ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 743/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului C.S.M. a fost respinsă cererea formulată de A.I., prin care solicită constatarea dobândirii de drept a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca urmare a desfășurării activității sale în cadrul D.N.A. Pentru a pronunța această hotărâre, Plenul C.S.M. a reținut, în esență, că prin numirea la Parchetul Național Anticorupție, în prezent D.N.A., recurentul nu a dobândit „eo ipso” gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât s-ar eluda în mod evident dispozițiile legale privitoare la promovarea în funcții superioare de execuție prin concurs.

Intimatul C.S.M. a mai reținut că legiuitorul a prevăzut, în mod expres, faptul că la încetarea activității în cadrul D.N.A. procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii (art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004, republicată). Se arată de asemenea că, numirea la Parchetul Național Anticorupție, în prezent D.N.A., conferă dreptul procurorului de a funcționa la această structură, de a îndeplini atribuțiile ce intră în competența acesteia și de a fi remunerat cu salariul prevăzut de lege pentru această funcție nu și gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție . S-a mai susținut de către intimat că dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție doar prin numirea la D.N.A.

ar crea o situație discriminatorie, dezavantajoasă în raport de toți ceilalți procurori din cadrul M.P., care prin promovarea la parchetele imediat superioare trebuie să susțină mai multe concursuri. Împotriva acestei hotărâri, în temeiul art. 29 din Legea nr. 317/2004, a declarat recurs A.I., solicitând recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Recurentul critică hotărârea C.S.M. pentru nelegalitate, arătând că numirea sa a fost făcută conform dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv, pe perioadă nedeterminată și că de fapt aceasta reprezintă o promovare cu îndeplinirea unor condiții speciale, având același efect ca și promovarea realizată în urma organizării unui concurs sau examen.

Recurentul a mai arătat că hotărârea atacată este de natură a da naștere la o serie de probleme juridice, cu privire la legalitatea activităților desfășurate și a actelor de procedură întocmite. Prin întâmpinarea depusă, intimatul susține că recursul este neîntemeiat, arătând, în esență că procedura și condițiile pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt diferite de cele pentru numirea în funcția de procuror la D.N.A. Astfel la D.N.A., procurorii sunt numiți prin ordin al procurorului general al Parchetului Național Anticorupție, cu avizul C.S.M., în timp ce promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, se dispune, prin hotărâre, de către C.S.M.

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în cererea de recurs și a apărărilor intimatului, ținând seama de înscrisurile depuse la dosar și de normele aplicabile în materia supusă analizei, în succesiunea lor în timp, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Prin Hotărârea nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului C.S.M.

a fost respinsă cererea recurentului, împreună cu alte 26 de cereri, toate având ca obiect recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție . Problema de drept supusă analizei vizează deci acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție recurentului, care a fost numit procuror la D.N.A.(nivel central) prin Ordinul nr. 374 din 21 decembrie 2005 al procurorului șef al D.N.A., fiind declarat admis la interviul organizat la data de 24 noiembrie 2005, de către comisia constituită conform art. 87 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară. Parchetul Național Anticorupție a fost înființat prin O.U.G.

nr. 43/2002, ca parchet specializat în combaterea infracțiunilor de corupție, care își exercită atribuțiile pe întregul teritoriu al României, prin procurori specializați. Inițial, Parchetul Național Anticorupție a fost organizat ca o structură autonomă, cu personalitate juridică, în cadrul M.P., fiind condus de un procuror general și coordonat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, iar în O.U.G. nr. 102/2003, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 26/2004, s-a prevăzut că acest parchet specializat funcționează pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Concepția cu privire la acest organism specializat în combaterea corupției a fost radical modificată prin O.U.G.

