ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 145/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Plenul C.S.M. prin Hotărârea nr. 981 din 2 octombrie

2008 a respins cererile formulate de 15 procurori care funcționează în cadrul D.N.A.,

de recunoaștere a gradului profesional de procuror, corespunzător Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, urmare numirii în cadrul

acestei structuri, între aceștia fiind menționați și procurorii A.E. și T.M.A. înscriși

în art. 2 poz. 1 și 15 din hotărâre.

În motivarea hotărârii se

reține că, numirea procurorilor în cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T. nu conduce la

dobândirea gradului profesional superior.

Art. 75 alin. (11) și art. 87

alin. (9) din Legea nr. 304/2004 prevăd că, procurorul se întoarce la unitatea

„de unde provine”, reglementare ce dovedește că respectivul procuror nu a

dobândit gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, situație în care nu ar mai fi fost necesară o revenire

la o unitate de parchet, ierarhic inferioară.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs în termen A.E. și T.M.A., în temeiul art. 29 alin. (7) din

Legea nr. 317/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Recurenții critică Hotărârea

nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M. pentru nelegalitate, susținând

următoarele:

- recurenții A.E. și T.M.A. au

fost numiți fiecare, procuror la D.N.A. - nivel central, prin Ordinul nr. 195

și respectiv nr. 196, ambele din 4 iulie 2008, semnate de Procurorul Șef al D.N.A.

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, urmare

procedurii în vigoare la acea dată, cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de

lege pentru numirea în funcția arătată și față de rezultatele interviului din 6

martie 2008, la care au participat;

- este necontestat că D.N.A.

face parte din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002, modificată și

completată;

- este necontestată

distincția între numirea procurorilor la D.N.A. din cadrul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, conform prevederilor O.U.G. nr. 43/2002

și promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, potrivit Legii nr. 303/2004, recurenții precizând că nu au solicitat

promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci

recunoașterea gradului profesional corespunzător acestui parchet;

- existența unei anumite

conjuncturi socio-politice a făcut necesară înființarea unei structuri

specializate în combaterea infracțiunilor de corupție organizată în cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ceea ce a condus la

adoptarea O.U.G. nr. 43/2002 de reglementare a condițiilor și procedurii de

numire în cadrul acestui organism a unor procurori competenți, în condițiile și

conform unei proceduri derogatorii de la dreptul comun – Legea nr. 303/2004;

- nerecunoașterea gradului

profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție ar echivala în fapt cu nerecunoașterea competenței

procurorilor Direcției Naționale Anticorupție în executarea atribuțiilor

specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar intimatul a susținut că, recursul este nefondat, întrucât nu trebuie să

se confunde numirea procurorilor la D.N.A. cu promovarea acestora la Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție promovare care, potrivit legii

nu poate avea loc decât prin concurs.

A mai arătat intimatul că,

atâta vreme cât legiuitorul a prevăzut că la încetarea activității în cadrul D.N.A.,

procurorii revin la parchetul de unde provin iar nu la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, înseamnă că aceștia nu pot avea gradul

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Intimatul consideră că

salarizarea procurorilor de la D.N.A. cu un coeficient de multiplicare

corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, nu le poate conferi și gradul profesional corespunzător acestui

parchet.

În finalul întâmpinării

intimatul a apreciat că întrucât hotărârile judecătorești invocate ca

jurisprudență de către recurent nu au fost pronunțate într-un recurs în

interesul legii, nu au caracter obligatoriu în cauza de față.

Examinând actele și

lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor

intimatului și ținând cont de înscrisurile depuse la dosar și de normele

aplicabile în materia supusă analizei, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că recursul este fondat, pentru considerentele în continuare arătate.

La data de 4 iulie 2008,

prin Ordinul nr. 195 și nr. 196 al Procurorului Șef al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., recurenții au fost numiți în

funcția de procuror, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție – D.N.A. – nivelul central, unde funcționează și în prezent.

