ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2531/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2531/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra cauzei penale de față;
În baza actelor și lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Registratura Generală a Înaltei
Curți de Casație și Justiție sub nr. 20040 la 18 mai 2009 și pe rolul secției
penale a Înaltei Curți la 22 mai 2009, condamnatul B.N.D. a formulat
contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 5738 din 3 decembrie 2007
a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, învederând că nu a fost
prezent la judecarea recursului și nu a fost ascultat, deși acest lucru era
obligatoriu, conform art. 385
14
alin. (1) C. proc. pen.
Contestatorul a învederat faptul că a depus contestația în termen de 10 zile de
la începerea executării pedepsei, respectiv 12 mai 2009.
Ulterior acestei cereri, la 5 iunie
2009 s-a depus o cerere din partea apărătorului ales al condamnatului, care
precizează că prezenta contestație vizează Decizia nr. 5758 din 31 decembrie
2007 și nr. 5738 din 3 decembrie 2007 așa cum eronat s-a menționat în cererea
inițială.
Înalta Curte a dispus efectuarea de
verificări, atașând la dosar copiile deciziilor menționate de către petiționar.
La termenul de judecată din 17 iunie
2009 apărătorul ales al contestatorului a solicitat acordarea unui termen de
judecată în vederea precizării numărului deciziei ce formează obiectul
contestației în anulare.
La 1 iulie 2009, apărătorul ales al
contestatorului a depus la dosar un înscris în care învederează numărul corect
al deciziei pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
La același termen de judecată Înalta
Curte a pus în discuție admisibilitatea în principiu a contestației în anulare
formulată conform disp. art. 391 C. proc. pen.
În cadrul procedurii reglementate în
art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte examinează îndeplinirea condițiilor de
admitere în principiu a contestației în anulare, care rezultă din prevederile
art. 386, art. 387 și art. 391 alin. (2) C. proc. pen.
Astfel se examinează dacă cererea de
contestație în anulare privește hotărâri penale definitive pronunțate de
instanța de recurs, dacă cererea este introdusă de o persoană care are
calitatea cerută de lege pentru a exercita calea extraordinară de atac, dacă
cererea este introdusă în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se
sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art. 386 lit. a) - c) și e)
C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației sunt depuse dovezi ori sunt
invocate dovezi care există în dosar.
Verificând contestația în anulare
formulată de contestator prin apărător, rezultă că aceasta nu privește hotărâri
definitive pronunțate de instanța de recurs.
Cele două decizii învederate de
către acesta și care fac obiectul prezentei contestații au fost, de altfel
atașate la dosar, respectiv deciziile nr. 5738 și 5758 din 2007 ale Înaltei
Curți de Casație și Justiție și acestea privesc alte persoane, contestatorul
neavând calitate procesuală în niciuna din cele două cauze indicate. Mai mult,
instanța verificând și sistemul E. a constatat că acesta nu apare înregistrat
în nicio altă cauză pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Față de aceste considerente, Înalta
Curte apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile de admitere în principiu a
contestației în anulare, respectiv cererea de contestație în anulare nu
privește hotărâri penale definitive pronunțate de instanța de recurs, astfel
încât conform art. 391 C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibilă, contestația în
anulare formulată de contestatorul condamnat B.N.D. împotriva Deciziei penale
nr. 5738 din 3 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
penală, pronunțată în Dosarul nr. 6362/36/2006.
Văzând și dispozițiile art. 192
alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă,
contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat B.N.D. împotriva
Deciziei penale nr. 5738 din 3 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 6362/36/2006.
Obligă contestatorul condamnat la
plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1
iulie 2009.