ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5758/2007

Asupra recursurilor penale de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 273 din 20 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 41760/3/2005, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.E. la pedeapsa de 7 ani închisoare. A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen. În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 9 ani închisoare.

A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 a condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) și c), a condamnat pe inculpata G.L.

la pedeapsa de 4 ani închisoare. A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen. În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat aceeași inculpată la pedeapsa de 6 ani închisoare. A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat aceeași inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare. A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) și b) C. pen. A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.D.M. la pedeapsa de 12 ani închisoare. A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen. În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 75 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen., a comndamnat același inculpat la pedeapsa de 17 ani închisoare. A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare. A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) și b C. pen. A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.N.D. la pedeapsa de 12 ani închisoare. A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen. În baza art. 26 raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 17 ani închisoare. A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen. În baza art. 10 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare. A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 a condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare. A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) și b) C. pen. A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul Z.G. la pedeapsa de 12 ani închisoare. A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen. În baza art. 26 raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 17 ani închisoare. A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 a condamnat acelaș inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen. În baza art. 17 și art. 18 din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpații M.E. și G.L., cantitățile de 98,200 kg heroină, 7.600 grame heroină, 11,393 kg heroină în amestec cu cofeină, și 5 grame heroină în amestec cu cofeină, 1 kg heroină în amestec cu cofeină, ridicate și predate la camera de Corpuri Delicte cu ocazia flagrantului.

În baza art. 17 și art. 18 din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpatul B.D.M. suma de 10.000 RON obținută în urma vânzării auto Citroen Santina. În baza art. 118 lit. b) C. pen., art. 17 din Legea nr. 143/2000 și art. 13 din Legea nr. 39/2003 a confiscat de la inculpatul M.E. auto ARO sechestrat în cursul urmăririi penale. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpata G.L. suma de 1500 euro. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților M.E. și G.L. și deduce reținerea și arestarea preventivă de la 7 mai 2005 la zi. A constatat că inculpatul B.D.M. a fost reținut / arestat preventiv de la 7 mai 2005 la 10 mai 2005, fiind pus în libertate prin încheierea nr. 60/ P din 10 mai 2005 a Curții de Apel Constanța.

A obligat inculpații la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut în fapt următoarele: La data de 6 mai 2005 inculpații M.E. și G.L. au fost prinși în flagrant, în timp ce încercau să iasă din România prin punctul de trecere a frontierei Negru Vodă, Județul Constanța, context în care a fost descoperită cantitatea de 12 kg heroină în valoare de circa 930.000 lei, droguri ce erau disimulate în lonjeroanele autoturismului cu care se deplasau, respectiv marca ARO 10. Această evaluare a fost făcută pe baza datelor furnizate de autoritățile judiciare competente spaniole în urma arestării la 4 iulie 2004 a numitului R.C., care s-a dovedit ulterior a fi membru al unei rețele internaționale de droguri.

În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că din această rețea de traficanți de droguri fac parte inculpații B.D.M., S.A., Z.G., B.N., M.E. și G.L. De asemenea, s-a stabilit că această rețea internațională de traficanți de droguri are ramificații pe teritoriul mai multor state, drogurile fiind transportate din Turcia până în Spania, cu sau fără tranzitarea României, de persoane fizice care aveau sarcini precise în cadrul acestei rețele coordonată din Spania de liderul acesteia Șt.T. Astfel, la data de 6 mai 2005 apelanții – inculpați M.E. și G.L. au fost prinși în flagrant în momentul în care se pregăteau să scoată din țară cantitatea de 12 kg heroină, prin punctul de trecere a frontierei Negru Vodă, drogurile fiind ascunse în lonjeroanele autoturismului cu care se deplasau.

Cercetările ce au urmat, au dus la concluzia că cei doi inculpați fac parte, alături de inculpații B.D.M., B.N.D., Z.G. și S.A., precum și de alte persoane, dintr-o rețea compusă dintr-un număr de 15 persoane, membri ai unei rețele de crimă organizată care avea ca principal scop traficul de droguri. Din materialul probator administrat în cauză a rezultat, totodată că, în cursul lunii februarie 2005, inculpata G.L. împreună cu inculpatul B.D. au efectuat, la cererea și sub controlul aceluiași Șt.T., un transport de 5 kg heroină pe ruta Turcia – Bulgaria – Grecia – Italia – Franța – Spania. Transportul transfrontalier al drogurilor se realiza prin același mod de operare, respectiv prin disimularea acestora în compartimente special amenajate ale autoturismelor, ori în pereții dubli ai unor genți de voiaj.

Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații M.E., G.L. și B.D.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia penală nr. 207 din 8 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 41760/3/2005, s-a dispus admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, s-a desființat, în parte, sentința penală apelată și, pe fond, rejudecând: A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen., reținute în favoarea inculpatului M.E. În temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.: A condamnat pe inculpatul M.E.

la pedeapsa de 12 ani închisoare. A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.: A condamnat pe inculpatul M.E. la pedeapsa de 17 ani închisoare. A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003: A condamnat pe inculpatul M.E. la pedeapsa de 5 ani închisoare. A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus, în final intimatul – apelant – inculpat având de executat pedeapsa cea mai grea, respectiv 17 ani închisoare. A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. În temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații M.E., G.L. și B.D.M. împotriva aceleiași sentințe penale. În temeiul art. 383 alin. (1 1 ) raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului M.E. În temeiul art. 381 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M.E. durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 7 mai 2005 până la zi. În temeiul art. 383 alin. (1)/1 raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatei G.L.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că starea de fapt a fost corect reținută, probele administrate dovedind vinovăția inculpaților în raport de faptele reținute în sarcina acestora prin actul de sesizare al instanței. Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului M.E., instanța de apel a considerat ca fiind întemeiată critica parchetului relativ la reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. a) C. pen. Cât privesc limitele de pedeapsă și modalitatea de executare a acesteia s-a considerat că nu se justifică reducerea pedepselor având în vedere gravitatea deosebită a faptelor. Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs inculpații M.E., G.L.

și B.D.M. invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și 18 C. proc. pen. Inculpații M.E. și B.D.M. au susținut că hotărârea de condamnare este rezultatul unei grave erori de fapt impunându-se pronunțarea unei hotărâri de achitare în condițiile prevăzute de art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. În subsidiar au solicitat reducerea pedepselor ca efect al reținerii circumstanțelor judiciare. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că instanțele de fond și apel au reținut corect starea de fapt, vinovăția inculpaților, dând faptelor deduse judecății o încadrare juridică legală.

Din probele administrate în ambele faze ale procesului penal, rezultă că inculpații B.D.M. și G.L., au transportat, în cursul lunii februarie 2005, din Turcia în Spania 5 kg heroină pe care au ascuns-o în caroseria autoturismului condus de inculpatul B.D.M. În cursul lunii mai, inculpatul M.E., împreună cu inculpata G.L. au transportat din Turcia în România o cantitate de 12 kg heroină pe care au ascuns-o în lonjeroanele autoturismului. Același inculpat, la data de 6 mai 2005, a încercat să scoată din țară droguri, sub îndrumarea și coordonarea liderului rețelei internaționale de droguri și anume inculpatul Ștefan Tudor. Din declarațiile date de inculpata G.L. în fața organelor judiciare rezultă că pe întreaga durată a deplasării în Turcia, acțiunile sale și cele ale inculpatului M.E.

au fost dirijate prin telefon, de inculpatul Șt.T., care, în realitate era și conducătorul rețelei internaționale de traficanți de droguri. Deplasarea din Turcia în Spania s-a realizat, urmare indicațiilor date de inculpatul Șt.T., cu autoturismul aparținând inculpatului M.E., fiind stabilită inclusiv, ruta și anume Bulgaria, Grecia, Italia și Franța urmărindu-se evitarea tranzitării teritoriului României. Relevant în ceea ce privește probatoriul administrat, îl constituie recunoașterea, de către inculpatul M.E., din planșa fotografică, a inculpaților Șt.T., S.A. și D.M., ceea ce demonstrează, fără echivoc că îi cunoștea. Împrejurarea că inculpații M.E., B.D.M. și G.L.

au făcut patre dintr-o rețea internațională de droguri rezultă și din declarațiile, așa cum de altfel reține și instanța de fond, investigatorului sub acoperire N.A., care confirmă că liderul acestei organizații era inculpatul Șt.T., care coordona transportul și toate celelalte operațiuni ce urmau a fi efectuate de membrii rețelei. Cât privește infracțiunea de scoatere din țară a drogurilor de mare risc, din probele administrate rezultă că inculpații M.E. și G.L. au fost prinși în flagrant în timp ce încercau să iasă din România prin punctul de frontieră Negru Vodă, Județul Constanța. Drogurile au fost ascunse în lonjeroanele autoturismului, proprietatea inculpatului M.E. ceea ce demonstrează că acesta cunoștea faptul că transportă droguri urmând indicațiile date de inculpatul Șt.T.

