ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 145/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Plenul C.S.M. prin Hotărârea nr. 981 din 2 octombrie 2008 a respins cererile formulate de 15 procurori care funcționează în cadrul D.N.A., de recunoaștere a gradului profesional de procuror, corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, urmare numirii în cadrul acestei structuri, între aceștia fiind menționați și procurorii A.E. și T.M.A. înscriși în art. 2 poz. 1 și 15 din hotărâre. În motivarea hotărârii se reține că, numirea procurorilor în cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T. nu conduce la dobândirea gradului profesional superior.

Art. 75 alin. (11) și art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004 prevăd că, procurorul se întoarce la unitatea „de unde provine”, reglementare ce dovedește că respectivul procuror nu a dobândit gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, situație în care nu ar mai fi fost necesară o revenire la o unitate de parchet, ierarhic inferioară. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen A.E. și T.M.A., în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare. Recurenții critică Hotărârea nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M. pentru nelegalitate, susținând următoarele: - recurenții A.E.

și T.M.A. au fost numiți fiecare, procuror la D.N.A. - nivel central, prin Ordinul nr. 195 și respectiv nr. 196, ambele din 4 iulie 2008, semnate de Procurorul Șef al D.N.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, urmare procedurii în vigoare la acea dată, cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru numirea în funcția arătată și față de rezultatele interviului din 6 martie 2008, la care au participat; - este necontestat că D.N.A. face parte din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002, modificată și completată; - este necontestată distincția între numirea procurorilor la D.N.A.

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, conform prevederilor O.U.G. nr. 43/2002 și promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit Legii nr. 303/2004, recurenții precizând că nu au solicitat promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci recunoașterea gradului profesional corespunzător acestui parchet; - existența unei anumite conjuncturi socio-politice a făcut necesară înființarea unei structuri specializate în combaterea infracțiunilor de corupție organizată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ceea ce a condus la adoptarea O.U.G.

nr. 43/2002 de reglementare a condițiilor și procedurii de numire în cadrul acestui organism a unor procurori competenți, în condițiile și conform unei proceduri derogatorii de la dreptul comun – Legea nr. 303/2004; - nerecunoașterea gradului profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar echivala în fapt cu nerecunoașterea competenței procurorilor Direcției Naționale Anticorupție în executarea atribuțiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul a susținut că, recursul este nefondat, întrucât nu trebuie să se confunde numirea procurorilor la D.N.A.

cu promovarea acestora la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție promovare care, potrivit legii nu poate avea loc decât prin concurs. A mai arătat intimatul că, atâta vreme cât legiuitorul a prevăzut că la încetarea activității în cadrul D.N.A., procurorii revin la parchetul de unde provin iar nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, înseamnă că aceștia nu pot avea gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Intimatul consideră că salarizarea procurorilor de la D.N.A. cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu le poate conferi și gradul profesional corespunzător acestui parchet.

În finalul întâmpinării intimatul a apreciat că întrucât hotărârile judecătorești invocate ca jurisprudență de către recurent nu au fost pronunțate într-un recurs în interesul legii, nu au caracter obligatoriu în cauza de față. Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor intimatului și ținând cont de înscrisurile depuse la dosar și de normele aplicabile în materia supusă analizei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este fondat, pentru considerentele în continuare arătate. La data de 4 iulie 2008, prin Ordinul nr. 195 și nr. 196 al Procurorului Șef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., recurenții au fost numiți în funcția de procuror, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.

– nivelul central, unde funcționează și în prezent. Potrivit O.U.G. nr. 43/2002, P.N.A. – în prezent D.N.A. reprezintă o structură specializată, cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel încât procurorii care își desfășoară activitatea în interiorul acestei structuri, dobândesc gradul profesional corespunzător unității de parchet din care fac parte, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Totodată, art. 87 din Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de numire sau de promovare într-o funcție de execuție, procedură derogatorie de la cea de drept comun, (statuată de art. 43 din Legea nr. 303/2004) și care implică o selecție a candidaților prin prisma unor condiții și calități profesionale specifice.

În această situație, numirea la D.N.A. a procurorilor specializați și îndeplinirea de către aceștia a atribuțiilor specifice funcțiilor pe care au fost numiți are ca efect dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. De altfel, chiar definiția riguroasă pe care intimatul C.S.M. a dat-o noțiunii de grad profesional, ca fiind dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează cariera magistraților (Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007), relevă împrejurarea că una din modalitățile de dobândire a gradului profesional de către procurori este numirea acestora pe un post și îndeplinirea atribuțiilor specifice postului, corespunzătoare nivelului parchetului respectiv.

Nici argumentația intimatului potrivit căreia, la încetarea activității în cadrul D.N.A., procurorii revin la parchetele de unde provin, potrivit art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004, iar nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât nu au gradul profesional corespunzător acestui parchet, nu poate fi reținută. Revenirea procurorilor la parchetele de unde provin nu semnifică și nu echivalează cu imposibilitatea procurorilor de a dobândi gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Dimpotrivă, revenirea procurorilor la parchetele de unde provin poate avea loc, fără ca dreptul la gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă instanța supremă dobândit prin numire, să se stingă.

Este de ordinul evidenței că, procurorii D.N.A. cărora li s-a recunoscut gradul profesional dobândit prin numire, pot să rămână și la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dacă nevoile acestui parchet o impun, neexistând o interdicție legală în acest sens. Înalta Curte apreciază că și argumentul salarizării procurorilor de la D.N.A. cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, chiar dacă nu conferă, prin el însuși, gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă instanța supremă, este totuși de natură a fi reținut. Salarizarea procurorilor specializați ai D.N.A.

având un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de le Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, relevă similitudinea, sub aspectul complexității și volumului, a atribuțiilor și competențelor celor două categorii de procurori, corespunzătoare gradului parchetului instanței supreme, astfel încât a nu recunoaște același grad profesional pentru toți, înseamnă a încălca principiul egalității de tratament juridic. În sfârșit, Înalta Curte observă că nu pot fi ignorate și nici încălcate jurisprudența C.E.D.O. (cauza B. împotriva României, hotărârea din 6 decembrie 2007, potrivit căreia deosebirile de tratament sunt discriminatorii dacă nu au o justificare obiectivă și rezonabilă) și nici practica judiciară constantă a instanței supreme în materie, prin care s-a decis în sensul recunoașterii gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru cei aflați în situație similară cu recurenții.

În raport cu cele prezentate, Înalta Curte va admite recursul, va anula Hotărârea nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M., în ceea ce-i privește pe recurenți și va obliga intimatul să le recunoască acestora, gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.E. și T.M.A. împotriva Hotărârii nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M. Anulează hotărârea atacată, în ceea ce-i privește pe recurenți. Admite cererile recurenților și obligă intimatul să recunoască recurenților, gradul profesional de procuror, corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2009.