ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4229/2008

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a IV-a civilă, la data de 12 iulie 2005, reclamantul O.V. a chemat în judecată pe pârâții A.V.A.S., G.S.G. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 15 noiembrie 2004 între A.V.A.S. și G.S.G., în ceea ce privește vânzarea a 13.108.430 acțiuni B.R.D. de 3000 lei/acțiune, în valoare nominală de 39.325.292.874 lei și să fie obligată cea de-a doua pârâtă să-i de a 6.554.215 acțiuni/1 leu greu/1 acțiune, corespondent al celor 13.108.430 acțiuni B.R.D.

de 3000 lei/1 acțiune și să îi plătească suma de 1.647.730 lei (RON), reprezentând contravaloarea dividendelor pentru anul 2004, încasate de către A.V.A.S., ca accesoriu la contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni din 15 noiembrie 2004, actualizată cu rata inflației începând cu 1 iunie 2005 (data acordării dividendului) și până la data executării hotărârii, plus dobânda pe luna iulie 2005, pe an și pe câtimi de an, aplicată la suma rezultată, până la data executării hotărârii. Prin cel de-al treilea capăt de cerere al acțiunii reclamantul a solicitat obligarea A.V.A.S. sau/și a G.S.G. de a-i da acțiunile ce se vor atribui gratuit de către B.R.D., aferente celor 6.554.215 acțiuni/1 leu greu, corespunzând a 13.108.430 acțiuni B.R.D.

de 3000 lei/1 acțiune, având valoarea de 39.325.292.874 lei (ROL) în noiembrie 2004 și dividendele aferente acestor acțiuni actualizate cu rata inflației și dobânda pe iulie 2005, până la data executării hotărârii. Prin cel de-al patrulea capăt de cerere s-a solicitat ca și pentru ipoteza respingerii nulității cesiunii din 15 noiembrie 2004 să fie obligată pârâta A.V.A.S. să-i plătească reclamantului 1.546.935 lei (RON), reprezentând contravaloarea dividendelor pe 2001 și 2002, calculate și de raportul de expertiză efectuat în dosarul civil nr. 1654/2003 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă, sumă actualizată cu rata inflației la data executării hotărârii, în raport de luna noiembrie 2003, plus dobânda pe iulie 2005 aplicată acestei sume până la data executării hotărârii.

S-a solicitat totodată obligarea aceleiași pârâte la plata sumei de 8.675.575.524 lei (ROL), contravaloarea dividendelor pe anul 2003, actualizată cu rata inflației la data executării hotărârii, față de iunie 2004, plus dobânda pe iulie 2005, aplicată acestei sume până la data executării hotărârii. Prin cel de-al cincilea capăt de cerere s-a solicitat ca, în subsidiar, în ipoteza respingerii capetelor de cerere de la 1 la 3, în baza art. 1073 teza a II-a C. civ. și art. 1075 C. civ. și art. 1026 și urm. coroborate cu dispozițiile art. 998-999 C. civ., să fie obligată A.V.A.S. la plata cu titlu de despăgubiri, a valorii de piață la momentul introducerii cererii a 13.108.430 de acțiuni B.R.D.

a 3000 lei/noiembrie 2004/1 acțiune, vândute în noiembrie 2004, plus diferența de valoare de piață a acestora la momentul executării hotărârii, dacă această valoare va fi mai mare, plus dobânda pe iulie 2005 la valoarea de piață la 15 noiembrie 2004 a celor 13.108.430 acțiuni, și anume la valoarea de 41.815.891 lei (RON), actualizați cu rata inflației în momentul executării hotărârii, față de noiembrie 2004. Prin cel de-al șaselea capăt de cerere, s-a solicitat ca, în subsidiar, dacă se va respinge și cererea de despăgubiri îndreptată împotriva A.V.A.S., în baza art. 1073 teza a II-a, art. 1075 combinat cu art. 1030 C. civ.

și cu art. 1000 alin. (3) C. civ., să fie obligat Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în nume propriu și în calitate de comitent al A.V.A.S., statul fiind și debitor al obligației de dezdăunare asumate în temeiul art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și comitent al prepusului A.V.A.S., să plătească cu titlu de despăgubiri pentru repararea prejudiciului săvârșit de prepusa A.V.A.S., suma de 56.366.249 lei (RON), plus dobânda pe iulie 2005 la valoarea de piață la 15 noiembrie 2004 a celor 13.108.430 acțiuni, și anume la valoarea de 41.815.891 lei (RON), actualizați cu rata inflației în momentul executării hotărârii față de noiembrie 2004, precum și contravaloarea dividendelor încasate de A.V.A.S.

