ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 855/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, reclamanta B.C.R. SA a solicitat obligarea pârâtei Banca de Import - Export a României E. SA la plata sumei de 2.901.187,60 DOLARI S.U.A., în temeiul scrisorilor de garanție din 30 noiembrie 2000 emise de M.F.P. Prin sentința arbitrală nr. 238 din 13 noiembrie 2006 a fost respinsă cererea reclamantei, motivat de faptul că a lipsit aprobarea executării garanției de stat, aprobare reglementată de actul administrativ criticat pentru nelegalitate. În cadrul contestației la sentința pronunțată de Curtea de Arbitraj, reclamanta a invocat în fața Curții de Apel București, secția a VIII-a comercială, excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 22 alin (1) din Hotărârea nr. 14681/2004 a C.I.F.G.A.

de pe lângă M.E.F. Prin încheierea de ședință din 5 aprilie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 836/2/2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a sesizat secția de contencios administrativ a aceleiași instanțe cu excepția de nelegalitate invocată și a dispus suspendarea soluționării cauzei până la soluționarea acesteia. B.C.R., în susținerea excepției a arătat că prin actul atacat autoritatea emitentă și-a rezervat dreptul de a aproba cererile de executare a garanțiilor de stat în condițiile în care legea îi dădea dreptul să analizeze și să aprobe doar emiterea garanțiilor de stat, executarea urmând să se facă în conformitate cu dispozițiile dreptului privat. Pârâta E. a formulat întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea excepției de nelegalitate și netemeinicia ei, arătând faptul că excepția invocată nu are legătură cu fondul cauzei.

Prin sentința civilă nr. 2131 din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel București a fost respinsă excepția de inadmisibilitate a excepției invocată de pârâtă și admisă excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Hotărârea C.I.G.C.C.E. nr. 14681/2004. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut faptul că excepția de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate, motivată pe considerentul că nu există o legătură cu fondul pricinii, nu poate fi primită, întrucât verificarea admisibilității în principiu a excepției de nelegalitate aparține instanței investite cu soluționarea fondului dedus judecății, astfel încât instanța de contencios, sesizată cu excepția de nelegalitate o va soluționa, pronunțându-se pe fondul acesteia.

Pe fondul excepției de nelegalitate invocată, Curtea a reținut că așa cum rezultă din textul actului atacat și cum, de altfel, a interpretat și tribunalul arbitral, aprobarea dată de autoritatea pârâtă pentru executarea garanției de stat apare ca o condiție sine qua non pentru executarea obligațiilor născute din scrisoarea de garanție. S-a reținut că o astfel de dispoziție cu caracter normativ este de natură să transforme obligația de garantare asumată de stat prin scrisoarea de garanție într-o obligație pur potestativă de felul „garantez dacă o să vreau”, iar acest fapt lipsește de orice valoare juridică angajamentul statului de a garanta o obligație prin scrisorile de garanție pe care le emite.

Astfel de consecințe sunt, în concepția instanței de fond, contrare intenției legiuitorului întrucât interpretarea actelor juridice trebuie să se facă în sensul în care produc efecte și nu în sensul în care nu produc nici un efect. De asemenea, s-a considerat că interpretarea extensivă dată de pârâtă și preluată de tribunalul arbitral în sensul că aprobarea se referă și la executare, este contrară atât literei cât și spiritului legii întrucât scrisoarea de garanție ar deveni un act lipsit de orice forță juridică dacă executarea ei ar fi condiționată de acordul debitorului. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții.

