ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5758/2007
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5758/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursurilor penale
de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 273
din 20 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în
dosarul nr. 41760/3/2005, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit.
a) și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.E. la pedeapsa de 7
ani închisoare.
A interzis drepturile
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după
executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.
În baza art. 3 alin. (1) și (2)
din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit.
a) și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 9
ani închisoare.
A interzis inculpatului
drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani
după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr.
39/2003 a condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) – art.
34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 9 ani
închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.
A interzis drepturile
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după
executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.
În baza art. 2 alin. (1) și (2)
din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C.
pen., art. 74 lit. a) și c), a condamnat pe inculpata G.L. la pedeapsa de 4 ani
închisoare.
A interzis drepturile
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după
executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.
În baza art. 3 alin. (1) și (2)
din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit.
a), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat aceeași inculpată
la pedeapsa de 6 ani închisoare.
A interzis drepturile
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după
executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr.
39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat
aceeași inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare.
A interzis drepturile
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după
executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) – art.
34 lit. b) C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani
închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A interzis drepturile
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după
executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.
În baza art. 2 alin. (1) și (2)
din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C.
pen. și art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.D.M. la pedeapsa
de 12 ani închisoare.
A interzis drepturile
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după
executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.
În baza art. 3 alin. (1) și (2)
din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit.
a) și art. 37 lit. b) C. pen., a comndamnat același inculpat la pedeapsa de 17
ani închisoare.
A interzis drepturile
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după
executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr.
39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat același inculpat la
pedeapsa de 7 ani închisoare.
A interzis drepturile
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după
executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) – art.
34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 17 ani
închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) și b C. pen.
A interzis drepturile
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după
executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.
În baza art. 2 alin. (1) și (2)
din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C.
pen., a condamnat pe inculpatul B.N.D. la pedeapsa de 12 ani închisoare.
A interzis drepturile
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după
executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.
În baza art. 26 raportat la art.
3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 17 ani închisoare.
A interzis drepturile
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după
executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.
În baza art. 10 din Legea nr.
143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., a
condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare.
A interzis drepturile
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după
executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr.
39/2003 a condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.
A interzis drepturile
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după
executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) – art.
34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 17 ani
închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A interzis drepturile
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după
executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.
În baza art. 2 alin. (1) și (2)
din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C.
pen., a condamnat pe inculpatul Z.G. la pedeapsa de 12 ani închisoare.
A interzis drepturile
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după
executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.
În baza art. 26 raportat la art.
3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen. și art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 17
ani închisoare.
A interzis drepturile
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după
executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr.
39/2003 a condamnat acelaș inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.
A interzis drepturile
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după
executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) – art.
34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 17 ani
închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.
A interzis drepturile
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după
executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.
În baza art. 17 și art. 18
din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpații M.E. și G.L., cantitățile
de 98,200 kg heroină, 7.600 grame heroină, 11,393 kg heroină în amestec cu
cofeină, și 5 grame heroină în amestec cu cofeină, 1 kg heroină în amestec cu
cofeină, ridicate și predate la camera de Corpuri Delicte cu ocazia
flagrantului.
În baza art. 17 și art. 18
din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpatul B.D.M. suma de 10.000 RON
obținută în urma vânzării auto Citroen Santina.
În baza art. 118 lit. b) C.
pen., art. 17 din Legea nr. 143/2000 și art. 13 din Legea nr. 39/2003 a
confiscat de la inculpatul M.E. auto ARO sechestrat în cursul urmăririi penale.
În baza art. 118 lit. b) C.
pen., a confiscat de la inculpata G.L. suma de 1500 euro.
În baza art. 350 C. proc.
pen., a menținut starea de arest a inculpaților M.E. și G.L. și deduce
reținerea și arestarea preventivă de la 7 mai 2005 la zi.
A constatat că inculpatul B.D.M.
a fost reținut / arestat preventiv de la 7 mai 2005 la 10 mai 2005, fiind pus
în libertate prin încheierea nr. 60/ P din 10 mai 2005 a Curții de Apel
Constanța.
