ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 145/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 145/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Plenul C.S.M. prin Hotărârea nr. 981 din 2 octombrie
2008 a respins cererile formulate de 15 procurori care funcționează în cadrul D.N.A.,
de recunoaștere a gradului profesional de procuror, corespunzător Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, urmare numirii în cadrul
acestei structuri, între aceștia fiind menționați și procurorii A.E. și T.M.A. înscriși
în art. 2 poz. 1 și 15 din hotărâre.
În motivarea hotărârii se
reține că, numirea procurorilor în cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T. nu conduce la
dobândirea gradului profesional superior.
Art. 75 alin. (11) și art. 87
alin. (9) din Legea nr. 304/2004 prevăd că, procurorul se întoarce la unitatea
„de unde provine”, reglementare ce dovedește că respectivul procuror nu a
dobândit gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție, situație în care nu ar mai fi fost necesară o revenire
la o unitate de parchet, ierarhic inferioară.
Împotriva acestei hotărâri au
declarat recurs în termen A.E. și T.M.A., în temeiul art. 29 alin. (7) din
Legea nr. 317/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Recurenții critică Hotărârea
nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M. pentru nelegalitate, susținând
următoarele:
- recurenții A.E. și T.M.A. au
fost numiți fiecare, procuror la D.N.A. - nivel central, prin Ordinul nr. 195
și respectiv nr. 196, ambele din 4 iulie 2008, semnate de Procurorul Șef al D.N.A.
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, urmare
procedurii în vigoare la acea dată, cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de
lege pentru numirea în funcția arătată și față de rezultatele interviului din 6
martie 2008, la care au participat;
- este necontestat că D.N.A.
face parte din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002, modificată și
completată;
- este necontestată
distincția între numirea procurorilor la D.N.A. din cadrul Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, conform prevederilor O.U.G. nr. 43/2002
și promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, potrivit Legii nr. 303/2004, recurenții precizând că nu au solicitat
promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci
recunoașterea gradului profesional corespunzător acestui parchet;
- existența unei anumite
conjuncturi socio-politice a făcut necesară înființarea unei structuri
specializate în combaterea infracțiunilor de corupție organizată în cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ceea ce a condus la
adoptarea O.U.G. nr. 43/2002 de reglementare a condițiilor și procedurii de
numire în cadrul acestui organism a unor procurori competenți, în condițiile și
conform unei proceduri derogatorii de la dreptul comun – Legea nr. 303/2004;
- nerecunoașterea gradului
profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție ar echivala în fapt cu nerecunoașterea competenței
procurorilor Direcției Naționale Anticorupție în executarea atribuțiilor
specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție.
Prin întâmpinarea depusă la
dosar intimatul a susținut că, recursul este nefondat, întrucât nu trebuie să
se confunde numirea procurorilor la D.N.A. cu promovarea acestora la Parchetul
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție promovare care, potrivit legii
nu poate avea loc decât prin concurs.
A mai arătat intimatul că,
atâta vreme cât legiuitorul a prevăzut că la încetarea activității în cadrul D.N.A.,
procurorii revin la parchetul de unde provin iar nu la Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, înseamnă că aceștia nu pot avea gradul
profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție.
Intimatul consideră că
salarizarea procurorilor de la D.N.A. cu un coeficient de multiplicare
corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție, nu le poate conferi și gradul profesional corespunzător acestui
parchet.
În finalul întâmpinării
intimatul a apreciat că întrucât hotărârile judecătorești invocate ca
jurisprudență de către recurent nu au fost pronunțate într-un recurs în
interesul legii, nu au caracter obligatoriu în cauza de față.
Examinând actele și
lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor
intimatului și ținând cont de înscrisurile depuse la dosar și de normele
aplicabile în materia supusă analizei, Înalta Curte de Casație și Justiție
constată că recursul este fondat, pentru considerentele în continuare arătate.
La data de 4 iulie 2008,
prin Ordinul nr. 195 și nr. 196 al Procurorului Șef al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., recurenții au fost numiți în
funcția de procuror, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție – D.N.A. – nivelul central, unde funcționează și în prezent.
