- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția a II-a civilă
- Data
- 6 decembrie 2007
Decizia nr. 4024/2007 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC K.U.C. SRL a solicitat în contradictoriu cu SC M. SA desemnarea unui expert pentru analiza gestiunii societății pârâte pe perioada mai 2002 - 2003. Cererea reclamantei a fost respinsă prin sentința nr. 824 din 20 ianuarie 2004 pronunțată de Tribunalul București care a fost menținută de Curtea de Apel București prin decizia nr. 461 din 20 noiembrie 2004, în urma respingerii apelului declarat de reclamantă. Decizia respectivă a fost recurată de reclamantă, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 4647 din 12 octombrie 2005, a admis recursul a modificat decizia și după admiterea apelului a schimbat în tot sentința fondului în sensul că a admis cererea de desemnare a expertului stabilind în sarcina Tribunalului București obligația de a-l nominaliza.
Urmare acestei decizii, Tribunalul București a pronunțat sentința nr. 8709 din 20 octombrie 2006 prin care a nominalizat expertul în conformitate cu art. 133 2 (art. 136 în actuala reglementare) din Legea nr. 31/1990 și în limitele art. 315 C. proc. civ., de care era ținută instanța în conformitate cu decizia de casare a Înaltei Curți. Sentința nr. 8709/2006 a fost apelată de pârâta SC M. SA care a criticat neanalizarea excepției privind lipsa calității procesuale active argumentată pe pierderea de către reclamantă a dreptului de a cere desemnarea unui expert pentru verificarea gestiunii ca urmare a modificăriii intervenite în calitatea de acționar. Curtea de Apel București a analizat criticile aduse sentinței nr. 8709/2006 și a reținut că Înalta Curte a desemnat expert prin decizia nr. 4647/2007 și că instanța de fond s-a limitat la dispozițiile instanței de recurs.
În consecință, prin decizia nr. 11/2007, Curtea de Apel a respins ca nefondat apelul reclamantei. Împotriva deciziei nr. 11/2007 a declarat recurs pârâta SC M. SA prin care fără să invoce motivele prevăzute de art. 304 pct. (1 - 9) C. proc. civ., a susținut în esență că instanțele au refuzat să analizeze excepția lipsei calității procesuale și lipsa de interes pentru promovarea și susținerea cererii formulată de reclamant. A mai susținut recurenta că a dovedit cu înscrisuri faptul că intimata la data soluționării recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție și al rejudecării în fond după casare nu mai deținea poziția de acționar cu cel puțin 10 % din acțiuni care să-i confere dreptul de a formula o cerere privind desemnarea unui expert.
S-a mai susținut că a cerut instanțelor să admită participarea la expertiză a unui „expert parte” și cenzurarea obiectivelor expertizei însă aceste cereri nu i-au fost soluționate. Mai mult, a arătat în continuare recurenta, în cauză au mai fost efectuate 3 expertize contabile care au analizat aceeași perioadă de timp la cererea intimatei și în fine, că administratorul reclamantei-intimate este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni în dauna SC M. SA București. Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 pct. (1 - 9) raportat la art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., accesul la calea de atac a recursului, este posibil numai în condițiile legii. În acest sens din cele două articole menționate se deduce obligația respectării unor condiții de promovare a recursului care în caz de neconformare se sancționează procedural. Din această perspectivă se observă că recurenta nu a respectat dispozițiile mai sus arătate neindicând motivele de nelegalitate pe care și-a spijinit criticile, și obligația de încadrare a lor într-unul din motivele limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Această obligație rezidă nu numai din dispozițiile amintite ci și din caracterul nedevolutiv al recursului, astfel că recurentul își poate exprima nemulțumirea numai în „tiparele impuse” de lege.
Criticile aduse deciziei pronunțate de instanța de apel nu vizează nelegalitatea ci netemeinicia soluției iar faptul că se expun opinii și se reiau chestiuni rezolvate irevocabil printr-o decizie anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu este natură să pună instanța în situația de a reconsidera chestiuni de fapt care erau anterioare soluției irevocabile.
Chestiunea desemnării unui expert solicitată în temeiul art. 133 2 (135) din Legea nr. 31/1990 a fost rezolvată irevocabil de Înalta Curte de Casație și Justiție în urma admiterii recursului intimatei. Prin decizia menționată nu se poate reține că instanța a casat cu trimitere hotărârile anterior pronunțate ci a soluționat în fond cererea modificând soluțiile. Aceasta înseamnă că recurenta nu mai are posibilitatea să pună în discuție chestiuni de fond ca și când s-ar relua judecata în fond după casare. Potrivit deciziei numai nominalizarea expertului urma să fie făcută de Tribunal, astfel că recurenta nu putea să critice altceva decât nominalizarea expertului. Din acest punct de vedere sentința și decizia pronunțată după modificarea soluțiilor anterioare deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție au aplicat corect prevederile art. 315 C. proc. civ.
Prelungirea procesului, care după modificarea codului de procedură civilă referitoare la astfel de proceduri este necontencioasă, nu poate fi imputată instanței ci exercițiului unor căi de atac fără respectarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., ceea ce așa cum afirmă recurenta a dus la schimbarea situației acționarului reclamant, or, drepturile procedurale trebuie să se exercite cu bună credință de toate părțile implicate în proces. În același sens principiile legalității, autorității de lucru judecat și securității juridice, depind de respectarea de către părțile implicate în actul de justiție a puterii de lege a hotărârilor irevocabile de care în speță nu s-a ținut seama.
Excepțiile rezolvate irevocabil de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia pe care o critică recurenta, nu mai pot fi rediscutate într-un nou recurs pentru motivele expuse mai sus dar și pentru că partea nu are deschisă calea recursului la recurs.
Toate celelalte chestiuni legate de evoluția raporturilor societății recurente cu intimata și administratorul acesteia nu sunt motive de nelegalitate pentru a se examina într-o cale de atac extraordinară de reformare, cu atât mai mult cu cât așa cum s-a arătat mai sus, nu s-au respectat condițiile promovării și susținerii acestei căi de atac. În consecință, pentru motivele ce preced, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge recursul declarat de pârâta SC M. SA BUCUREȘTI, împotriva deciziei nr. 11 din 15 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2007.