ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5368/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: În Dosarul nr. 8774/299/2008, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 reclamantul C.I. a invocat, în contradictoriu cu A.N.R.P. excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 1 pct. 8 din H.G. nr. 1277/2007 prin care s-a modificat art. 38 din H.G. nr. 753/1998. Prin încheierea din 19 noiembrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 1 a fost sesizată Curtea de Apel București cu soluționarea excepției de nelegalitate invocată în cauză și a fost suspendată judecarea cauzei până la soluționarea excepției de nelegalitate invocată. Prin sentința nr. 1668 din 15 aprilie 2009 a Curții de Apel București a fost respinsă excepția de nelegalitate invocată ca inadmisibilă și a fost admisă cererea de intervenție în interesul Guvernului României formulată de M.F.P.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, că potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 numai actele administrative unilaterale cu caracter individual pot face obiectul unei excepții de nelegalitate, ori în cauza de față excepția invocată privește un act administrativ cu caracter normativ. Instanța a arătat că norma legală arătată nu permite o altă interpretare, atâta timp cât legiuitorul a indicat expres actele ce pot fi atacate pe calea excepției de nelegalitate. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul criticând soluția pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin motivele de recurs recurentul-reclamant aduce, în esență, critici sentinței recurate în sensul că în mod greșit s-a apreciat de prima instanță că nu poate fi invocată excepția de nelegalitate cu privire la actele administrative normative.

Se susține că din moment ce actele administrative normative pot fi atacate oricând pe calea unei acțiunii principale atunci și excepția de nelegalitate poate fi invocată cu privire la aceste acte. Faptul că, prin art. 3 din Legea nr. 262/2007 s-a prevăzut în mod imperativ completarea normelor legale cu posibilitatea introducerii cererii de revizuire pentru hotărârile judecătorești pronunțate în baza Legii nr. 554/2004, rămase definitive și irevocabile fără soluționarea pe fond a excepției de nelegalitate, care a fost respinsă ca inadmisibilă, reprezintă un argument în a critica nelegalitatea hotărârii instanței de fond prin respingerea excepției de nelegalitate ca inadmisibilă, respectiv un argument în admiterea excepției de nelegalitate pentru evitarea unei acțiunii în revizuire.

Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare excepția de nelegalitate poate avea ca obiect numai actele administrative cu caracter individual nu și pe cele cu caracter normativ, pentru care legea instituie o altă procedură. Invocând aceleași argumente A.N.R.P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Înalta Curte, analizând recursul formulat, în raport de art. 304 1 C. proc. civ., de motivele invocate, de dispozițiile legale incidente și jurisprudența în materie, apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente.

Art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată prevede posibilitatea cercetării legalității unui act administrativ individual pe calea excepției de nelegalitate oricând și indiferent de data emiterii actului, din oficiu sau la cererea părții interesate. În conformitate cu art. 4 alin. (2) din aceeași lege, excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a legii, cauzele de nelegalitate urmând a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ. În art. 2 alin. (2) din Legea nr. 262/2007 se prevede că excepția de nelegalitate poate fi invocată și pentru actele administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

Având în vedere că actele administrative unilaterale sunt atât individuale cât și normative, din analiza textelor de lege menționate, rezultă faptul că este admisibilă excepția de nelegalitate invocată și cu privire la actele administrative unilaterale cu caracter normativ. Principiul coerenței legislative impune soluția admisibilității excepției de nelegalitate atât pentru actele individuale, cât și pentru cele normative, așa încât acest mijloc de apărare să nu devină restrictiv, pierzându-și astfel funcția pentru care a fost creat. De altfel, din expunerea de motive a Legii nr. 262/2007 se desprinde concluzia că modificarea textului art. 4 a vizat includerea în ipoteza acestuia atât a actelor administrative cu caracter normativ, cât și acelor cu caracter individual.

Mai mult, dacă legiuitorul a înțeles că pună le îndemâna persoanelor de drept privat un mijloc de apărare pe cale de excepție pentru actele administrative individuale, în privința cărora cei vizați au deja la îndemână acțiunea directă în contenciosul administrativ, în virtutea argumentului de logică a fortiori, cu atât mai mult un asemenea mijloc de apărare trebuie oferit persoanelor în legătură cu actele normative a căror adresabilitate este generală și ale căror efecte se pot produce ori constata nu doar imediat după emiterea lor, ci și mult ulterior. De asemenea, legea trebuie interpretată potrivit principiului de drept în virtutea căruia aceasta se interpretează în sensul de a produce efecte, iar nu în sensul înlăturării efectelor sale.

Dacă legiuitorul permite atacarea unui act administrativ normativ oricând, cu atât mai mult trebuie să fie permisă invocarea excepției de nelegalitate cu privire la un asemenea act. În acest sens este și practica constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în această materie. În altă ordine de idei, este cunoscut că în dreptul comunitar european, persoanele fizice sau juridice pot să conteste decizia de executare a regulamentului sau a oricărui act normativ, ridicând în timpul procesului excepția de ilegalitate a actului normativ (art. 184 Tratatul CEE). În concluzie, având în vedere considerentele expuse, este admisibilă invocarea excepției de nelegalitate cu privire la actele administrative unilaterale cu caracter normativ, astfel că soluția instanței de fond este nelegală.

Prin urmare, instanța de recurs apreciază ca întemeiat motivul de recurs referitor la situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În consecință, față de cele arătate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată și art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3) C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa sentința recurată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.I. împotriva sentinței civile nr. 1668 din 15 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Cu opinie separată a domnului judecător E.A. în sensul respingerii recursului formulat ca nefondat. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2009.