ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3760/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, formulate de un număr de 27 de procurori din cadrul Direcției Naționale Anticorupție (structură denumită în continuare D.N.A.), recurentul D.V. fiind menționat la poziția nr. 16 în sus menționata Hotărâre. Plenul C.S.M., în motivarea Hotărârii nr. 591 din 19 iunie 2008, a adus următoarele argumente: - procurorii vizați de hotărâre au grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă judecătorii, tribunale sau curți de apel, astfel că prin numire la P.N.A., în prezent D.N.A.

nu au dobândit ”eo ipso„ gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile în care nu au susținut vreun concurs de promovare, astfel cum este prevăzut în art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare. - D.N.A. este structură distinctă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, chiar dacă funcționează în cadrul acestuia, iar numirea procurorilor la D.N.A. în condițiile legii speciale nu trebuie confundată cu promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în condițiile Legii nr. 303/2004. - prin acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție procurorilor numiți la D.N.A.

ar fi eludate dispozițiile privitoare la promovarea prin concurs în funcții de execuție imediat superioare, care reprezintă „o recunoaștere a performanțelor profesionale ale magistraților și constituie o componență a carierei acestora, având caracter permanent” și totodată „reprezintă un drept câștigat cu caracter definitiv în evoluția carierei profesionale”. - legiuitorul a prevăzut în mod expres, faptul că la încetarea activității în cadrul D.N.A., procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet, unde are dreptul să funcționeze potrivit Legii [art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată]. - pentru a câștiga dreptul de a funcționa la unități ierarhic superioare celor de unde provin, un număr mare de procurori de la D.N.A.

și D.I.I.C.O.T. au participat la concursurile de promovare în funcții de execuție organizate de C.S.M.; - faptul că procurorii de la D.N.A. sunt salarizați corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu le conferă de drept gradul profesional corespunzător acestui parchet. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, și al dispozițiilor art. 299 și următoarele C. proc.

civ., D.V., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând ca instanța prin hotărârea ce va pronunța să anuleze această hotărâre și să constate că a dobândit gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, începând cu data de 1 septembrie 2002, data numirii în funcția de procuror la P.N.A., la nivel central, în prezent Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., nivel central. Recurentul D.V. susține în motivarea recursului următoarele: - prin Ordinul cu nr. 2128 din 2 septembrie 2002 al ministrului justiției, începând cu data de 1 septembrie 2002 a fost numit în funcția de procuror la P.N.A., nivel central, iar ulterior prin Ordinul cu nr. 2895/C din 27 noiembrie 2002 al ministrului justiției a fost numit în funcția de procuror șef al Secției de Combatere a Corupției din cadrul P.N.A., nivel central.

Prin Hotărârea nr. 58 din 10 august 2005 C.S.M., Secția pentru procurori, a fost transferat începând cu data de 1 octombrie 2005 în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța. - numirea sa în funcția de procuror la P.N.A., structură centrală, s-a făcut în temeiul dispozițiilor art. 8 alin. (2) și art. 9 din Legea nr. 503/2002 și art. 94 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, potrivit art. 1 pct. 1 din O.U.G.nr. 102/2003 pentru modificarea O.U.G. nr. 43/2002, P.N.A. devenind unitate de parchet care funcționează pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

- până la data de 1 octombrie 2005 când a fost transferat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, i se atribuise și recunoscuse în mod legal gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, drept care nu poate fi afectat de art. 43 din Legea nr. 303/2004, care începând cu data de 1 ianuarie 2005 instituie obligativitat concursului pentru numirea magistraților în funcții de execuție. - în accepțiunea Legii nr. 92/1992, republicată, aplicabilă la data numirii sale la P.N.A., promovare în funcții la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și în toate funcțiile de conducere nu era condiționată de susținerea vreunui examen; - la data numirii sale, îndeplinea toate condițiile pentru promovarea pe o funcție de execuție superioară, respectiv gradul de procuror de curte de apel și vechimea necesară, numirea făcându-se pe o durată nedeterminată.

Recurentul invocă și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, indicând anumite decizii prin care unor procurori li s-a recunoscut gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Intimatul C.S.M. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, cu următoarea susținere: - recurentul a fost numit în funcția de procuror la P.N.A., la nivel central, prin Ordin al ministrului justiției nr. 2128 din 2 septembrie 2002, iar prin Ordinul nr. 2895/C din 27 noiembrie 2002 a fost numit în funcția de procuror șef al Secției de Combatere a Corupției, din cadrul P.N.A., nivel central; - este necesar a se face distincția între „numirea” procurorilor la D.N.A.

