ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 743/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 591 din

19 iunie 2008 a Plenului C.S.M. a fost respinsă cererea formulată de A.I., prin

care solicită constatarea dobândirii de drept a gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca

urmare a desfășurării activității sale în cadrul D.N.A.

Pentru

a pronunța această hotărâre, Plenul C.S.M. a reținut, în esență, că prin

numirea la Parchetul Național Anticorupție, în prezent D.N.A., recurentul nu a

dobândit „eo ipso” gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât s-ar eluda în mod evident

dispozițiile legale privitoare la promovarea în funcții superioare de execuție

prin concurs.

Intimatul

C.S.M. a mai reținut că legiuitorul a prevăzut, în mod expres, faptul că la

încetarea activității în cadrul D.N.A. procurorul revine la parchetul de unde

provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii (art.

87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004, republicată). Se arată de asemenea că,

numirea la Parchetul Național Anticorupție, în prezent D.N.A., conferă dreptul

procurorului de a funcționa la această structură, de a îndeplini atribuțiile ce

intră în competența acesteia și de a fi remunerat cu salariul prevăzut de lege

pentru această funcție nu și gradul corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție .

S-a

mai susținut de către intimat că dobândirea gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție doar prin numirea la

D.N.A. ar crea o situație discriminatorie, dezavantajoasă în raport de toți

ceilalți procurori din cadrul M.P., care prin promovarea la parchetele imediat

superioare trebuie să susțină mai multe concursuri.

Împotriva

acestei hotărâri, în temeiul art. 29 din Legea nr. 317/2004, a declarat recurs

A.I., solicitând recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Recurentul

critică hotărârea C.S.M. pentru nelegalitate, arătând că numirea sa a fost

făcută conform dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv, pe

perioadă nedeterminată și că de fapt aceasta reprezintă o promovare cu

îndeplinirea unor condiții speciale, având același efect ca și promovarea

realizată în urma organizării unui concurs sau examen.

Recurentul

a mai arătat că hotărârea atacată este de natură a da naștere la o serie de

probleme juridice, cu privire la legalitatea activităților desfășurate și a

actelor de procedură întocmite.

Prin

întâmpinarea depusă, intimatul susține că recursul este neîntemeiat, arătând,

în esență că procedura și condițiile pentru promovarea în funcția de procuror

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt diferite de

cele pentru numirea în funcția de procuror la D.N.A.

Astfel

la D.N.A., procurorii sunt numiți prin ordin al procurorului general al

Parchetului Național Anticorupție, cu avizul C.S.M., în timp ce promovarea procurorilor

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, se dispune, prin

hotărâre, de către C.S.M.

Examinând

cauza prin prisma motivelor invocate în cererea de recurs și a apărărilor

intimatului, ținând seama de înscrisurile depuse la dosar și de normele aplicabile

în materia supusă analizei, în succesiunea lor în timp, Înalta Curte constată

că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin

Hotărârea nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului C.S.M. a fost respinsă cererea

recurentului, împreună cu alte 26 de cereri, toate având ca obiect recunoașterea

gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție .

Problema

de drept supusă analizei vizează deci acordarea gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție recurentului,

care a fost numit procuror la D.N.A.(nivel central) prin Ordinul nr. 374 din 21

decembrie 2005 al procurorului șef al D.N.A., fiind declarat admis la interviul

organizat la data de 24 noiembrie 2005, de către comisia constituită conform

art. 87 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară.

Parchetul Național Anticorupție a fost înființat prin O.U.G. nr. 43/2002,

ca parchet specializat în combaterea infracțiunilor de corupție, care își

exercită atribuțiile pe întregul teritoriu al României, prin procurori

specializați.

Inițial, Parchetul Național Anticorupție a fost organizat ca o structură

autonomă, cu personalitate juridică, în cadrul M.P., fiind condus de un

procuror general și coordonat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, iar în O.U.G. nr. 102/2003, aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 26/2004, s-a prevăzut că acest parchet specializat funcționează pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Concepția

cu privire la acest organism specializat în combaterea corupției a fost radical

modificată prin O.U.G. nr. 134/2005 care, la art. 1, a prevăzut reorganizarea

Parchetului Național Anticorupție sub forma D.N.A., structură autonomă, cu

personalitate juridică proprie, „în cadrul" Parchetului de pe lângă înalta

Curte de Casație și Justiție și, ulterior, prin Legea nr. 54/2006 de aprobare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005, care a modificat dispoziția

legală susmenționată, în sensul înființării D.N.A., ca structură cu

personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, nemaifiind prevăzut de lege caracterul autonom.

