ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.10.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4063/2009

HOTĂRÂRE
06.10.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4063/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

sub nr. 27246/3/2008 pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul E.N. i-a chemat în judecată pe pârâții D.G.P.M.

București și I.G.P.R., solicitând obligarea pârâtei la restituirea sumei de

bani reținută și vărsată în mod ilegal de către C.N.P., din veniturile

salariale, cu titlu de cotizație lunară pe perioada martie 2005 și până în

prezent, obligarea pârâtei să sisteze reținerea cotizației din salariul de

bază, cu titlu de cotizație lunară către C.N.P., obligarea pârâtului să aloce

sumele de bani care au fost reținute din drepturile salariale cu titlu de

cotizație la C.N.P. invocând totodată, în favoarea sa, în condițiile art. 4 din

Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate a art. 9 alin. (2) și (3) din H.G.

nr. 1305/2002.

Prin încheierea din data de 1 septembrie 2008, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal,

constatând îndeplinite condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, a dispus

sesizarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și

fiscal, cu soluționarea excepției de nelegalitate invocată de reclamant.

Astfel, investită, Curtea de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 439 din 4 februarie 2009, a admis în parte excepția de nelegalitate

invocată în cauză, în sensul că a constatat nelegalitatea prevederilor art. 9 alin.

(3) din H.G. nr. 1305/2002, și a respins excepția de nelegalitate în ceea ce

privește prevederile art. 9 alin. (2) din aceeași hotărâre de Guvern, a respins,

ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, invocată

de pârâta D.G.P.M. București și a admis cererea de intervenție accesorie

formulată în cauză de M.I.R.A., în favoarea pârâtului G.R.

Pentru a hotărî astfel,

curtea de apel a reținut în esență, următoarele:

Excepția inadmisibilității

excepției de nelegalitate este nefondată, fața de împrejurarea că dispozițiile art.

4 din Legea nr. 554/2004 au în vedere și actele administrative unilaterale cu

caracter normativ, astfel cum este actul administrativ atacat în cauză.

Prevederile art. 9 alin (3)

din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.P. aprobat prin H.G. nr. 1305/2002,

ce stabilesc că polițiștii cărora li se aplică prevederile Legii nr. 360/2002

devin de drept membri ai Corpului, indiferent dacă aceștia și-au exprimat sau

nu voința în acest sens, dacă sunt sau nu, de acord cu calitatea de membru al

Corpului, sunt în mod vădit nelegale, încălcând în mod esențial atât

dispozițiile Constituției României cât și pe cele ale actelor internaționale

privitoare la protecția drepturilor fundamentale ale omului.

Instanța a apreciat că

această nelegalitate nu poate fi acoperită de faptul că art. 13 alin. (1) din

Regulament prevede că polițistul poate renunța oricând la calitatea de membru

al Corpului, considerând că aspectul din urmă este distinct de prima problemă,

în sensul că privește cea de a doua latură a dreptului la libera asociere,

respectiv că nimeni nu poate fi menținut ca membru al unei asociații împotriva

voinței sale.

Prevederile alin. (2) al art.

9 din hotărârea de Guvern menționată nu încalcă vreo dispoziție legală, fiind

doar lipsite de acuratețe, întrucât din analiza lor logico-sistematică și

teleologică rezultă, fără echivoc, că numai prin completarea voluntară a

adeziunii și plata cotizației se dobândește calitatea de membru al Corpului,

deci cu respectarea dreptului la libera asociere.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs pârâții D.G.P.M. București și G.R. solicitând modificarea ei

în sensul respingerii excepției de nelegalitate, în principal, ca fiind inadmisibilă,

iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Invocându-se, în drept,

prevederile art. 304 pct. 9 și 304

1

s-a făcut referire, în esență, la următoarele aspecte de nelegalitate a

hotărârii atacate:

prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, instanța omițând să observe că prin

modificarea ce a fost adusă acestui text de Legea nr. 262/2007 legiuitorul a

urmărit să limiteze posibilitatea ridicării excepției de nelegalitate numai cu

privire la actele administrative unilaterale cu caracter individual.