și „promovarea” procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instituie pentru care lege prevede condiții și proceduri diferite. - P.N.A., denumire înlocuită în prezent cu D.N.A. a fost și este o structură specializată în combaterea infracțiunilor de corupție, cu personalitate juridică, ale cărei atribuții, competență, organizare, funcționare și salarizare sunt stabilite prin legea specială, încadrarea procurorilor la această structură specializată făcându-se printr-o procedură specială.; - potrivit art. 8 alin. (3) din O.U.G.

nr. 43/2002, procurorul avea dreptul să revină la postul ocupat anterior, rezervarea acestuia fiind obligatorie, aspect ce nu a mai fost menținut de Legea nr. 601/2004, dar precizat din nou în art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, potrivit căruia „procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii”; - promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; și deci dobândirea gradului profesional corespunzător acestei structuri se poate face numai în condițiile art. 43 și art. 44 din Legea nr. 304/2004, republicată; - faptul că procurorii de la D.N.A.

sunt salariazați cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; nu le conferă de drept și gradul profesional corespunzător acestui parchet; - în ceea ce privește hotărârile judecătorești invocate de recurent, respectiv deciziile Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, acestea au fost pronunțate în cauze având ca obiect soluționarea unui recurs și nu un recurs în interesul legii, astfel că nu constituie o dezlegare la o problemă de drept supusă judecății și nu au caracter obligatoriu în cauze similare. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc.

civ. și cu legislația aplicabilă în speță, Curtea constată că recursul este fondat și va fi admis potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare. Recurentul a fost numit în funcția de procuror la P.N.A., la nivel central, prin Ordinul ministrului justiției nr. 2128 din 2 septembrie 2002, ulterior prin Ordinul nr. 2895/C din 27 noiembrie 2002 al ministrului justiție fiind numit în funcția de procuror șef al Secției de Combatere a Corupției, din cadrul P.N.A., nivel central, parchet specializat în combaterea infracțiunilor de corupție înființat prin O.U.G. nr. 43/2002 inițial ca structură autonomă în cadrul Ministerului Public. Ulterior prin O.U.G. nr. 102/24 octombrie 2003, aprobată prin Legea nr. 26 din 5 martie 2004, art. 1 alin. (1) din O.U.G.

nr. 43/2002 s-a modificat în sensul că P.N.A. funcționează pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca parchet specializat în combaterea infracțiunilor de corupție, iar prin Legea nr. 54 din 9 martie 2006 s-a înființat D.N.A., ca structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin reorganizarea P.N.A. Este evident astfel ca P.N.A. a fost conceput ca parchet de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar prevederile Legii nr. 303/2004 privind statutul magistraților, care consfințesc dreptul dobândit prin art. 100, conform căruia „magistrații în funcție la data intrării în vigoare a prezentei legi, 27 septembrie 2004, se consideră că îndeplinesc condițiile legale pentru ocuparea funcțiilor lor în care sunt numiți”, îi erau favorabile recurentului care la acea dată era numit în funcția de procuror șef al Secției de Combatere a Corupției, din cadrul P.N.A., nivel central.

De precizat că numirea lui D.V. ca procuror la P.N.A., nivel central, la 1 septembrie 2002 s-a făcut în temeiul dispozițiilor art. 8 alin. (2), art. 9 din Legea nr. 503/2002 și art. 94 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții potrivit cărora procedura de promovare pe funcții de execuție la Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție era una derogatorie și nu se efectua pe bază de examen. Condiționarea promovării în funcție de execuție de promovarea unui examen sau concurs, astfel cum este prevăzut de Legea nr. 92/1992 și respectiv de Legea nr. 303/2004, are în vedere funcțiile vacante existente la nivelul tribunalelor, curților de apel și parchetelor corespunzătoare.

Pentru funcția de execuție la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție și respectiv Parchetului General sau P.N.A., nivel central, actele normative Legea nr. 92/1992 și respectiv Legea nr. 503/2002, în baza cărora a fost numit la P.N.A. recurentul, nu mai impunea aceeași condiție, numirea făcându-se în raport doar cu criteriile vizând pregătirea profesională și vechimea în funcția de procuror. Că este așa rezultă din chiar modul de structurare al dispozițiilor privind promovare la Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și P.N.A., nivel central, și care se regăsesc în capitole distincte de cele referitoare la instanțele și parchetele inferioare în grad.

