ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3691/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 903 din 28 martie

2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a O.U.G. nr.

110/2005 invocată de C.J.T. în contradictoriu cu P.J.T., excepție formulată în

Dosarul nr. 5483/87/2006 aflat pe rolul Tribunalului Teleorman, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această

sentință, Instanța de Fond a reținut că în raport de dispozițiile art. 2 alin.

(1) lit. c) coroborate cu art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului

administrativ, nr. 554/2004 cât și a art. 126 alin. (6) din Constituția

României, excepția de nelegalitate poate fi ridicată numai cu privire la acele

acte administrative cu caracter normativ și individual, care pot forma și

obiectul unei acțiuni în anulare în contenciosul administrativ, or în speță,

ordonanța de guvern nu poate forma obiectul unei acțiuni directe în

contenciosul administrativ decât în condițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

A mai reținut Instanța de Fond

că potrivit art. 115 din Constituția României, Guvernul poate adopta în cazuri

excepționale ordonanțe de urgență, care sunt acte normative cu putere de lege,

acesta acționând deci ca autoritate legislativă și nu executivă, iar controlul

respectării limitelor delegării legislative în cazul acestor ordonanțe se

realizează numai de Parlament prin lege. Totodată, reține Instanța de Fond,

verificarea legalității acestora nu se poate face decât pe calea contenciosului

constituțional, în cadrul rezolvării excepției de neconstituționalitate

ridicată în condițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, competența de

soluționare revenind Curții Constituționale în condițiile art. 9 din Legea nr.

47/1992.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs în termen legal, C.J.T. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocând motivul de casare sau modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv, hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea

sau aplicarea greșită a legii.

Susține recurentul că Instanța

de Fond a dat o interpretare greșită textului de lege, art. 4 din Legea nr.

554/2004, text ce se referă la „actul administrativ unilateral a cărei

legalitate poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de

excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate, înțelegându-se prin

aceasta atât actele administrative individuale cât și cele cu caracter normativ”.

O.U.G. nr. 110/2005 privind

vânzarea spațiilor proprietate privată a statului sau a unităților

administrativ - teritoriale cu destinația de cabinete medicale, precum și a

spațiilor în care se desfășoară activități conexe actului medical, susține

recurentul este un act administrativ unilateral cu caracter normativ și ea poate

face obiectul excepției de nelegalitate, tocmai datorită acestui caracter de

act normativ, legalitatea ei putând fi cercetată pe calea contenciosului

administrativ.

Concluzionează

recurentul că excepția de nelegalitate invocată este pe deplin admisibilă,

astfel încât în mod nelegal Instanța de Fond a considerat că este inadmisibilă

și a respins-o ca atare.

Intimatul - pârât Guvernul

României a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul formulat prin

prisma motivelor de recurs formulate și în raport de dispozițiile legale

incidente cauzei, Înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare.

Așa cum corect a reținut și Instanța

de Fond din interpretarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) (anterior modificării

prin Legea nr. 262/2007) coroborate cu cele ale art. 2 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, excepția de nelegalitate

putea fi ridicată cu privire la actele administrative unilaterale fără a

distinge dacă acestea aveau caracter normativ sau individual, care puteau forma

și obiectul unei acțiuni în anulare în contencios administrativ.

Textul art. 4 alin. (1) din

lege, modificat prin Legea nr. 262/2007, publicată în M. Of. nr. 510 din 30

iulie 2007, intrată în vigoare la 30 august 2007, nu se mai referă însă decât

la legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual,

indiferent de data emiterii acestuia, care poate fi cercetată oricând în cadrul

unui proces pe calea excepției de nelegalitate.

Nu se mai face deci referire la

actele administrative unilaterale cu caracter normativ.

Or, în speță

ordonanța de guvern nu poate forma obiectul unei acțiuni directe în contencios

administrativ decât în condițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, acțiunea fiind

însoțită de excepția de neconstituționalitate.

Verificarea legalității acestora

se poate face numai în cadrul soluționării unei excepții de neconstituționalitate

a întregii ordonanței sau numai a unor dispoziții cuprinse în aceasta, ridicate

în condițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, posibilitatea

ridicării excepției de neconstituționalitate presupunând existența unui litigiu

pe rolul Instanțelor, iar soluționarea acestuia depinzând de rezolvarea de

către Curtea Constituțională a unei excepții care are legătură cu cauza.

De altfel, Curtea

Constituțională prin Decizia nr. 660/2007 publicată în M. Of., Partea I nr. 525

din 2 august 2007, admițând excepția de neconstituționalitate a constatat că

dispozițiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt

neconstituționale în măsura în care permit ca acțiunea introdusă la Instanța de contencios administrativ să aibă ca obiect principal constatarea

neconstituționalității unei ordonanțe sau a unei dispoziții dintr-o ordonanță.

Pe de altă parte, ordonanțele emise de Guvern, au caracterul unor acte

normative cu putere de lege, iar verificarea legalității acestora se realizează

de Parlament prin legea de aprobare sau de respingere a ordonanței, în

condițiile art. 115 alin. (7) și (8) din Constituția republicată.

Ca o concluzie a celor expuse, Instanța

de control judiciar consideră că recursul este nefondat, și în baza art. 312 C. proc. civ. va fi respins, sentința Instanței de Fond de respingere ca inadmisibilă a excepției

de nelegalitate fiind legală și temeinică

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.J.T. împotriva sentinței civile nr. 903 din 28 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 octombrie 2007.