Banca de Export - Import a României E. SA a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și, în subsidiar, admiterea recursului, reținerea cauzei spre rejudecare și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii excepției de nelegalitate. Primul motiv de recurs invocat de Banca de Export - Import a României a fost acela prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. potrivit căruia hotărârea ar fi nelegală pentru că a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Este criticată soluția instanței de fond care a admis excepția lipsei calității de reprezentant a E. față de C.I.G.C.C.E (actual C.I.F.G.A.) cu încălcarea unor reglementări legale, deoarece actul administrativ a cărui nelegalitate a fost invocată a fost emis de C.I.G.C.C.E., iar prin Hotărârea nr. 15420 aceasta a mandatat E. prin direcția juridică, să asigure reprezentarea drepturilor acestuia în fața tuturor instanțelor judecătorești și chiar dacă prin H.G. nr. 534/2007, C.I.G.C.C.E. a fost înlocuit de C.I.F.G.A., drepturile de reprezentare rămân valabile. Al doilea motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și se consideră că hotărârea pronunțată de instanța de fond este lovită de nulitate pentru că a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură, respectiv a principiului contradictorialității și al dreptului la apărare al C.I.F.G.A.

prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și aceasta pentru că C.I.F.G.A. a fost citat la sediul M.E.F., deși acesta trebuia citat la sediul administrației sale, adică la sediul E. SA. Este criticată soluția instanței de fond și pentru modul de soluționare al excepției de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate pentru că fost dată cu încălcarea legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se arată, în motivul de recurs, că instanța de contencios administrativ care efectuează controlul de legalitate, are competența de a se pronunța cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției de nelegalitate, iar instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, prin motivarea sesizării instanței de contencios administrativ, își exprimă numai opinia cu privire la excepția de nelegalitate.

Pe fondul cauzei este criticată sentința Curții de Apel București pentru că a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Mai întâi, s-a dat o interpretare greșită actului juridic dedus judecății pentru că excepția viza un act administrativ de autoritate emis în realizarea puterii publice căruia nu-i erau aplicabile prevederile comerciale și civile reținute de instanță. Apoi, instanța a analizat legalitatea actului administrativ raportat la considerentele hotărârii tribunalului arbitral, iar aceasta nu este asimilată unei legi față de care să se poată aprecia legalitatea unui act administrativ. În speță, deși nelegalitatea a fost invocată față de Legea nr. 313/2004 privind datoria publică și Legea nr. 96/2000, instanța de fond a reținut un alt act normativ ca fiind încălcat, respectiv C. civ.

Este considerată nelegală soluția instanței de fond pentru că a admis excepția de nelegalitate fără să analizeze normele juridice aplicabile în ansamblul lor. În recursul declarat de C.I.F.G.A. au fost invocate aceleași motive de recurs și s-a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și, în subsidiar, admiterea recursului, reținerea cauzei spre rejudecare și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii excepției de nelegalitate. B.C.R. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea celor două recursuri, având în vedere că motivele de recurs sunt identice.

După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursurile pentru următoarele considerente: Referitor la motivul invocat privind greșita soluționare a excepției lipsei calității de reprezentant a E. față de C.I.F.G.A., acesta este nefondat. Prin H.G. nr. 534/2007 C.I.F.G.A. a înlocuit C.I.G.C.C.E. Această reorganizare s-a produs pe parcursul soluționării cauzei la instanța de fond și nu s-a făcut dovada că Banca de Export - Import a României E. SA avea calitatea de reprezentant al C.I.F.GA. În fața instanței de recurs a fost depusă H.G. nr. 1580 din 19 decembrie 2007 care a introdus alin. (4) și alin. (5) la art. 12 din H.G. nr. 534/2007 și în care se precizează că reprezentarea și asistența juridică a C.I.F.G.A.

în fața instanțelor judecătorești sunt asigurate de Direcția juridică a Băncii de Export - Import a României E. S.A. împreună cu direcția generală juridică din cadrul M.E.F. Și aceasta este încă o dovadă că anterior acestei modificări nu a existat un mandat legal de reprezentare în fața instanțelor judecătorești a C.I.F.G.A. de către Banca E. SA, așa cum se susține în motivele de recurs. Chiar dacă prin Hotărârea nr. 15420 din 8 noiembrie 2006 C.I.G.C.C.E. a mandatat Direcția juridică să reprezinte această instituție în fața tuturor instanțelor judecătorești, la data soluționării cauzei, prin H.G. nr. 534/2007 s-a înființat C.I.F.G.A., organism fără personalitate juridică ce funcționează pe lângă M.E.F., pentru a examina și aproba operațiunile de finanțare, garantare și asigurare ce se efectuează de către E. în numele și contul statului, care nu se poate spune că este aceeași instituție cu cea desființată - C.I.G.C.C.E.

