ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7322/2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7322/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 6 mai

2005 la Tribunalul București, secția a III-a civilă, SC S.D. SRL a solicitat în

contradictoriu cu primarul general al Municipiului București, G.E., SC R.I. SRL

și SC RCR P.C.S. SRL și Municipiul București prin Primarul General să se

constate nulitatea absolută a dispoziției de restituire nr. 1605 emisă de

Primarul general al municipiului București la data de 8 octombrie 2003 cu

privire la terenul situat în București, nulitatea absolută a contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1289 din 14 iulie 2004 de Biroul

Notarului Public M.R., încheiat între G.E. și SC R.I. SRL, având ca obiect

vânzarea terenului în suprafață de 1080 mp din București, nulitatea absolută a

contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1232 din 7 iulie 2004 la

același Birou notarial, contractul fiind încheiat între G.E. și SC P.C.S. SRL,

având ca obiect înstrăinarea terenului în suprafață de 500 mp situat în

București, precum și nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 1231 din 17 iulie 2004 la același Birou notarial,

contractul fiind încheiat între G.E. și SC F & F C.I. și având ca obiect

terenul în suprafață de 599,98 mp din București.

În motivarea cererii reclamanta a

arătat că este proprietara imobilului în litigiu, ca urmare a contractelor

autentice nr. 2059 și 2060 din 9 mai 2000 încheiate la Biroul Notarilor Publici

M.G. și J.A.

Același teren, ce se suprapune peste

terenul reclamantei, a fost restituit de Primărie pârâtei G.E., deși la acea

dată nu se afla în patrimoniul Primăriei, fiind înregistrat ca atare pentru

opozabilitate în cartea funciară încă din anul 2002. Pentru că Primăria a

dispus ilegal de o parte din terenul proprietatea reclamantei s-a solicitat

constatarea nulității dispoziției de restituire și, ca efect al acesteia,

constatarea nulității absolute a contractelor subsecvente, pentru lipsa

obiectului.

În drept cererea a fost întemeiată

pe dispozițiile art. 9 și urm. din Legea nr. 10/2001, art. 1 din Normele de

aplicare a legii, art. 948, art. 962 și art. 966 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1410 din 5 decembrie 2005 a Tribunalului

București, secția a III-a civilă, a fost admisă excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantei, dispunându-se respingerea acțiunii principale,

ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, dispunându-se

și disjungerea cererii principale de cea reconvențională formulată de SC R.I.

SRL, urmând ca aceasta să se judece separat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

avut în vedere în esență că anularea dispoziției emisă de Primărie se poate

cere numai în condițiile Legii nr. 10/2001 și numai de către persoana

îndreptățită la restituire conform art. 26 alin. (3) și (4) din Legea nr.

10/2001. Și cum reclamanta nu are această calitate, a fost respinsă acțiunea,

în aceste condiții, cu toate capetele de cerere redate mai sus.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 63 A din 30 ianuarie

2007 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, prin care a fost

desființată hotărârea primei instanțe, cu trimiterea cauzei spre rejudecare

aceluiași tribunal.

S-a avut în vedere în esență că

dispoziția de restituire emisă în condițiile Legii nr. 10/2001 nu poate fi

contestată numai după procedura instituită după acest act normativ.

Dimpotrivă, reclamanta justificând

un interes și un drept propriu poate contesta actul dedus judecății în

procedura dreptului comun, în raport de prevederile legale invocate. Și, pentru

că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererilor și susținerilor

întemeiate pe dreptul comun, în raport de obiectul cererii, ce viza constatarea

nulității absolute a dispoziției de restituire și a contractelor de

vânzare-cumpărare, pe considerentul că la data restituirii bunul nu se afla în

patrimoniul unității emitente, s-a decis că în mod greșit prima instanță a

rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, astfel că în temeiul

art. 297 alin. (1) C. proc. civ. s-a dispus desființarea acestei hotărâri și

rejudecarea cauzei.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs SC R.I. SRL în condițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.,

solicitând modificarea ei, în sensul respingerii apelului și menținerii astfel

a hotărârii primei instanțe, care este legală și temeinică.