În opinia recurenților,

actele administrative cu caracter normativ, categorie din care face parte și

H.G. nr. 1305/2002, au fost excluse controlului de legalitate în procedura

instituită de acest text, întrucât pot fi atacate oricând printr-o acțiune în

anulare, conform dispozițiilor art. 7 și 11 alin. (4) din același act normativ.

și legală, fiind adoptată conform art. 107 din Constituție și art. 52 din Legea

nr. 360/2002, privind Statutul polițistului, cu respectarea dispozițiilor Legii

nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor

normative, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru

supunerea proiectelor de acte normative spre aprobare Guvernului, aprobat prin

H.G. nr. 555/2001.

Rațiunea dobândirii de drept

a calității de membru în C.N.P. a fost aceea de a permite fiecărui polițist să

facă parte dintr-o organizație care are ca scop principal promovarea intereselor

acestei categorii profesionale, măsura prevăzută de art. 9 alin. (3) din

Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1305/2002 fiind instituită în beneficiul

acestora.

Întrucât polițistul poate renunța

oricând la calitatea de membru, astfel cum s-a prevăzut prin art. 13 din regulament

tocmai pentru a se evita interpretarea dispozițiilor art. 9 alin. (3) în sensul

instituirii unei obligații în sarcina lui, prima instanță a concluzionat în mod

greșit că respectivele dispoziții încalcă dreptul la libertatea de asociere

consacrat în reglementările internaționale și art. 40 din Constituția României.

Recursul nu este fondat.

Analizând actele dosarului,

motivul de nelegalitate invocat prin cererile de recurs și examinând cauza sub

toate aspectele, conform art. 304

1

constată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor

legale incidente în materia supusă controlului judiciar, nefiind incident în

speță nici un motiv care să impună casarea sau modificarea acesteia, având în

vedere considerentele în continuare arătate.

excepției inadmisibilității examinării legalității unui act administrativ cu

caracter normativ în procedura instituită prin art. 4 din Legea nr. 554/2004

este corectă, fiind în consens cu jurisprudența unitară a Înaltei Curți în

această materie.

Instanța supremă a statuat

în mod constant că pot fi cenzurate, pe calea excepției de nelegalitate, actele

administrative unilaterale, fără a distinge după cum acestea au caracter normativ

sau individual, întrucât ambele categorii aparțin sferei largi a actelor administrative

unilaterale, sens în care sunt și dispozițiile art. 2 lit. (c) teza I din Legea

nr. 554/2004.

prima instanță a reținut în mod corect că prevederile art. 9 alin. (3) din

Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1305/2002 încalcă dreptul la libertatea de asociere,

fiind contrare art. 20 din D.U.D.O., art. 22 din Pactul internațional cu privire

la drepturile civile și politice, art. 11 din C.E.D.O. și art. 40 din

Constituția României.

Această nelegalitate nu

poate fi acoperită de faptul că art. 13 din Regulament permite polițistului să

renunțe oricând la calitatea de membru al C.N.P., cum pretind recurenții,

respectivul text vizând un alt aspect al dreptului la libera asociere

circumscris inadmisibilității menținerii calității de membru a unei persoane

împotriva voinței sale.

Față de cele expuse, în

temeiul art.  312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

Respinge recursurile

declarate de D.G.P.M. București și de G.R. împotriva sentinței civile nr. 439

din 4 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 octombrie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-11-05
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2494/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.A.E. personal și în calitate d
ÎCCJ 2010-03-12
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1436/2010
competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în raport de dispozițiile art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004, cu consecința declinării competenței de soluționare a ace
ÎCCJ 2008-02-22
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4689/2009
poate fi sesizată în acest scop. S-a reținut de asemenea, că prin Rezoluția din 22 februarie 2008 a D.N.A., Dosar nr. 82/P/2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale și față de reclamant, nefăcându-se dovada că reclamantul ar fi săvârșit
ÎCCJ 2011-05-12
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2722/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei a. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a cont
ÎCCJ 2010-01-12
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3/2010
. (1) lit. b) și art. 60 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare. La această cerere pârâtul G.R. nu a răspuns în termenul legal de 30 de zile de la depunerea și înregistrarea solicitării reclamantului, ci
Sursă