acord cu admiterea recursului, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii reconvenționale privind obligarea reclamantei la plata penalităților calculate până la achitarea debitului de 25,.295.098 lei la care reclamanta a fost obligată anterior prin hotărâre judecătorească.

Recursul reclamantei nu este fondat. Criticile invocate de recurentă vizează rezolvarea unei probleme de drept, respectiv cea a compensării prevăzută de dispozițiile art. 1143 și 1144 C. civ. Susținerea recurentei că instanța de apel trebuia să se pronunțe asupra compensării sumei datorate de 45.486.716 lei cu suma reținută în suplimentul la raportul de expertiză contabilă ca fiind achitată în plus de 14.479,62 Rol nu poate fi reținută pentru următoarele considerente: Recurenta a invocat în cererea sa dispozițiile art. 1143 C. civ., care se referă la compensația legală și care operează dacă sunt îndeplinite anumite condiții expres prevăzute de lege. În speță, ne aflăm în prezența unei compensații judecătorești, care spre deosebire de cea legală, nu operează de drept.

Cum în fața instanței de apel reclamanta nu a formulat o cerere expresă în acest sens, aceasta nu poate să invoce compensația judecătorească pentru prima dată în fața instanței de recurs. Afirmația intimatei-pârâte din întâmpinare în sensul că este de acord cu admiterea recursului reclamantei dar pentru că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra penalităților calculate până la achitarea debitului, așa cum a pretins în cererea reconvențională, nu poate fi examinată în cadrul recursului promovat de reclamantă, cât timp nu a criticat soluția instanței de apel în cadrul unei cereri de recurs formulate sub acest aspect. Pentru considerentele reținute urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., să se respingă, ca nefondat, recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C. SA BACĂU împotriva deciziei nr. 51 din 26 aprilie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2008.