A obligat inculpații la
cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această
hotărâre s-au reținut în fapt următoarele:
La data de 6 mai 2005
inculpații M.E. și G.L. au fost prinși în flagrant, în timp ce încercau să iasă
din România prin punctul de trecere a frontierei Negru Vodă, Județul Constanța,
context în care a fost descoperită cantitatea de 12 kg heroină în valoare de
circa 930.000 lei, droguri ce erau disimulate în lonjeroanele autoturismului cu
care se deplasau, respectiv marca ARO 10. Această evaluare a fost făcută pe
baza datelor furnizate de autoritățile judiciare competente spaniole în urma
arestării la 4 iulie 2004 a numitului R.C., care s-a dovedit ulterior a fi
membru al unei rețele internaționale de droguri.
În urma cercetărilor
efectuate s-a stabilit că din această rețea de traficanți de droguri fac parte
inculpații B.D.M., S.A., Z.G., B.N., M.E. și G.L. De asemenea, s-a stabilit că această
rețea internațională de traficanți de droguri are ramificații pe teritoriul mai
multor state, drogurile fiind transportate din Turcia până în Spania, cu sau
fără tranzitarea României, de persoane fizice care aveau sarcini precise în
cadrul acestei rețele coordonată din Spania de liderul acesteia Șt.T.
Astfel, la data de 6 mai
2005 apelanții – inculpați M.E. și G.L. au fost prinși în flagrant în momentul
în care se pregăteau să scoată din țară cantitatea de 12 kg heroină, prin punctul
de trecere a frontierei Negru Vodă, drogurile fiind ascunse în lonjeroanele
autoturismului cu care se deplasau. Cercetările ce au urmat, au dus la
concluzia că cei doi inculpați fac parte, alături de inculpații B.D.M., B.N.D.,
Z.G. și S.A., precum și de alte persoane, dintr-o rețea compusă dintr-un număr
de 15 persoane, membri ai unei rețele de crimă organizată care avea ca
principal scop traficul de droguri.
Din materialul probator administrat
în cauză a rezultat, totodată că, în cursul lunii februarie 2005, inculpata G.L.
împreună cu inculpatul B.D. au efectuat, la cererea și sub controlul aceluiași
Șt.T., un transport de 5 kg heroină pe ruta Turcia – Bulgaria – Grecia – Italia
– Franța – Spania.
Transportul transfrontalier
al drogurilor se realiza prin același mod de operare, respectiv prin
disimularea acestora în compartimente special amenajate ale autoturismelor, ori
în pereții dubli ai unor genți de voiaj.
Împotriva sentinței
instanței de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București
și inculpații M.E., G.L. și B.D.M., criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 207
din 8 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în
dosarul nr. 41760/3/2005, s-a dispus admiterea apelului declarat de Parchetul
de pe lângă Tribunalul București, s-a desființat, în parte, sentința penală
apelată și, pe fond, rejudecând:
A înlăturat aplicarea
dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen., reținute în favoarea inculpatului M.E.
În temeiul art. 2 alin. (1)
și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75
lit. a) C. pen.:
A condamnat pe inculpatul M.E.
la pedeapsa de 12 ani închisoare.
A făcut aplicarea
dispozițiilor art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (2)
C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 3 alin. (1)
și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75
lit. a) C. pen.:
A condamnat pe inculpatul M.E.
la pedeapsa de 17 ani închisoare.
A făcut aplicarea
dispozițiilor art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (2)
C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 7 din Legea nr.
39/2003:
A condamnat pe inculpatul M.E.
la pedeapsa de 5 ani închisoare.
A făcut aplicarea
dispozițiilor art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (2)
C. pen., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 33 lit. a) –
art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus, în final intimatul –
apelant – inculpat având de executat pedeapsa cea mai grea, respectiv 17 ani
închisoare.
A făcut aplicarea dispozițiilor
art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În temeiul art. 35 alin. (3)
C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale
rezultante.
A menținut celelalte
dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de
inculpații M.E., G.L. și B.D.M. împotriva aceleiași sentințe penale.
În temeiul art. 383 alin. (1
1
)
raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării
preventive a inculpatului M.E.
În temeiul art. 381 alin.
(1) C. proc. pen., raportat la art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa
aplicată inculpatului M.E. durata reținerii și arestării preventive, începând
cu data de 7 mai 2005 până la zi.
În temeiul art. 383 alin.
(1)/1 raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării
preventive a inculpatei G.L.
Pentru a dispune astfel,
instanța de apel a reținut că starea de fapt a fost corect reținută, probele
administrate dovedind vinovăția inculpaților în raport de faptele reținute în
sarcina acestora prin actul de sesizare al instanței.
