ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 473/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 18 martie 2005,

reclamanta SC C. SA Bacău a solicitat ca în contradictoriu cu Primăria

Municipiului Bacău să se constate că nu datorează acesteia suma de 104.619.994

lei.

Pârâta a formulat cerere reconvențională și a

solicitat obligarea reclamantei la 81.656.012 lei reprezentând penalități de

întârziere pentru neexecutarea sentinței civile nr. 325 din 21 aprilie 2000 și

taxă de sponsorizare.

Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 9 din 15 ianuarie 2007, a respins, ca

nefondată, cererea reconvențională formulată de pârâta, a admis acțiunea

principală și a constatat că reclamanta nu datorează pârâtei suma de

104.619.994 lei și a obligat-o pe aceasta la 922 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut cu

privire la cererea reconvențională că sentința nr. 325 din 21 aprilie 2000

astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 466 din 14 noiembrie 2000 prin

care reclamanta SC C. SA a fost obligată la 25.295.098 lei taxă de concesiune

aferentă anului 1998 și penalități a fost executată în urma somației nr. 487252

din 5 mai 2005.

Prin cererea reconvențională pârâta

reclamantă a pretins penalități pentru sume aferente trimestrului II, III și IV

ale anului 1999 care nu se referă la obiectul litigiului dedus judecății.

Referitor la cererea principală s-a constatat

că reclamanta-pârâtă a plătit taxa de concesiune aferentă ultimelor trei

trimestre ale anului 1999 și deci debitul principal fiind achitat s-au stins și

accesoriile.

În ceea ce privește sponsorizarea prevăzută

de art. 18.10 din contract, instanța a apreciat-o ca fiind o stipulație pentru altul

și a fost făcută în favoarea F.C.M. Bacău pentru activități sportive, așa încât

nu reprezintă un raport obligațional față de pârâta - reclamantă conform art. 969

– art. 970 C. civ.

Prin decizia nr. 51 din 26 aprilie 2007 a

Curții de Apel Bacău, secția comercială de contencios administrativ și fiscal,

s-a admis apelul declarat de pârâtul Municipiul Bacău, a fost schimbată în tot

sentința instanței de fond în sensul că s-au admis în parte acțiunea principală

și cererea reconvențională, s-a constatat că reclamanta datorează pârâtei suma

de 4.549 lei reprezentând debite restante și a fost obligată la plata acestei sume

către pârâtă.

S-a reținut în considerentele deciziei că în

raport de documentele de plată depuse de reclamantă, de dispozițiile art. 182

din contractul nr. 3506/1998 și de suplimentul la raportul de expertiză contabilă

nu au fost stinse penalitățile aferente taxei de concesionare datorate pentru

trimestrul II, III și IV 1999.

Referitor la necompetența materială a

instanței de fond, s-a reținut că în raport de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit.

a) C. proc. civ., de obiectul cererii principale, acțiune în constatare, și de

dispozițiile art. 17 C. proc. civ., cu privire la cererea reconvențională,

tribunalul este instanța competentă material în soluționarea litigiului.

Împotriva acestei decizii reclamanta SC C. SA

Bacău a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat

admiterea, modificarea în parte a acestei hotărâri în sensul de a se constata

că debitul său este de 3.101.875 lei Ron în loc de 4.549 lei Ron.

S-a susținut că soluția pronunțată de

instanța de apel privind suma datorată de aceasta cu titlu de penalități de

45.486.716 lei Rol, este în esență corectă, dar nu s-a avut în vedere că în

suplimentul la raportul de expertiză contabilă reținut de instanță s-a

menționat că a achitat în plus ca taxă de concesionare suma de 14.479,62 Rol,

fiind în cauză incidente prevederile art. 1143 și 1144 C. civ., privind

compensarea.

Prin întâmpinare, intimatul Municipiul Bacău

prin primar a fost de acord cu admiterea recursului, în sensul că instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra cererii reconvenționale privind obligarea reclamantei

la plata penalităților calculate până la achitarea debitului de 25,.295.098 lei

la care reclamanta a fost obligată anterior prin hotărâre judecătorească.

Recursul reclamantei nu este fondat.

Criticile invocate de recurentă vizează rezolvarea

unei probleme de drept, respectiv cea a compensării prevăzută de dispozițiile art.

1143 și 1144 C. civ.

Susținerea recurentei că instanța de apel

trebuia să se pronunțe asupra compensării sumei datorate de 45.486.716 lei cu

suma reținută în suplimentul la raportul de expertiză contabilă ca fiind

achitată în plus de 14.479,62 Rol nu poate fi reținută pentru următoarele considerente:

Recurenta a invocat în cererea sa

dispozițiile art. 1143 C. civ., care se referă la compensația legală și care

operează dacă sunt îndeplinite anumite condiții expres prevăzute de lege.

În speță, ne aflăm în prezența unei

compensații judecătorești, care spre deosebire de cea legală, nu operează de

drept.

Cum în fața instanței de apel reclamanta nu a

formulat o cerere expresă în acest sens, aceasta nu poate să invoce compensația

judecătorească pentru prima dată în fața instanței de recurs.

Afirmația intimatei-pârâte din întâmpinare în

sensul că este de acord cu admiterea recursului reclamantei dar pentru că instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra penalităților calculate până la achitarea

debitului, așa cum a pretins în cererea reconvențională, nu poate fi examinată

în cadrul recursului promovat de reclamantă, cât timp nu a criticat soluția

instanței de apel în cadrul unei cereri de recurs formulate sub acest aspect.

Pentru considerentele reținute urmează ca potrivit

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul

reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanta SC C. SA BACĂU împotriva deciziei nr. 51 din 26 aprilie 2007 a

Curții de Apel Bacău, secția comercială de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie

2008.