ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2531/2009

Asupra cauzei penale de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 20040 la 18 mai 2009 și pe rolul secției penale a Înaltei Curți la 22 mai 2009, condamnatul B.N.D. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 5738 din 3 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, învederând că nu a fost prezent la judecarea recursului și nu a fost ascultat, deși acest lucru era obligatoriu, conform art. 385 14 alin. (1) C. proc. pen.

Contestatorul a învederat faptul că a depus contestația în termen de 10 zile de la începerea executării pedepsei, respectiv 12 mai 2009. Ulterior acestei cereri, la 5 iunie 2009 s-a depus o cerere din partea apărătorului ales al condamnatului, care precizează că prezenta contestație vizează Decizia nr. 5758 din 31 decembrie 2007 și nr. 5738 din 3 decembrie 2007 așa cum eronat s-a menționat în cererea inițială. Înalta Curte a dispus efectuarea de verificări, atașând la dosar copiile deciziilor menționate de către petiționar. La termenul de judecată din 17 iunie 2009 apărătorul ales al contestatorului a solicitat acordarea unui termen de judecată în vederea precizării numărului deciziei ce formează obiectul contestației în anulare.

La 1 iulie 2009, apărătorul ales al contestatorului a depus la dosar un înscris în care învederează numărul corect al deciziei pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție. La același termen de judecată Înalta Curte a pus în discuție admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată conform disp. art. 391 C. proc. pen. În cadrul procedurii reglementate în art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte examinează îndeplinirea condițiilor de admitere în principiu a contestației în anulare, care rezultă din prevederile art. 386, art. 387 și art. 391 alin. (2) C. proc. pen.

Astfel se examinează dacă cererea de contestație în anulare privește hotărâri penale definitive pronunțate de instanța de recurs, dacă cererea este introdusă de o persoană care are calitatea cerută de lege pentru a exercita calea extraordinară de atac, dacă cererea este introdusă în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art. 386 lit. a) - c) și e) C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației sunt depuse dovezi ori sunt invocate dovezi care există în dosar. Verificând contestația în anulare formulată de contestator prin apărător, rezultă că aceasta nu privește hotărâri definitive pronunțate de instanța de recurs.

Cele două decizii învederate de către acesta și care fac obiectul prezentei contestații au fost, de altfel atașate la dosar, respectiv deciziile nr. 5738 și 5758 din 2007 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și acestea privesc alte persoane, contestatorul neavând calitate procesuală în niciuna din cele două cauze indicate. Mai mult, instanța verificând și sistemul E. a constatat că acesta nu apare înregistrat în nicio altă cauză pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile de admitere în principiu a contestației în anulare, respectiv cererea de contestație în anulare nu privește hotărâri penale definitive pronunțate de instanța de recurs, astfel încât conform art. 391 C. proc.

pen. va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat B.N.D. împotriva Deciziei penale nr. 5738 din 3 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 6362/36/2006. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat B.N.D. împotriva Deciziei penale nr. 5738 din 3 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 6362/36/2006. Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 iulie 2009.