Cu privire la
individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului M.E., instanța de
apel a considerat ca fiind întemeiată critica parchetului relativ la reținerea
circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. a) C. pen.
Cât privesc limitele de
pedeapsă și modalitatea de executare a acesteia s-a considerat că nu se
justifică reducerea pedepselor având în vedere gravitatea deosebită a faptelor.
Împotriva ambelor hotărâri
au declarat recurs inculpații M.E., G.L. și B.D.M. invocând cazurile de casare prevăzute
de art. 385
9
pct. 14 și 18 C. proc. pen.
Inculpații M.E. și B.D.M. au
susținut că hotărârea de condamnare este rezultatul unei grave erori de fapt
impunându-se pronunțarea unei hotărâri de achitare în condițiile prevăzute de art.
11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În subsidiar au solicitat
reducerea pedepselor ca efect al reținerii circumstanțelor judiciare.
Înalta Curte, examinând
motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri conform
prevederilor art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385
6
alin. (1) și art. 385
7
alin. (1) C. proc. pen., constată că
instanțele de fond și apel au reținut corect starea de fapt, vinovăția
inculpaților, dând faptelor deduse judecății o încadrare juridică legală.
Din probele administrate în
ambele faze ale procesului penal, rezultă că inculpații B.D.M. și G.L., au
transportat, în cursul lunii februarie 2005, din Turcia în Spania 5 kg heroină
pe care au ascuns-o în caroseria autoturismului condus de inculpatul B.D.M.
În cursul lunii mai,
inculpatul M.E., împreună cu inculpata G.L. au transportat din Turcia în
România o cantitate de 12 kg heroină pe care au ascuns-o în lonjeroanele
autoturismului. Același inculpat, la data de 6 mai 2005, a încercat să scoată
din țară droguri, sub îndrumarea și coordonarea liderului rețelei
internaționale de droguri și anume inculpatul Ștefan Tudor.
Din declarațiile date de
inculpata G.L. în fața organelor judiciare rezultă că pe întreaga durată a
deplasării în Turcia, acțiunile sale și cele ale inculpatului M.E. au fost
dirijate prin telefon, de inculpatul Șt.T., care, în realitate era și conducătorul
rețelei internaționale de traficanți de droguri.
Deplasarea din Turcia în
Spania s-a realizat, urmare indicațiilor date de inculpatul Șt.T., cu
autoturismul aparținând inculpatului M.E., fiind stabilită inclusiv, ruta și
anume Bulgaria, Grecia, Italia și Franța urmărindu-se evitarea tranzitării
teritoriului României.
Relevant în ceea ce privește
probatoriul administrat, îl constituie recunoașterea, de către inculpatul M.E.,
din planșa fotografică, a inculpaților Șt.T., S.A. și D.M., ceea ce
demonstrează, fără echivoc că îi cunoștea.
Împrejurarea că inculpații M.E.,
B.D.M. și G.L. au făcut patre dintr-o rețea internațională de droguri rezultă
și din declarațiile, așa cum de altfel reține și instanța de fond,
investigatorului sub acoperire N.A., care confirmă că liderul acestei
organizații era inculpatul Șt.T., care coordona transportul și toate celelalte
operațiuni ce urmau a fi efectuate de membrii rețelei.
Cât privește infracțiunea de
scoatere din țară a drogurilor de mare risc, din probele administrate rezultă
că inculpații M.E. și G.L. au fost prinși în flagrant în timp ce încercau să
iasă din România prin punctul de frontieră Negru Vodă, Județul Constanța.
Drogurile au fost ascunse în lonjeroanele autoturismului, proprietatea
inculpatului M.E. ceea ce demonstrează că acesta cunoștea faptul că transportă
droguri urmând indicațiile date de inculpatul Șt.T.
Implicarea inculpatului
B.D.M. în traficul de droguri și calitatea sa de membru în rețeaua
internațională de droguri, rezultă fără dubiu, din declarațiile inculpatei G.L.,
dar și a celorlalți inculpați, respectiv din declarațiile investigatorului sub
acoperire.
Din probe rezultă că inculpatul
S.A., la indicațiile inculpatului Șt.T., a achiziționat în România un
autoturism pe care l-a înmatriculat pe numele inculpatului B.D.M., ajutându-l pe
acesta și pe inculpata G.L. să transporte din România în Spania 5 kg heroină.
Drogurile au fost ascunse în caroseria autoturismului condus de inculpatul B.D.M.
