ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4024/2007

Potrivit art. 304 pct. (1 - 9) raportat la art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., accesul la calea de atac a recursului, este posibil numai în condițiile legii. În acest sens din cele două articole menționate se deduce obligația respectării unor condiții de promovare a recursului care în caz de neconformare se sancționează procedural. Din această perspectivă se observă că recurenta nu a respectat dispozițiile mai sus arătate neindicând motivele de nelegalitate pe care și-a spijinit criticile, și obligația de încadrare a lor într-unul din motivele limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Această obligație rezidă nu numai din dispozițiile amintite ci și din caracterul nedevolutiv al recursului, astfel că recurentul își poate exprima nemulțumirea numai în „tiparele impuse” de lege.

Criticile aduse deciziei pronunțate de instanța de apel nu vizează nelegalitatea ci netemeinicia soluției iar faptul că se expun opinii și se reiau chestiuni rezolvate irevocabil printr-o decizie anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu este natură să pună instanța în situația de a reconsidera chestiuni de fapt care erau anterioare soluției irevocabile.

Chestiunea desemnării unui expert solicitată în temeiul art. 133 2 (135) din Legea nr. 31/1990 a fost rezolvată irevocabil de Înalta Curte de Casație și Justiție în urma admiterii recursului intimatei. Prin decizia menționată nu se poate reține că instanța a casat cu trimitere hotărârile anterior pronunțate ci a soluționat în fond cererea modificând soluțiile. Aceasta înseamnă că recurenta nu mai are posibilitatea să pună în discuție chestiuni de fond ca și când s-ar relua judecata în fond după casare. Potrivit deciziei numai nominalizarea expertului urma să fie făcută de Tribunal, astfel că recurenta nu putea să critice altceva decât nominalizarea expertului. Din acest punct de vedere sentința și decizia pronunțată după modificarea soluțiilor anterioare deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție au aplicat corect prevederile art. 315 C. proc. civ.

Prelungirea procesului, care după modificarea codului de procedură civilă referitoare la astfel de proceduri este necontencioasă, nu poate fi imputată instanței ci exercițiului unor căi de atac fără respectarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., ceea ce așa cum afirmă recurenta a dus la schimbarea situației acționarului reclamant, or, drepturile procedurale trebuie să se exercite cu bună credință de toate părțile implicate în proces. În același sens principiile legalității, autorității de lucru judecat și securității juridice, depind de respectarea de către părțile implicate în actul de justiție a puterii de lege a hotărârilor irevocabile de care în speță nu s-a ținut seama.

Excepțiile rezolvate irevocabil de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia pe care o critică recurenta, nu mai pot fi rediscutate într-un nou recurs pentru motivele expuse mai sus dar și pentru că partea nu are deschisă calea recursului la recurs.

Toate celelalte chestiuni legate de evoluția raporturilor societății recurente cu intimata și administratorul acesteia nu sunt motive de nelegalitate pentru a se examina într-o cale de atac extraordinară de reformare, cu atât mai mult cu cât așa cum s-a arătat mai sus, nu s-au respectat condițiile promovării și susținerii acestei căi de atac. În consecință, pentru motivele ce preced, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.