Implicarea inculpatului B.D.M. în traficul de droguri și calitatea sa de membru în rețeaua internațională de droguri, rezultă fără dubiu, din declarațiile inculpatei G.L., dar și a celorlalți inculpați, respectiv din declarațiile investigatorului sub acoperire. Din probe rezultă că inculpatul S.A., la indicațiile inculpatului Șt.T., a achiziționat în România un autoturism pe care l-a înmatriculat pe numele inculpatului B.D.M., ajutându-l pe acesta și pe inculpata G.L. să transporte din România în Spania 5 kg heroină. Drogurile au fost ascunse în caroseria autoturismului condus de inculpatul B.D.M. În atare condiții, analizând declarațiile inculpaților date în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, acestora fiindu-le respectate drepturile procesuale, cu declarațiile martorilor, cu rapoartele de constatare tehnico – științifică, procesul – verbal din care rezultă că autoturismul inculpatului B.D.M.

a fost implicat într-un accident rutier pe teritoriul Bulgariei, procesul – verbal privind intrările și ieșirile din țară ale inculpaților, procesele – verbale de redare a convorbirilor telefonice, celelalte probe, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că susținerile inculpaților M.E. și B.D.M. în sensul că nu sunt autorii faptelor reținute în sarcina lor sunt nefondate. Simplele afirmații nu pot fi apreciate ca fiind reale în lipsa unor probe evidente, probe care, în cauza analizată, demonstrează, pe deplin vinovăția inculpaților recurenți. Nu este întemeiată nici critica recurenților privind necompetența D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Constanța. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a D.I.I.C.O.T.

sunt de competența structurii centrale infracțiunile prevăzute în alin. (1) (fiind incluse și infracțiunile prevăzute în Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și în Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate) dacă au fost desfășurate activități infracționale cu caracter transnațional. În cauza dedusă judecății, urmărirea penală a fost începută de structura teritorială aferentă locului în care inculpații au fost prinși în flagrant însă ulterior, aceasta a fost efectuată, cu respectarea Legii nr. 508/2004, de structura centrală a D.I.I.C.O.T. Ca atare, nefiind încălcate dispoziții care să atragă nulitatea actelor de urmărire penală, nu poate fi primită critica inculpaților recurenți.

Cât privește reindividualizarea judiciară a pedepselor, se constată că instanța de fond și ulterior instanța de apel, în ceea ce-l privește pe inculpatul M.E. au respectat criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. Potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului. Prin urmare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizată în așa fel încât inculpatul să respecte legea și să evite, comiterea altor fapte penale.

Faptele inculpaților M.E. și B.D.M. reprezintă un grad ridicat de pericol social. Acesta rezultă, cu evidență, din modalitatea concretă de comitere a faptelor, inculpații acționând în cadrul unei structuri organizate ce se ocupa cu traficul de droguri din Turcia în Spania. De asemenea, pericolul pentru ordinea publică al infracțiunilor de trafic de droguri este dovedit, pe de o parte, de creșterea numărului de consumatori de droguri dar și de extinderea rețelelor de traficanți, aceștia desfășurând, așa cum este și cazul din speța dedusă judecății, activității infracționale cu caracter transnațional. Prin comiterea acestor infracțiuni se aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv, sănătatea publică, reprezentând totodată una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate.

Față de cele menționate, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile decalarate de inculpații M.E. și B.D.M. împotriva deciziei penale nr. 207 din 8 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală. În temeiul art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce, din pedeapsa aplicată inculpatului M.E. durata reținerii și arestării preventive de la 7 mai 2005 la 3 decembrie 2007. Cât privește recursul declarat de inculpata G.L., se va constata că aceasta la data de 5 noiembrie 2007 și-a retras recursul declarat împotriva aceleiași decizii.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați M.E. și B.D.M. vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.E. și B.D.M. împotriva deciziei penale nr. 207 din 8 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.E., durata reținerii și arestării preventive de la 7 mai 2005 la 3 decembrie 2007. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 decembrie 2007.