Potrivit O.U.G. nr. 43/2002,

P.N.A. – în prezent D.N.A. reprezintă o structură specializată, cu

personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, astfel încât procurorii care își desfășoară activitatea în

interiorul acestei structuri, dobândesc gradul profesional corespunzător

unității de parchet din care fac parte, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Totodată, art. 87 din Legea nr.

304/2004 reglementează o procedură specială de numire sau de promovare într-o

funcție de execuție, procedură derogatorie de la cea de drept comun, (statuată

de art. 43 din Legea nr. 303/2004) și care implică o selecție a candidaților

prin prisma unor condiții și calități profesionale specifice.

În această situație, numirea

la D.N.A. a procurorilor specializați și îndeplinirea de către aceștia a atribuțiilor

specifice funcțiilor pe care au fost numiți are ca efect dobândirea gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

De altfel, chiar definiția

riguroasă pe care intimatul C.S.M. a dat-o noțiunii de grad profesional, ca

fiind dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia

parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer,

cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează cariera magistraților (Hotărârea

nr. 878 din 13 decembrie 2007), relevă împrejurarea că una din modalitățile de

dobândire a gradului profesional de către procurori este numirea acestora pe un

post și îndeplinirea atribuțiilor specifice postului, corespunzătoare nivelului

parchetului respectiv.

Nici argumentația

intimatului potrivit căreia, la încetarea activității în cadrul D.N.A.,

procurorii revin la parchetele de unde provin, potrivit art. 75 alin. (11) din

Legea nr. 304/2004, iar nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, întrucât nu au gradul profesional corespunzător acestui parchet, nu

poate fi reținută.

Revenirea procurorilor la

parchetele de unde provin nu semnifică și nu echivalează cu imposibilitatea

procurorilor de a dobândi gradul profesional corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Dimpotrivă, revenirea

procurorilor la parchetele de unde provin poate avea loc, fără ca dreptul la

gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă instanța supremă

dobândit prin numire, să se stingă. Este de ordinul evidenței că, procurorii D.N.A.

cărora li s-a recunoscut gradul profesional dobândit prin numire, pot să rămână

și la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dacă nevoile

acestui parchet o impun, neexistând o interdicție legală în acest sens.

Înalta Curte apreciază că și

argumentul salarizării procurorilor de la D.N.A. cu un coeficient de

multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, chiar dacă nu conferă, prin el însuși, gradul

profesional corespunzător parchetului de pe lângă instanța supremă, este totuși

de natură a fi reținut.

Salarizarea procurorilor

specializați ai D.N.A. având un coeficient de multiplicare corespunzător

procurorilor de le Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

relevă similitudinea, sub aspectul complexității și volumului, a atribuțiilor

și competențelor celor două categorii de procurori, corespunzătoare gradului

parchetului instanței supreme, astfel încât a nu recunoaște același grad

profesional pentru toți, înseamnă a încălca principiul egalității de tratament

juridic.

În sfârșit, Înalta Curte

observă că nu pot fi ignorate și nici încălcate jurisprudența C.E.D.O. (cauza B.

împotriva României, hotărârea din 6 decembrie 2007, potrivit căreia deosebirile

de tratament sunt discriminatorii dacă nu au o justificare obiectivă și

rezonabilă) și nici practica judiciară constantă a instanței supreme în

materie, prin care s-a decis în sensul recunoașterii gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

pentru cei aflați în situație similară cu recurenții.

În raport cu cele

prezentate, Înalta Curte va admite recursul, va anula Hotărârea nr. 981 din 2

octombrie 2008 a Plenului C.S.M., în ceea ce-i privește pe recurenți și va

obliga intimatul să le recunoască acestora, gradul profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.E. și T.M.A. împotriva

Hotărârii nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M.

Anulează hotărârea atacată,

în ceea ce-i privește pe recurenți. Admite cererile recurenților și obligă

intimatul să recunoască recurenților, gradul profesional de procuror, corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 ianuarie 2009.