ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4509/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4509/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

formulată excepția de nelegalitate

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 3

aprilie 2008, reclamantul A.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Direcția Generală de Poliție a Municipiului București , restituirea sumelor

percepute și vărsate către Corpul Național al Polițiștilor cu titlu de

cotizație lunară.

Chiar în cuprinsul cererii de chemare în

judecată, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a prevederilor art. 9

alin. (2) și (3) din H.G. nr. 1305/2002 privind aprobarea Regulamentului de

organizare și funcționare a Corpului Național al Polițiștilor, pe motiv că

aceste dispoziții îi îngrădesc dreptul constituțional la liberă asociere și

încalcă art. 20 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 11 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și

l

ibertăților Fundamentale.

contencios administrativ competente

Tribunalul București, secția a IX-a de

contencios administrativ și fiscal, prin încheierea de ședință din 7 mai 2008 a dispus sesizarea, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

cu soluționarea excepției de nelegalitate invocată și a suspendat judecarea

cauzei.

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în primul ciclu procesual

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, a dispus introducerea în cauză, în

calitate de emitent al actului atacat, a Guvernului României și, prin sentința

civilă nr. 2207 din 9 septembrie 2008, a respins excepția de nelegalitate în discuție, ca inadmisibilă, cu motivarea că H.G. nr. 1305/2002 este un act

administrativ cu caracter normativ și nu individual, astfel încât nu poate fi

cenzurat pe calea excepției de nelegalitate potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004.

ciclu procesual

Recursul declarat împotriva sentinței de

mai sus de reclamantul A.I. a fost admis de către Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 4739

din 16 decembrie 2009, hotărârea atacată fiind casată cu trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe, reținându-se că se impune analizarea pe fond a

excepției de nelegalitate invocată în cauză, întrucât aceasta este admisibilă,

art. 4 din Legea nr. 554/2004 aplicându-se în egală măsură actelor administrative

individuale și normative.

obiectul recursului de față

În fond după casare, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 2673 din 23 iunie 2009, a respins excepția de nelegalitate invocată

de reclamantul A.I., ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că soluția se impune, întrucât

textele criticate se înscriu în limitele fixate de art. 52 din Legea nr. 360/2002,

fiind în deplin acord cu legea în baza căreia au fost adoptate.

Cu privire la critica reclamantului

vizând încălcarea dreptului la liberă asociere, instanța a apreciat că este

neîntemeiată, deoarece din coroborarea prevederilor art. 9 și art. 13 din

Regulament, reiese că polițiștii pot părăsi organizația, în urma unei

comunicări adresate organelor competente.

nelegalitate

Împotriva sus-menționatei sentințe a

declarat recurs, în termenul legal, reclamantul A.I., invocând motivele

prevăzute la art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., precum și dispozițiile cu

caracter general cuprinse în art. 304

1

C. proc. civ.

Criticile formulate de recurent au fost

grupate de acesta în două motive de recurs, după cum urmează

7.1. Prima instanță a încălcat dreptul la

apărare, la un proces echitabil, ca și principiul contradictorialității în

procesul civil și rolul activ al judecătorului.

În dezvoltarea acestui motiv, recurentul

a arătat că pârâtul Guvernul României a formulat tardiv întâmpinarea, cu

încălcarea dispozițiilor art. 114

1

alin. (2) C. proc. civ., dar

instanța nu s-a pronunțat asupra solicitării sale de a constata decăderea

pârâtului din dreptul de a formula întâmpinare. Ca atare, consideră recurentul,

hotărârea pronunțată este lovită de nulitate.

7.2. Motivarea Curții de apel este

contradictorie și ignoră faptul că textul criticat contravine actelor normative

cu forță juridică superioară.

Recurentul afirmă că deși instanța a

admis în principiu că în cazul polițiștilor aflați în situația sa, Regulamentul

de organizare și funcționare a Corpul Național al Polițiștilor (C.N.P.) încalcă

dreptul la libera asociere, totuși a încercat să motiveze această încălcare

prin dreptul acordat polițiștilor de a se retrage ulterior din C.N.P. Câtă

vreme dispozițiile art. 9 alin. (3) din Regulament contravin art. 51 și art. 52

din Legea nr. 360/2002, art. 11 din CEDO, art. 20 din Declarația Universală a

Drepturilor Omului, precum și altor reglementări internaționale, arată

recurentul, prima instanță trebuia să constate nelegalitatea lor.

Casație și Justiție

Prin întâmpinarea formulată la data de 12

octombrie 2009 intimata D.G.P.M.B. a solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

În motivele întâmpinării intimata a

combătut primul motiv de recurs, arătând că acesta nu poate fi circumscris

dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., și, oricum, trebuie respins pentru

că recurentul nu a suferit nicio vătămare prin faptul că instanța de judecată

nu a pronunțat sancțiunea decăderii.

În ceea ce privește „fondul” cauzei,

intimata a arătat că soluția primei instanțe este legală, fiind evident că

pentru a evita aplicarea art. 9 alin. (3) din Regulament, polițistul poate, în

condițiile art. 13 din același act normativ, să renunțe oricând la calitatea de

membru al Corpului.

Intimatul Guvernul României , emitentul

actului normativ atacat pe calea excepției de nelegalitate, nu a formulat întâmpinare

în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra

recursului

Examinând sentința atacată prin prisma

recursului declarat, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum și sub toate

aspectele, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul declarat de reclamant este fondat, cât privește cel de-al doilea motiv

de recurs.

recurentului care au fost grupate în primul motiv de recurs, întrucât vizează

încălcări ale normelor de procedură care se încadrează, contrar celor susținute

de intimata D.G.P.M.B., în motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C.

proc. civ., Înalta Curte stabilește că acestea nu au suport.

