ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4063/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 27246/3/2008 pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul E.N. i-a chemat în judecată pe pârâții D.G.P.M. București și I.G.P.R., solicitând obligarea pârâtei la restituirea sumei de bani reținută și vărsată în mod ilegal de către C.N.P., din veniturile salariale, cu titlu de cotizație lunară pe perioada martie 2005 și până în prezent, obligarea pârâtei să sisteze reținerea cotizației din salariul de bază, cu titlu de cotizație lunară către C.N.P., obligarea pârâtului să aloce sumele de bani care au fost reținute din drepturile salariale cu titlu de cotizație la C.N.P.

invocând totodată, în favoarea sa, în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate a art. 9 alin. (2) și (3) din H.G. nr. 1305/2002. Prin încheierea din data de 1 septembrie 2008, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, constatând îndeplinite condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, a dispus sesizarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea excepției de nelegalitate invocată de reclamant. Astfel, investită, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 439 din 4 februarie 2009, a admis în parte excepția de nelegalitate invocată în cauză, în sensul că a constatat nelegalitatea prevederilor art. 9 alin. (3) din H.G.

nr. 1305/2002, și a respins excepția de nelegalitate în ceea ce privește prevederile art. 9 alin. (2) din aceeași hotărâre de Guvern, a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, invocată de pârâta D.G.P.M. București și a admis cererea de intervenție accesorie formulată în cauză de M.I.R.A., în favoarea pârâtului G.R. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut în esență, următoarele: Excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate este nefondată, fața de împrejurarea că dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 au în vedere și actele administrative unilaterale cu caracter normativ, astfel cum este actul administrativ atacat în cauză. Prevederile art. 9 alin (3) din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.P.

aprobat prin H.G. nr. 1305/2002, ce stabilesc că polițiștii cărora li se aplică prevederile Legii nr. 360/2002 devin de drept membri ai Corpului, indiferent dacă aceștia și-au exprimat sau nu voința în acest sens, dacă sunt sau nu, de acord cu calitatea de membru al Corpului, sunt în mod vădit nelegale, încălcând în mod esențial atât dispozițiile Constituției României cât și pe cele ale actelor internaționale privitoare la protecția drepturilor fundamentale ale omului. Instanța a apreciat că această nelegalitate nu poate fi acoperită de faptul că art. 13 alin. (1) din Regulament prevede că polițistul poate renunța oricând la calitatea de membru al Corpului, considerând că aspectul din urmă este distinct de prima problemă, în sensul că privește cea de a doua latură a dreptului la libera asociere, respectiv că nimeni nu poate fi menținut ca membru al unei asociații împotriva voinței sale.

Prevederile alin. (2) al art. 9 din hotărârea de Guvern menționată nu încalcă vreo dispoziție legală, fiind doar lipsite de acuratețe, întrucât din analiza lor logico-sistematică și teleologică rezultă, fără echivoc, că numai prin completarea voluntară a adeziunii și plata cotizației se dobândește calitatea de membru al Corpului, deci cu respectarea dreptului la libera asociere. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții D.G.P.M. București și G.R. solicitând modificarea ei în sensul respingerii excepției de nelegalitate, în principal, ca fiind inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată. Invocându-se, în drept, prevederile art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc.

civ., prin ambele recursuri s-a făcut referire, în esență, la următoarele aspecte de nelegalitate a hotărârii atacate: 1. Greșita interpretare a prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, instanța omițând să observe că prin modificarea ce a fost adusă acestui text de Legea nr. 262/2007 legiuitorul a urmărit să limiteze posibilitatea ridicării excepției de nelegalitate numai cu privire la actele administrative unilaterale cu caracter individual. În opinia recurenților, actele administrative cu caracter normativ, categorie din care face parte și H.G. nr. 1305/2002, au fost excluse controlului de legalitate în procedura instituită de acest text, întrucât pot fi atacate oricând printr-o acțiune în anulare, conform dispozițiilor art. 7 și 11 alin. (4) din același act normativ.

2. H.G. nr. 1305/2002 este temeinică și legală, fiind adoptată conform art. 107 din Constituție și art. 52 din Legea nr. 360/2002, privind Statutul polițistului, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre aprobare Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 555/2001. Rațiunea dobândirii de drept a calității de membru în C.N.P. a fost aceea de a permite fiecărui polițist să facă parte dintr-o organizație care are ca scop principal promovarea intereselor acestei categorii profesionale, măsura prevăzută de art. 9 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin H.G.

nr. 1305/2002 fiind instituită în beneficiul acestora. Întrucât polițistul poate renunța oricând la calitatea de membru, astfel cum s-a prevăzut prin art. 13 din regulament tocmai pentru a se evita interpretarea dispozițiilor art. 9 alin. (3) în sensul instituirii unei obligații în sarcina lui, prima instanță a concluzionat în mod greșit că respectivele dispoziții încalcă dreptul la libertatea de asociere consacrat în reglementările internaționale și art. 40 din Constituția României. Recursul nu este fondat. Analizând actele dosarului, motivul de nelegalitate invocat prin cererile de recurs și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, nefiind incident în speță nici un motiv care să impună casarea sau modificarea acesteia, având în vedere considerentele în continuare arătate.

1. Soluția adoptată asupra excepției inadmisibilității examinării legalității unui act administrativ cu caracter normativ în procedura instituită prin art. 4 din Legea nr. 554/2004 este corectă, fiind în consens cu jurisprudența unitară a Înaltei Curți în această materie. Instanța supremă a statuat în mod constant că pot fi cenzurate, pe calea excepției de nelegalitate, actele administrative unilaterale, fără a distinge după cum acestea au caracter normativ sau individual, întrucât ambele categorii aparțin sferei largi a actelor administrative unilaterale, sens în care sunt și dispozițiile art. 2 lit. (c) teza I din Legea nr. 554/2004. 2. Sub aspectul fondului excepției, prima instanță a reținut în mod corect că prevederile art. 9 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin H.G.

nr. 1305/2002 încalcă dreptul la libertatea de asociere, fiind contrare art. 20 din D.U.D.O., art. 22 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, art. 11 din C.E.D.O. și art. 40 din Constituția României. Această nelegalitate nu poate fi acoperită de faptul că art. 13 din Regulament permite polițistului să renunțe oricând la calitatea de membru al C.N.P., cum pretind recurenții, respectivul text vizând un alt aspect al dreptului la libera asociere circumscris inadmisibilității menținerii calității de membru a unei persoane împotriva voinței sale. Față de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de D.G.P.M. București și de G.R. împotriva sentinței civile nr. 439 din 4 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2009.