nr. 134/2005 care, la art. 1, a prevăzut reorganizarea Parchetului Național Anticorupție sub forma D.N.A., structură autonomă, cu personalitate juridică proprie, „în cadrul" Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și, ulterior, prin Legea nr. 54/2006 de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005, care a modificat dispoziția legală susmenționată, în sensul înființării D.N.A., ca structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nemaifiind prevăzut de lege caracterul autonom. D.N.A. este condusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin intermediul procurorului șef al direcției (art. 1 alin. (3 1 ) din O.U.G.

nr. 43/2002, cu modificările și completările ulterioare). Evoluția legislativă rezumată mai sus nu poate fi interpretată decât în sensul caracterizării D.N.A. drept o structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, înglobată acestuia, alături de toate celelalte direcții componente. Curtea constată că art. 87 din Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de numire sau de promovare într-o funcție de execuție, derogatorie de la procedura de drept comun, stabilită de art. 43 din Legea nr. 303/2004, implicând o selecție a candidaților prin prisma unor condiții și calități profesionale specifice, stabilite de legiuitor pentru ocuparea funcției de procuror la D.N.A.

În aceste condiții, numirea procurorilor specializați potrivit reglementărilor care s-au succedat în timp și îndeplinirea de către aceștia a atribuțiilor specifice funcției are ca efect dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În practica intimatului C.S.M., gradul profesional a fost definit ca fiind dreptul unui procuror de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept ce poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale (hotărârea Plenului nr. 878 din 13 decembrie 2007). „Gradul profesional" nu este o noțiune abstractă, desprinsă de conținutul concret al atribuțiilor specifice postului pe care îl ocupă procurorul, atribuții care corespund nivelului parchetului în cadrul căruia își desfășoară activitatea.

În mod corespunzător, concursurile de promovare se organizează pentru ocuparea unor funcții de execuție superioare, în limita locurilor disponibile, iar nu pentru dobândirea unui grad profesional privit în mod abstract. Numai prin excepție, în cazurile expres prevăzute de lege, promovarea se face „pe loc". De asemenea, potrivit art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002, Serviciile teritoriale ale D.N.A. sunt înființate „în cadrul" acesteia, prin ordin al procurorului - șef, fără a avea o competență materială diferită de cea a structurii centrale, astfel că procurorii repartizați în structurile teritoriale au același statut cu cei care își desfășoară activitatea în structura centrală. Având în vedere rațiunile și scopurile specifice ce au stat la baza înființării actualei D.N.A.

- rațiuni ce vizează realizarea obiectivelor de aderare a României la U.E. și eficientizarea luptei împotriva corupției, prin crearea unor structuri specializate, pe criterii de înaltă ținută morală și de performanță a procurorilor specializați în combaterea infracțiunilor de corupție - Curtea urmează să înlăture apărarea intimatului în sensul că recunoașterea gradului profesional solicitat de recurentă ar avea ca efect o discriminare a celorlalți magistrați din România, cărora, susține intimatul, „nu li s-a recunoscut în aceleași condiții vreun grad profesional omisso medio, cu încălcarea principiului egalității". În jurisprudența sa constantă, C.E.D.O.

a reținut că deosebirile de tratament sunt discriminatorii numai dacă nu au o justificare obiectivă și rezonabilă (cauza B. împotriva României, hotărârea din 6 decembrie 2007). Un argument suplimentar îl constituie, de asemenea, jurisprudență în materie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care nu poate fi ignorată în soluționarea prezentului recurs și care, prin deciziile pronunțate în această materie, a recunoscut gradul profesional al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru procurorii din cadrul D.N.

A. O soluție contrară, fără argumente consistente care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a practicii înaltei Curți, potrivit art. 26 din Legea nr. 304/2004, ar genera divergențe de jurisprudență care ar avea efect un climat de incertitudine și insecuritate juridică, încălcând dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 și va anula Hotărârea nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului C.S. M., în ceea ce o privește pe recurentă, obligându-l pe intimat să-i recunoască acesteia gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.I. împotriva Hotărârii nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului C.S.M. Anulează hotărârea atacată în ceea ce-l privește pe recurent. Obligă intimatul C.S.M. să emită o hotărâre prin care să recunoască recurentului gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2009.