Cauza a avut trei termene de judecată la Curtea de apel: 14 aprilie 2009, 26 mai 2009 și 23 iunie 2009, când s-a pronunțat sentința

atacată cu recursul de față.

Este real că întâmpinarea formulată de

pârâtul Guvernul României a fost depusă la dosar la data de 19 mai 2009, cu

depășirea termenului de 5 zile prevăzut de art. 114

1

alin. (2) C.

proc. civ., numai că reclamantul, prezent la termenul următor, 26 mai 2009 nu

s-a opus, ci chiar a solicitat acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de

întâmpinare (fila 24, dosar C.A.B.).

De asemenea, la termenul din data de 23

iunie 2009 (fila 33, dosar C.A.B.), reclamantul a declarat că nu mai are alte

cereri de formulat și și-a prezentat concluziile asupra excepției de

nelegalitate invocate.

Așa fiind, recurentul-reclamant nu poate

invoca în recurs depunerea tardivă a întâmpinării de către partea adversă și, corelativ,

decăderea, acesteia din acest drept, cât timp termenul de 5 zile este un termen

dispozitiv, edictat în favoarea sa, iar neregularitatea actului de procedură nu

a fost invocată în condițiile art. 108 alin. (3) C. proc. civ.

fondat.

Excepția de nelegalitate vizează

prevederile art. 9 alin. (3) din H.G. nr. 1305/2002 privind aprobarea

Regulamentului de organizare și funcționare a C.N.P., text care are următorul

cuprins:

„La data intrării în vigoare a

prezentului regulament, polițiștii cărora li se aplică prevederile Legii nr. 360/2002

privind Statutul polițistului devin de drept membri ai Corpului”.

În esență, recurentul a criticat pe calea

excepției de nelegalitate dispoziția normativă citată, afirmând că aceasta

încalcă libertatea de a nu adera la o asociație.

Într-adevăr, art. 9 alin. (3) din

Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1305/2002 este nelegal, textul intrând în

coliziune cu actul normativ cu forță juridică superioară în baza căruia a fost

adoptat, respectiv cu Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.

Astfel, potrivit art. 49 din acest act

normativ:

(1)

„Se

înființează Corpul Național al Polițiștilor, ca persoană juridică de drept

public, denumit în continuare Corpul, cu sediul în municipiul București,

reprezentând forma de organizare pe criteriu profesional, autonom, apolitic și

nonprofit a polițiștilor.

(2)

Corpul

promovează interesele polițiștilor și apără drepturile acestora.

(3) Organizarea și

funcționarea Corpului se realizează pe principiile teritorialității,

eligibilității, mutualității și ierarhiei structurilor de conducere.”

La rândul său, art. 51 alin. (1)

lit. a) din lege stabilește că, între altele, „veniturile Corpului se constituie

din taxa de înscriere”.

Este evident că în

accepțiunea legiuitorului pentru a deveni membru al Corpului, polițistul

trebuie să se înscrie în această organizație, adică să adere prin exprimarea

acordului de voință, cu consecința plății unei taxe.

Or, persoanele care aveau

calitatea de polițist la data intrării în vigoare a regulamentului, precum recurentul

– reclamant, au devenit „de drept” membri ai Corpului în baza textului atacat,

contrar dispozițiilor legale anterior citate.

din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1305/2002 intră în coliziune și cu

prevederile art. 40 alin. (1) din Constituție și art. 11 din CEDO care consacră

libertatea de asociere. În cauza Sigurjonsson/Islanda, 1993, CEDO a stabilit că

libertatea de asociere, în aspectul ei negativ, adică libertatea de a nu adera

la o asociație, trebuie recunoscută.

La rândul său, art. 20 alin. (2)

din Declarația Universală a Drepturilor Omului adoptată de ONU încă din anul 1948

consacră in claris principiul potrivit căruia „nimeni nu poate fi silit să facă

parte dintr-o asociație”.

apărare a intimaților însușită și de prima instanță, referitoare la faptul că dispozițiile

examinate nu trebuie privite izolat, ci în contextul creat prin art. 13 din

același Regulament, potrivit cu care:

(1)

„Polițistul poate renunța oricând la calitatea

de membru al Corpului.

(2)

Renunțarea se face în scris,

printr-o comunicare adresată organizației teritoriale sau, după caz,

departamentului din care face parte polițistul”,

nu poate fi reținută

.

Este necontestat că

polițistul are dreptul de a renunța în orice moment la calitatea de membru al

Corpului, problema care a fost dedusă soluționării vizează însă tocmai premisa

acestei situații, și anume aceea că polițistul a devenit membru al C.N.P. fără

ca voința sa să fie implicată, emitentul actului administrativ normativ fiind

cel care a decis în locul său.

emitentul actului administrativ examinat a încălcat art. 1 alin. (5) din Constituția

României și normele de tehnică legislativă prevăzute de art. 1 alin. (2), art. 4

alin. (3) și art. 12 lit. b) și c) din Legea nr. 24/2000 și că prima instanță a

reținut în mod greșit că norma administrativă nu excede cadrului legislativ și

nu încalcă principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., va admite recursul și va modifica sentința în sensul admiterii excepției

de nelegalitate a dispozițiilor

art. 9 alin. (3) din H.G. nr. 1305/2002 privind Regulamentul

de organizare și funcționare a Corpului Național al Polițiștilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A.I.

împotriva sentinței civile nr. 2673 din 23 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată și, în fond

admite excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (3) din H.G. nr. 1305/2002

privind Regulamentul de organizare și funcționare a Corpului Național al

Polițiștilor.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21

octombrie 2009.