ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3857/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3857/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra conflictului negativ
de competență de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București la data de 16 septembrie 2008, reclamantul D.F. a chemat în judecată
pârâții D.G.P. a Municipiului București și Inspectoratul General al Poliției
Române, solicitând obligarea primului pârât la restituirea sumei de bani
reținută și vărsată ilegal către C.N.P., din veniturile salariale, cu titlu de
cotizație lunară, începând cu anul 2005 și până în prezent, obligarea primului
pârât să sisteze reținerea sumelor de bani din salariu cu titlul de cotizație
lunară către Corpul Național al Polițiștilor, obligarea celui de-al doilea
pârât să aloce sumele de bani reținute din drepturile salariale.
Reclamantul a invocat
excepția de nelegalitate a art. 9 alin. (2) și (3) din H.G. nr. 1305/2002, cu
motivarea că aceste prevederi îngrădesc dreptul constituțional la liberă
asociere, D.U.D.O., adăugând textului legii organice nr. 360/2002.
Invocând art. 40 din
Constituția României, Legea nr. 54/2003, H.G. nr. 1305/2002, Legea nr. 360/2002,
reclamantul a arătat că deși a devenit membru de drept al C.N.P., nu a optat
pentru această formă de asociere, reținându-i-se contribuția, fără acordul său.
Tribunalul București, secția
a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2840 din 28
octombrie 2008 a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și
a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul D.F. în
contradictoriu cu pârâții D.G.P. a municipiului București și Inspectoratul
General al Poliției Române în favoarea Curții de Apel București.
În motivarea soluției s-a
reținut că, chiar dacă petitul vizând obligarea pârâtului I.G.P.R. la alocarea
sumelor de bani care au fost reținute din drepturile salariale este formulat ca
subsidiar al acțiunii, față de prevederile art. 17 C. proc. civ., raportat la art.
10 alin. (1), teza a II-a C. proc. civ., instanța în competența căreia sunt
date litigiile vizând raporturile cu autoritatea centrală este competentă a se
pronunța și asupra celorlalte petite, formulate în contradictoriu cu o
autoritate publică locală.
Curtea de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 375
din 3 februarie 2009 a admis excepția necompetenței materiale. A declinat
competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul D.F. în
contradictoriu cu pârâții D.G.P. a municipiului București și I.G.P.R. și
chematul în garanție M.E.F., în favoarea Tribunalului București. A constatat
ivit conflictul negativ de competență. A înaintat dosarul Înaltei Curți de
Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.
În motivarea hotărârii s-a
reținut că, întrucât raportul de serviciu al reclamantului se derulează cu o
autoritate publică locală, unde are calitatea de funcționar public cu statut
special, în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența materială în
speță, pentru soluționarea cauzei aparține Tribunalului București, secția de
contencios administrativ și fiscal.
Legal investită cu
soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte reține:
Reclamantul D.F. se află
într-un raport de serviciu cu D.G.P. a Municipiului București, iar obligația
principală care face obiectul cererii de chemare în judecată este aceea ca
această autoritate să-i restituie sumele de bani reprezentând cotizația de
membru în C.N.P.
I.G.P.R. are calitatea
procesuală de pârât numai pentru un capăt de cerere accesoriu și anume
obligația de a aloca sumele pentru plata drepturilor pretinse de reclamant, în
situația în care cererea principală ar fi admisă, dar și pe baza presupunerii
reclamantului că executarea obligației care ar decurge din sentința ce se va
pronunța ar fi condiționată de obligarea I.G.P.R.
Așa fiind, în determinarea
competenței materiale a instanței are relevanță în exclusivitate rangul
autorității care este parte a raporturilor de serviciu, chemată să răspundă în
principal prin acțiune.
Nu este relevantă în
stabilirea competenței nici invocarea de către reclamant prin chiar acțiune, a
unei excepții de nelegalitate care vizează dispozițiile unei hotărâri a
Guvernului, întrucât pronunțarea instanței legal investite asupra cererii de
soluționare a excepției se face doar ulterior și în condițiile speciale ale art.
4 din Legea nr. 554/2004.
În consecință, în temeiul art.
2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ. și al art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004,
va fi stabilită competența în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a
contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de
soluționare a cauzei privind pe D.F., D.G.P. a Municipiului București și I.G.P.R.
în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ
și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 22 septembrie 2009.