ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4024/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4024/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC K.U.C. SRL a

solicitat în contradictoriu cu SC M. SA desemnarea unui expert pentru analiza

gestiunii societății pârâte pe perioada mai 2002 - 2003.

Cererea reclamantei a fost

respinsă prin sentința nr. 824 din 20 ianuarie 2004 pronunțată de Tribunalul București

care a fost menținută de Curtea de Apel București prin decizia nr. 461 din 20

noiembrie 2004, în urma respingerii apelului declarat de reclamantă. Decizia

respectivă a fost recurată de reclamantă, iar Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin decizia nr. 4647 din 12 octombrie 2005, a admis recursul a

modificat decizia și după admiterea apelului a schimbat în tot sentința

fondului în sensul că a admis cererea de desemnare a expertului stabilind în

sarcina Tribunalului București obligația de a-l nominaliza. Urmare acestei

decizii, Tribunalul București a pronunțat sentința nr. 8709 din 20 octombrie

2006 prin care a nominalizat expertul în conformitate cu art. 133

2

(art.

136 în actuala reglementare) din Legea nr. 31/1990 și în limitele art. 315 C.

proc. civ., de care era ținută instanța în conformitate cu decizia de casare a

Înaltei Curți.

Sentința nr. 8709/2006 a

fost apelată de pârâta SC M. SA care a criticat neanalizarea excepției privind

lipsa calității procesuale active argumentată pe pierderea de către reclamantă

a dreptului de a cere desemnarea unui expert pentru verificarea gestiunii ca

urmare a modificăriii intervenite în calitatea de acționar.

Curtea de Apel București a

analizat criticile aduse sentinței nr. 8709/2006 și a reținut că Înalta Curte a

desemnat expert prin decizia nr. 4647/2007 și că instanța de fond s-a limitat

la dispozițiile instanței de recurs. În consecință, prin decizia nr. 11/2007,

Curtea de Apel a respins ca nefondat apelul reclamantei.

Împotriva deciziei nr. 11/2007

a declarat recurs pârâta SC M. SA prin care fără să invoce motivele prevăzute

de art. 304 pct. (1 - 9) C. proc. civ., a susținut în esență că instanțele au

refuzat să analizeze excepția lipsei calității procesuale și lipsa de interes

pentru promovarea și susținerea cererii formulată de reclamant.

A mai susținut recurenta că

a dovedit cu înscrisuri faptul că intimata la data soluționării recursului de

către Înalta Curte de Casație și Justiție și al rejudecării în fond după casare

nu mai deținea poziția de acționar cu cel puțin 10 % din acțiuni care să-i

confere dreptul de a formula o cerere privind desemnarea unui expert. S-a mai

susținut că a cerut instanțelor să admită participarea la expertiză a unui

„expert parte” și cenzurarea obiectivelor expertizei însă aceste cereri nu i-au

fost soluționate. Mai mult, a arătat în continuare recurenta, în cauză au mai

fost efectuate 3 expertize contabile care au analizat aceeași perioadă de timp

la cererea intimatei și în fine, că administratorul reclamantei-intimate este

cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni în dauna SC M. SA București.

Recursul este nefondat.

- 9) raportat la art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., accesul la calea

de atac a recursului, este posibil numai în condițiile legii. În acest sens din

cele două articole menționate se deduce obligația respectării unor condiții de

promovare a recursului care în caz de neconformare se sancționează procedural.

Din această perspectivă se observă că recurenta nu a respectat dispozițiile mai

sus arătate neindicând motivele de nelegalitate pe care și-a spijinit

criticile, și obligația de încadrare a lor într-unul din motivele limitativ

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Această obligație rezidă nu

numai din dispozițiile amintite ci și din caracterul nedevolutiv al recursului,

astfel că recurentul își poate exprima nemulțumirea numai în „tiparele impuse”

de lege.

pronunțate de instanța de apel nu vizează nelegalitatea ci netemeinicia

soluției iar faptul că se expun opinii și se reiau chestiuni rezolvate

irevocabil printr-o decizie anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție

nu este natură să pună instanța în situația de a reconsidera chestiuni de fapt

care erau anterioare soluției irevocabile.

unui expert solicitată în temeiul art. 133

2

(135) din Legea nr. 31/1990

a fost rezolvată irevocabil de Înalta Curte de Casație și Justiție în urma

admiterii recursului intimatei. Prin decizia menționată nu se poate reține că

instanța a casat cu trimitere hotărârile anterior pronunțate ci a soluționat în

fond cererea modificând soluțiile. Aceasta înseamnă că recurenta nu mai are

posibilitatea să pună în discuție chestiuni de fond ca și când s-ar relua

judecata în fond după casare. Potrivit deciziei numai nominalizarea expertului

urma să fie făcută de Tribunal, astfel că recurenta nu putea să critice altceva

decât nominalizarea expertului. Din acest punct de vedere sentința și decizia

pronunțată după modificarea soluțiilor anterioare deciziei Înaltei Curți de

Casație și Justiție au aplicat corect prevederile art. 315 C. proc. civ.

care după modificarea codului de procedură civilă referitoare la astfel de

proceduri este necontencioasă, nu poate fi imputată instanței ci exercițiului unor

căi de atac fără respectarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., ceea ce așa

cum afirmă recurenta a dus la schimbarea situației acționarului reclamant, or,

drepturile procedurale trebuie să se exercite cu bună credință de toate părțile

implicate în proces. În același sens principiile legalității, autorității de

lucru judecat și securității juridice, depind de respectarea de către părțile implicate

în actul de justiție a puterii de lege a hotărârilor irevocabile de care în

speță nu s-a ținut seama.

irevocabil de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia pe care o

critică recurenta, nu mai pot fi rediscutate într-un nou recurs pentru motivele

expuse mai sus dar și pentru că partea nu are deschisă calea recursului la

recurs.

legate de evoluția raporturilor societății recurente cu intimata și

administratorul acesteia nu sunt motive de nelegalitate pentru a se examina

într-o cale de atac extraordinară de reformare, cu atât mai mult cu cât așa cum

s-a arătat mai sus, nu s-au respectat condițiile promovării și susținerii

acestei căi de atac.

În consecință, pentru

motivele ce preced, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC M. SA BUCUREȘTI, împotriva deciziei nr. 11 din 15 ianuarie 2007 a

Curții de Apel București, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 decembrie 2007.