ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3857/2009

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București la data de 16 septembrie 2008, reclamantul D.F. a chemat în judecată pârâții D.G.P. a Municipiului București și Inspectoratul General al Poliției Române, solicitând obligarea primului pârât la restituirea sumei de bani reținută și vărsată ilegal către C.N.P., din veniturile salariale, cu titlu de cotizație lunară, începând cu anul 2005 și până în prezent, obligarea primului pârât să sisteze reținerea sumelor de bani din salariu cu titlul de cotizație lunară către Corpul Național al Polițiștilor, obligarea celui de-al doilea pârât să aloce sumele de bani reținute din drepturile salariale.

Reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a art. 9 alin. (2) și (3) din H.G. nr. 1305/2002, cu motivarea că aceste prevederi îngrădesc dreptul constituțional la liberă asociere, D.U.D.O., adăugând textului legii organice nr. 360/2002. Invocând art. 40 din Constituția României, Legea nr. 54/2003, H.G. nr. 1305/2002, Legea nr. 360/2002, reclamantul a arătat că deși a devenit membru de drept al C.N.P., nu a optat pentru această formă de asociere, reținându-i-se contribuția, fără acordul său. Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2840 din 28 octombrie 2008 a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul D.F.

în contradictoriu cu pârâții D.G.P. a municipiului București și Inspectoratul General al Poliției Române în favoarea Curții de Apel București. În motivarea soluției s-a reținut că, chiar dacă petitul vizând obligarea pârâtului I.G.P.R. la alocarea sumelor de bani care au fost reținute din drepturile salariale este formulat ca subsidiar al acțiunii, față de prevederile art. 17 C. proc. civ., raportat la art. 10 alin. (1), teza a II-a C. proc. civ., instanța în competența căreia sunt date litigiile vizând raporturile cu autoritatea centrală este competentă a se pronunța și asupra celorlalte petite, formulate în contradictoriu cu o autoritate publică locală. 2. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 375 din 3 februarie 2009 a admis excepția necompetenței materiale.

A declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul D.F. în contradictoriu cu pârâții D.G.P. a municipiului București și I.G.P.R. și chematul în garanție M.E.F., în favoarea Tribunalului București. A constatat ivit conflictul negativ de competență. A înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență. În motivarea hotărârii s-a reținut că, întrucât raportul de serviciu al reclamantului se derulează cu o autoritate publică locală, unde are calitatea de funcționar public cu statut special, în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența materială în speță, pentru soluționarea cauzei aparține Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

3. Legal investită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte reține: Reclamantul D.F. se află într-un raport de serviciu cu D.G.P. a Municipiului București, iar obligația principală care face obiectul cererii de chemare în judecată este aceea ca această autoritate să-i restituie sumele de bani reprezentând cotizația de membru în C.N.P. I.G.P.R. are calitatea procesuală de pârât numai pentru un capăt de cerere accesoriu și anume obligația de a aloca sumele pentru plata drepturilor pretinse de reclamant, în situația în care cererea principală ar fi admisă, dar și pe baza presupunerii reclamantului că executarea obligației care ar decurge din sentința ce se va pronunța ar fi condiționată de obligarea I.G.P.R.

Așa fiind, în determinarea competenței materiale a instanței are relevanță în exclusivitate rangul autorității care este parte a raporturilor de serviciu, chemată să răspundă în principal prin acțiune. Nu este relevantă în stabilirea competenței nici invocarea de către reclamant prin chiar acțiune, a unei excepții de nelegalitate care vizează dispozițiile unei hotărâri a Guvernului, întrucât pronunțarea instanței legal investite asupra cererii de soluționare a excepției se face doar ulterior și în condițiile speciale ale art. 4 din Legea nr. 554/2004. În consecință, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ. și al art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, va fi stabilită competența în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe D.F., D.G.P. a Municipiului București și I.G.P.R. în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2009.