Se susține că în mod greșit au fost

invocate prevederile art. 297 C. proc. civ., întrucât admițând excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei, instanța nu putea intra în

cercetarea fondului. Acest motiv de recurs are în vedere prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Se susține și că instanța a

interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și

înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia, ceea ce se încadrează în

prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în situația în care s-a solicitat

anularea dispoziției de restituire a imobilului și a actelor subsecvente de

înstrăinare, invocându-se prevederile Legii nr. 10/2001 numai pentru eludarea

dispozițiilor legale privitoare la plata taxei de timbru la valoarea obiectului

acțiunii.

Se arată în motivarea recursului, în

sensul art. 304 pct. 7 C. proc. civ. că hotărârea recurată este întemeiată pe

motive străine pricinii, fără a se avea în vedere că acțiunea reclamantei nu

vizează compararea titlurilor de proprietate, ci constatarea nulității

dispoziției de restituire, și pe cale subsecventă, a titlurilor de proprietate,

emise succesiv.

Recursul nu este întemeiat, urmând

a fi respins în raport de cele ce urmează:

Așa cum rezultă și din expunerea

rezumativă a lucrărilor dosarului, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile

cuprinse în Legea nr. 10/2001, precum și pe prevederile dreptului comun, art.

938, art. 962, art. 966 C. civ., această ultimă încadrare fiind confirmată și

prin motivele de recurs.

Instanța de fond care s-a

pronunțat în cauză, întemeindu-se numai pe prevederile legii speciale invocate,

a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei.

În apel, această hotărâre a fost

modificată, pentru considerentele redate, dispunându-se desființarea sentinței

și reluarea judecății pe fond, întrucât în mod greșit cauza a fost soluționată

pe baza excepției fără a se analiza fondul pricinii.

Soluția este corectă, se constată

că hotărârea cuprinde redarea fidelă a stării de fapt, urmată de analiza judicioasă

a prevederilor legale aplicabile, astfel că toate susținerile ce au în vedere

situațiile prevăzute de art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. în care hotărârea nu

cuprinde motivele pe care se sprijină sau când instanța, interpretând greșit

actul juridic dedus judecății, a schimbat natura sau înțelesul acestuia nu se

regăsesc în speță.

Astfel, s-a făcut în mod corect

aplicarea dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., pentru că în adevăr

prima instanță nu a rezolvat pe fond litigiul, soluția fiind dată numai prin

admiterea greșită a excepției lipsei calității procesuale active. Reluarea

judecății de către aceeași instanță este singura soluție aplicabilă, pentru că

nu subzistă în cauză condițiile în care se putea reține cauza spre rejudecare,

conform art. 297 alin. (2) C. proc. civ.

Cât privește celelalte susțineri

făcute în recurs, se constată că ele nu sunt întemeiate, astfel că nu sunt de

natură a infirma soluția adoptată în apel.

Este exact că prin dispozițiile

Legii nr. 10/2001, s-a instituit o procedură specială pentru emiterea

dispozițiilor sau deciziilor emise de unitățile deținătoare ale imobilelor

preluate abuziv, precum și o procedură judiciară specială în care acestea pot

fi contestate de persoanele îndreptățite. Fiind vorba de o lege specială,

derogatorie sub aspectul subiectelor de drept și al competenței materiale a

instanțelor judecătorești de la legea generală, ea este de strictă

interpretare, astfel că își găsește aplicație numai la ipotezele la care se

referă, anume la contestarea deciziei de către persoana îndreptățită,

reglementările sale neputând fi extinse, pe cale de interpretare și la alte

categorii de litigii.

Aceasta nu înlătură posibilitatea

ca în alte situații, cum este cea din speță, ca alte persoane, în măsura în

care invocă un drept propriu și justifică un interes să poată contesta decizia

emisă, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 în procedura

reglementată prin legea generală, care este dreptul comun în materia acțiunilor

în constatarea nulităților.

De altfel, reclamanta a invocat

constant în sprijinul acțiunii, anumite prevederi ale codului civil, cadru

juridic ce a fost complet nesocotit de prima instanță.

Așa fiind, nu se poate reține că

hotărârea recurată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea

sau aplicarea greșită a legii, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel

că recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC R.I. SRL împotriva deciziei 63 A din 30 ianuarie 2007 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie

2007.