În atare condiții, analizând
declarațiile inculpaților date în faza de urmărire penală și în cursul
cercetării judecătorești, acestora fiindu-le respectate drepturile procesuale,
cu declarațiile martorilor, cu rapoartele de constatare tehnico – științifică,
procesul – verbal din care rezultă că autoturismul inculpatului B.D.M. a fost
implicat într-un accident rutier pe teritoriul Bulgariei, procesul – verbal
privind intrările și ieșirile din țară ale inculpaților, procesele – verbale de
redare a convorbirilor telefonice, celelalte probe, Înalta Curte de Casație și
Justiție apreciază că susținerile inculpaților M.E. și B.D.M. în sensul că nu
sunt autorii faptelor reținute în sarcina lor sunt nefondate.
Simplele afirmații nu pot fi
apreciate ca fiind reale în lipsa unor probe evidente, probe care, în cauza
analizată, demonstrează, pe deplin vinovăția inculpaților recurenți.
Nu este întemeiată nici
critica recurenților privind necompetența D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial
Constanța.
Astfel, potrivit
dispozițiilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 508/2004 privind înființarea,
organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a D.I.I.C.O.T. sunt
de competența structurii centrale infracțiunile prevăzute în alin. (1) (fiind
incluse și infracțiunile prevăzute în Legea nr. 143/2000 privind combaterea
traficului și consumului ilicit de droguri și în Legea nr. 39/2003 privind
prevenirea și combaterea criminalității organizate) dacă au fost desfășurate
activități infracționale cu caracter transnațional.
În cauza dedusă judecății,
urmărirea penală a fost începută de structura teritorială aferentă locului în
care inculpații au fost prinși în flagrant însă ulterior, aceasta a fost
efectuată, cu respectarea Legii nr. 508/2004, de structura centrală a
D.I.I.C.O.T.
Ca atare, nefiind încălcate
dispoziții care să atragă nulitatea actelor de urmărire penală, nu poate fi
primită critica inculpaților recurenți.
Cât privește
reindividualizarea judiciară a pedepselor, se constată că instanța de fond și
ulterior instanța de apel, în ceea ce-l privește pe inculpatul M.E. au
respectat criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.
Potrivit dispozițiilor art. 52
C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a
condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.
Ca măsură de constrângere,
pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea
concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta
penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului.
Prin urmare, pedeapsa și
modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizată în așa fel încât
inculpatul să respecte legea și să evite, comiterea altor fapte penale.
Faptele inculpaților M.E. și
B.D.M. reprezintă un grad ridicat de pericol social. Acesta rezultă, cu
evidență, din modalitatea concretă de comitere a faptelor, inculpații acționând
în cadrul unei structuri organizate ce se ocupa cu traficul de droguri din
Turcia în Spania.
De asemenea, pericolul
pentru ordinea publică al infracțiunilor de trafic de droguri este dovedit, pe
de o parte, de creșterea numărului de consumatori de droguri dar și de
extinderea rețelelor de traficanți, aceștia desfășurând, așa cum este și cazul
din speța dedusă judecății, activității infracționale cu caracter transnațional.
Prin comiterea acestor
infracțiuni se aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite
de legea penală, respectiv, sănătatea publică, reprezentând totodată una dintre
cele mai grave forme ale criminalității organizate.
Față de cele menționate,
Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385
15
alin. (1) pct.
1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile decalarate de
inculpații M.E. și B.D.M. împotriva deciziei penale nr. 207 din 8 iunie 2007 a Curții
de Apel București, secția I penală.
În temeiul art. 385
17
alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C.
proc. pen., va deduce, din pedeapsa aplicată inculpatului M.E. durata reținerii
și arestării preventive de la 7 mai 2005 la 3 decembrie 2007.
Cât privește recursul
declarat de inculpata G.L., se va constata că aceasta la data de 5 noiembrie
2007 și-a retras recursul declarat împotriva aceleiași decizii.
În temeiul art. 192 alin.
(2) C. proc. pen., recurenții inculpați M.E. și B.D.M. vor fi obligați la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate,
recursurile declarate de inculpații M.E. și B.D.M. împotriva deciziei penale nr.
207 din 8 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului M.E., durata reținerii și arestării preventive de la 7 mai 2005 la
3 decembrie 2007.
Obligă recurenții inculpați
la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 3 decembrie 2007.