D.N.A.

este condusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, prin intermediul procurorului șef al direcției (art. 1 alin.

(3

1

) din O.U.G. nr. 43/2002, cu modificările și completările

ulterioare).

Evoluția

legislativă rezumată mai sus nu poate fi interpretată decât în sensul

caracterizării D.N.A. drept o structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, înglobată acestuia, alături de toate celelalte

direcții componente.

Curtea constată că art. 87 din Legea nr. 304/2004 reglementează o

procedură specială de numire sau de promovare într-o funcție de execuție,

derogatorie de la procedura de drept comun, stabilită de art. 43 din Legea nr. 303/2004,

implicând o selecție a candidaților prin prisma unor condiții și calități

profesionale specifice, stabilite de legiuitor pentru ocuparea funcției de

procuror la D.N.A.

În aceste condiții, numirea procurorilor specializați potrivit

reglementărilor care s-au succedat în timp și îndeplinirea de către aceștia a

atribuțiilor specifice funcției are ca efect dobândirea gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În practica

intimatului C.S.M., gradul profesional a fost definit ca fiind dreptul unui

procuror de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept ce

poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea

dispozițiilor legale (hotărârea Plenului nr. 878 din 13 decembrie 2007).

„Gradul profesional" nu este o noțiune abstractă, desprinsă de conținutul

concret al atribuțiilor specifice postului pe care îl ocupă procurorul,

atribuții care corespund nivelului parchetului în cadrul căruia își desfășoară

activitatea.

În mod

corespunzător, concursurile de promovare se organizează pentru ocuparea unor

funcții de execuție superioare, în limita locurilor disponibile, iar nu pentru

dobândirea unui grad profesional privit în mod abstract. Numai prin excepție,

în cazurile expres prevăzute de lege, promovarea se face „pe loc".

De asemenea, potrivit art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002,

Serviciile teritoriale ale D.N.A. sunt înființate „în cadrul" acesteia,

prin ordin al procurorului - șef, fără a avea o competență materială diferită

de cea a structurii centrale, astfel că procurorii repartizați în structurile

teritoriale au același statut cu cei care își desfășoară activitatea în

structura centrală.

Având

în vedere rațiunile și scopurile specifice ce au stat la baza înființării

actualei D.N.A. - rațiuni ce vizează realizarea obiectivelor de aderare a

României la U.E. și eficientizarea luptei împotriva corupției, prin crearea

unor structuri specializate, pe criterii de înaltă ținută morală și de

performanță a procurorilor specializați în combaterea infracțiunilor de

corupție - Curtea urmează să înlăture apărarea intimatului în sensul că

recunoașterea gradului profesional solicitat de recurentă ar avea ca efect o

discriminare a celorlalți magistrați din România, cărora, susține intimatul,

„nu li s-a recunoscut în aceleași condiții vreun grad profesional omisso medio,

cu încălcarea principiului egalității".

În jurisprudența

sa constantă, C.E.D.O. a reținut că deosebirile de tratament sunt

discriminatorii numai dacă nu au o justificare obiectivă și rezonabilă (cauza B.

împotriva României, hotărârea din 6 decembrie 2007).

Un argument suplimentar îl constituie, de asemenea, jurisprudență

în

materie a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, care nu poate fi ignorată în soluționarea

prezentului recurs și care, prin deciziile pronunțate în această materie, a

recunoscut gradul profesional al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție pentru procurorii

din cadrul D.N.

A.

O soluție

contrară, fără argumente consistente care să justifice

declanșarea procedurii de schimbare a practicii înaltei Curți, potrivit

art. 26

din Legea nr. 304/2004, ar genera divergențe de jurisprudență

care ar avea efect un climat de incertitudine și insecuritate juridică,

încălcând dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din

Constituția României și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va admite

recursul formulat în temeiul art. 29 alin. (7)

din Legea nr. 317/2004 și va anula

Hotărârea nr. 591 din 19 iunie 2008 a

Plenului C.S.

M., în ceea ce o privește pe

recurentă, obligându-l pe intimat să-i

recunoască acesteia gradul

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

A.I. împotriva Hotărârii nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului C.S.M.

Anulează hotărârea atacată

în ceea ce-l privește pe recurent.

Obligă intimatul C.S.M. să

emită o hotărâre prin care să recunoască recurentului gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 februarie 2009.