Se constată astfel că numirea (deci nu detașarea și nici delegarea) recurentului în funcție de procuror la 1 septembrie 2002 la P.N.A., structură autonomă înființată la nivel național, specializată în combaterea infracțiunilor de corupție, reprezintă în fapt o promovare bazată pe criterii stricte de selectare.

Potrivit principiului activității legii (tempus regit actum) regimul juridic aplicabil instituției promovării la data respectivă, era cel stabilit de legea aplicabilă la acel moment - Legea nr. 92/1992 - potrivit cu care - art. 69 alin. (2) din lege - promovarea procurorilor în funcțiile din Ministerul Public se făcea de Ministrul Justiției la propunerea Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege cum ar fi: activitatea meritorie, vechimea minimă în magistratură, calitățile profesionale, aptitudini manageriale, etc., condiții pe care recurentul ca procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel le îndeplinește.

Legea nr. 304/2004, care a introdus concursul ca modalitate de promovare în funcții de execuție la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din lege, invocată de intimat nu își găsește aplicarea în cauza de față, recurentul fiind numit la P.N.A., potrivit reglementărilor cuprinse în O.U.G. nr. 43/2002 și Legii nr. 92/1992 conform celor precizate mai sus, legislație ce era în vigoare la data numirii.

Este necontestat că în perioada 1 septembrie 2002 - 30 septembrie 2005 recurentul a funcționat în cadrul P.N.A., îndeplinind funcții de execuții și de conducere, în tot acest timp desfășurând activitate specifică conform atribuțiilor pe care legea le prevede exclusiv pentru Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel încât este evident că acesta a dobândit gradul profesional al respectivei structuri la nivel central, acesta fiind un drept câștigat, conform principiilor generale ce stau la baza executării unui raport de serviciu, știut fiind că și acesta aparține raporturilor de muncă în înțelesul larg al sintagmei (chiar dacă nu este un raport de muncă contractual). Înalta Curte, reține astfel că faptul încadrării la P.N.A.

făcut în baza art. 30 din O.U.G. nr. 43/2002, cât și posibilitatea revenirii la postul ocupat anterior nu afectează promovarea cu toate drepturile ce decurg din aceasta. A admite teza intimatului ar însemna a se încălca câteva principii generale cum ar fi: al protecției încrederii legitime, al echivalenței postului și a gradului, al bunei credințe, și al solicitudinii, principii de bază ale dreptului comunitar, aplicabile și în sfera largă a raporturilor de serviciu în spațiul Uniunii Europene. Prin urmare Înalta Curte, constată că s-ar încălca principiul încrederii legitime în măsura în care acesta avea temei (ordinul de numire și legislația în vigoare la data numirii) pentru a spera să beneficieze după promovare de tratamentul stabilit în baza atribuțiilor ce-i revin ca procuror al structurii centrale.

Cât privește susținerea intimatului în sensul de a se face abstracție de practica deja existentă la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în spețe similare pronunțându-se soluții de admitere a cererilor de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, practică ce a fost invocată de recurent, aceasta trebuie înlăturată. Acceptarea unor divergențe de jurisprudență (practica contradictorie) la nivelul celei mai înaltei autorități judiciare a țării este contrară principiului securității juridice consacrat în toată practica C.E.D.O., principiul care rezidă implicit din toate articolele Convenției Europene a Dreptului Omului și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept.

Cât privește susținerea intimatului referitoare la deciziile pronunțate anterior în această materie de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că acestea nu sunt obligatorii, aceasta urmează a fi de asemenea înlăturată. Menținerea acelorași soluții în cazuri similare are drept scop o interpretare și aplicare unitară a legii în scopul de a evita apariția unor divergențe jurisprudențiale, ceea ce ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine și insecuritate juridică. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca jurisdicție unică în această materie, judecă în primă și ultimă instanță, având obligațiile de a aplica și interpreta unitar legea, ceea ce implică în mod necesar respectarea propriei jurisprudențe.

Pentru toate aceste considerente constatând că Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 591 din 19 iunie 2008, este nelegală în ceea ce-l privește pe recurent, Înalta Curte va admite recursul formulat, va anula în parte această hotărâre și va obliga pe intimat să recunoască recurentului gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.V. împotriva Hotărârii nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului C.S.M. Anulează Hotărârea nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului C.S.M. în ceea ce îl privește pe D.V. Obligă intimatul C.S.M. să-i recunoască recurentului gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2008.