Potrivit O.U.G. nr. 43/2002,
P.N.A. – în prezent D.N.A. reprezintă o structură specializată, cu
personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, astfel încât procurorii care își desfășoară activitatea în
interiorul acestei structuri, dobândesc gradul profesional corespunzător
unității de parchet din care fac parte, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție.
Totodată, art. 87 din Legea nr.
304/2004 reglementează o procedură specială de numire sau de promovare într-o
funcție de execuție, procedură derogatorie de la cea de drept comun, (statuată
de art. 43 din Legea nr. 303/2004) și care implică o selecție a candidaților
prin prisma unor condiții și calități profesionale specifice.
În această situație, numirea
la D.N.A. a procurorilor specializați și îndeplinirea de către aceștia a atribuțiilor
specifice funcțiilor pe care au fost numiți are ca efect dobândirea gradului
profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție.
De altfel, chiar definiția
riguroasă pe care intimatul C.S.M. a dat-o noțiunii de grad profesional, ca
fiind dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia
parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer,
cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează cariera magistraților (Hotărârea
nr. 878 din 13 decembrie 2007), relevă împrejurarea că una din modalitățile de
dobândire a gradului profesional de către procurori este numirea acestora pe un
post și îndeplinirea atribuțiilor specifice postului, corespunzătoare nivelului
parchetului respectiv.
Nici argumentația
intimatului potrivit căreia, la încetarea activității în cadrul D.N.A.,
procurorii revin la parchetele de unde provin, potrivit art. 75 alin. (11) din
Legea nr. 304/2004, iar nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, întrucât nu au gradul profesional corespunzător acestui parchet, nu
poate fi reținută.
Revenirea procurorilor la
parchetele de unde provin nu semnifică și nu echivalează cu imposibilitatea
procurorilor de a dobândi gradul profesional corespunzător Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Dimpotrivă, revenirea
procurorilor la parchetele de unde provin poate avea loc, fără ca dreptul la
gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă instanța supremă
dobândit prin numire, să se stingă. Este de ordinul evidenței că, procurorii D.N.A.
cărora li s-a recunoscut gradul profesional dobândit prin numire, pot să rămână
și la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dacă nevoile
acestui parchet o impun, neexistând o interdicție legală în acest sens.
Înalta Curte apreciază că și
argumentul salarizării procurorilor de la D.N.A. cu un coeficient de
multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, chiar dacă nu conferă, prin el însuși, gradul
profesional corespunzător parchetului de pe lângă instanța supremă, este totuși
de natură a fi reținut.
Salarizarea procurorilor
specializați ai D.N.A. având un coeficient de multiplicare corespunzător
procurorilor de le Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
relevă similitudinea, sub aspectul complexității și volumului, a atribuțiilor
și competențelor celor două categorii de procurori, corespunzătoare gradului
parchetului instanței supreme, astfel încât a nu recunoaște același grad
profesional pentru toți, înseamnă a încălca principiul egalității de tratament
juridic.
În sfârșit, Înalta Curte
observă că nu pot fi ignorate și nici încălcate jurisprudența C.E.D.O. (cauza B.
împotriva României, hotărârea din 6 decembrie 2007, potrivit căreia deosebirile
de tratament sunt discriminatorii dacă nu au o justificare obiectivă și
rezonabilă) și nici practica judiciară constantă a instanței supreme în
materie, prin care s-a decis în sensul recunoașterii gradului profesional
corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
pentru cei aflați în situație similară cu recurenții.
În raport cu cele
prezentate, Înalta Curte va admite recursul, va anula Hotărârea nr. 981 din 2
octombrie 2008 a Plenului C.S.M., în ceea ce-i privește pe recurenți și va
obliga intimatul să le recunoască acestora, gradul profesional corespunzător
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A.E. și T.M.A. împotriva
Hotărârii nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M.
Anulează hotărârea atacată,
în ceea ce-i privește pe recurenți. Admite cererile recurenților și obligă
intimatul să recunoască recurenților, gradul profesional de procuror, corespunzător
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 ianuarie 2009.