Și aceasta chiar și numai dacă se observă prevederile art. 1 din H.G. nr. 844/1991 care prevedeau că se înființează C.I.G.C.C.E. care examinează și aprobă, potrivit competențelor, operațiunile de finanțare, garantare și asigurare a creditelor de export-import ce se efectuează de Banca de Export - Import a României, în numele și în contul statului, la propunerea acestuia. În privința motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. se constată că acesta este fondat. La instanța de fond, prin Încheierea din 11 septembrie 2007, s-a constatat că împuternicirea prezentată de E. pentru C.I.F.G.A. nu justifică calitatea de reprezentat a E., în mod corect dar cu toate acestea a procedat la soluționarea excepției de nelegalitate, chiar dacă C.I.F.G.A.

nu era reprezentat decât de E. SA, reprezentare considerată nelegală. În aceste condiții, autoritatea emitentă a actului nu a putut prezenta punctul său de vedere asupra excepției de nelegalitate invocată de B.C.R. S.A. Nu pot fi reținute susținerile intimatei - pârâte B.C.R. că principiul contradictorialității și al dreptului la apărare au fost respectate pentru că reprezentanților C.I.F.G.A. le-ar fi fost comunicate înscrisurile depuse de reclamantă, ar fi formulat întâmpinare. Dar, în condițiile în care reprezentant al C.I.F.G.A. era chiar reprezentantul E., căruia nu i-a fost recunoscută calitatea de reprezentant, înseamnă că înscrisurile și probele au fost comunicate unei persoane care nu putea reprezenta C.I.F.G.A., astfel că se poate aprecia că C.I.F.G.A.

nu a fost reprezentat pe parcursul desfășurării litigiului în fața instanței de fond și nici nu și-a putut exercita dreptul la apărare într-un litigiu ce viza chiar un act emis de această autoritate. Față de această împrejurare, vor fi admise recursurile declarate, va fi casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond. La rejudecare, se vor avea în vedere dispozițiile art. 12 alin. (4) și alin. (5) din H.G. nr. 534/2007, modificată și că reprezentarea C.I.F.G.A. este asigurată de Direcția juridică a E. SA împreună cu Direcția juridică a M.E.F. și să se aibă în vedere că deși C.I.F.G.A. funcționează pe lângă M.E.F. are sediul administrativ la E. SA și nu la M.E.F., unde a fost citat la instanța de fond.

Și motivul de recurs ce vizează greșita soluționare a excepției inadmisibilității este nefondat. Așa cum prevăd dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, după ce constată că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului de fond, va sesiza, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și va suspenda cauza. Aceste norme procedurale au fost respectate pentru că sesizarea instanței de contencios administrativ s-a făcut prin încheierea motivată în care a fost indicată legătura dintre actul administrativ atacat și soluția litigiului pe fond. De altfel, în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 chiar se precizează că încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă nici unei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată numai odată cu fondul.

Instanța de contencios administrativ nu poate, după sesizarea motivată, să stabilească dacă de actul administrativ depinde fondul litigiului, acesta este atributul exclusiv al instanței în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, dar ar putea să respingă cererea ca inadmisibilă dacă încheierea de sesizare nu este motivată și nu este stabilită legătura între actul administrativ și fondul litigiului. În ceea ce privește fondul cererii, motivele de recurs invocate în această chestiune vor fi analizate de instanța de fond la rejudecare. În baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ., vor fi admise recursurile, va fi casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Banca de Export - Import a României E. SA București și de C.I.F.G.A. București împotriva sentinței civile nr. 2131 din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2008.