în contul acțiunilor B.R.D., pe care trebuia să i le dea reclamantului în baza art. 32 din Legea nr. 10/2001, a căror valoare a fost menționată în cel de-al patrulea capăt de cerere. În motivarea acțiunii, întemeiate în drept pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, ale Codului civil, ale Legilor nr. 187/2003 și 105/1992 și ale art. 1 din Primul Protocol la CEDO și art. 17 din CEDO, reclamantul a arătat că pârâta A.V.A.S. este entitatea desemnată prin art. 32 din Legea nr. 10/2001 să aplice acest act normativ și care se impunea să-i acorde cu precădere acțiuni emise de B.R.D. pentru cele 0,5922% acțiuni emise de fosta S.N.C.I. SA, antecesoarea B.R.D., ale defunctului său bunic, B.N. Pârâta GSG a fost chemată în judecată în calitate de făptuitoare a delictului civil de a fi încălcat dreptul de preferință al contestatorului, prevăzut de art. 32 din Legea nr. 10/2001, prin care era îndreptățit să primească cu precădere acțiuni B.R.D., solicitate A.V.A.S.

prin notificarea nr. 2480/2001. Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a fost chemat în judecată în calitate de debitor al obligației de despăgubire, respectiv de debitor al creanței izvorâte din art. 11 alin. (1) din Legea nr. 119/1948, la 11 iunie 1948, în favoarea foștilor acționari ai societăților naționalizate. Statul a fost chemat în judecată și în calitate de comitent al A.V.A.S., care a încălcat art. 32 din Legea nr. 10/2001, în dauna reclamantului. Reclamantul a precizat că obiectul pricinii îl reprezintă un cumul de acțiuni, respectiv constatarea nulității unui act juridic și răspundere civilă delictuală, în nume propriu și pentru fapta altuia, iar cauza acțiunii este creanța neonorată de către A.V.A.S., în baza art. 32 din Legea nr. 10/2001 și dreptul său de preferință, încălcat de pârâte.

S-a arătat că interesul promovării acțiunii este actual ca efect al modificării Legii nr. 10/2001, prin care s-a anihilat orice drept de preferință al foștilor acționari de a primi acțiuni la societățile continuatoare ale fostelor persoane naționalizate în anul 1948, modificare prin care nu este reparat prejudiciul cauzat de pârâte. Reclamantul a învederat că prezenta acțiune nu este o acțiune în revendicare mobiliară, că nu este prescrisă creanța împotriva pârâtei A.V.A.S. în ceea ce privește cererea de acordare a contravalorii dividendelor și pentru anul 2001 și că sancțiunea nulității absolute parțiale a contractului din 15 noiembrie 2004 derivă din încălcarea unor norme materiale imperative, respectiv art. 35 din Legea nr. 10/2001 și din cauza ilicită și imorală a convenției în discuție.

Prin cererea înregistrată la 9 noiembrie 2005, s-a solicitat obligarea A.V.A.S., în baza art. 723 alin. (2) C. proc. civ., la despăgubiri în ipoteza admiterii excepției puterii de lucru judecat față de A.V.A.S., despăgubiri egale cu sumele prevăzute în capătul nr. 5 al petitului cererii introductive, așa cum au fost reformulate în cuprinsul memoriului din 9 noiembrie 2005. La 9 ianuarie 2006, reclamantul a formulat un nou capăt de cerere, pentru ipoteza respingerii acțiunii fie pe cale de excepție, fie ca inadmisibilă sau neîntemeiată, solicitând obligarea Statului Român la plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului săvârșit de către acesta și de către prepusa A.V.A.S., respectiv 56.366.249 lei/iulie 2005, plus dobânda din iulie 2005 la valoarea de piață la 15 noiembrie 2004, precum și obligarea statului la plata contravalorii dividendelor încasate ilegal de către A.V.A.S.

pentru acțiunile B.R.D., pe care trebuia să i le dea din anul 2001, valoarea acestora fiind de 1.546.935 lei/iulie 2005, plus 8.675.575,524 lei (ROL)/iunie 2004, plus 13.731.080.425/iunie 2005. La termenul de judecată din 20 februarie 2006 a fost pusă în discuție excepția autorității de lucru judecat invocată de intimata A.V.A.S. prin întâmpinare, precum și de către intimata S.G. Prin sentința civilă nr. 290 din 2 martie 2006, pronunțată în dosarul nr. 18248/3/2005 a fost admisă excepția puterii lucrului judecat în privința capetelor 3 și 4 din cerere, fiind respinsă în privința capătului 5 din cerere.

În consecință, capetele 3 și 4 ale acțiunii au fost respinse pentru autoritate de lucru judecat fiind disjunse capetele de cerere 1, 2, 5 și 6. În motivarea sentinței menționate s-a reținut că, prin decizia nr. 496 din 24 martie 2005, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a admis excepția inadmisibilității acțiunii formulate de reclamantul O.V., au fost admise apelurile declarate de reclamant și pârâta A.V.A.S. și au fost schimbate în tot sentința civilă nr. 1687 din 28 noiembrie 2002 și sentința civilă nr. 274 din 12 martie 2003, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în sensul că a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamant.

Tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite cerințele autorității de lucru judecat a deciziei nr. 496/A/2005, care este o hotărâre definitivă, prin care instanțele de judecată s-au dezinvestit în urma admiterii unei excepții de fond, respectiv excepția de prematuritate, existând identitate de obiect, cauză și părți, conform art. 1201 C. civ. Prin admiterea excepției puterii lucrului judecat, în privința capetelor 3 și 4 din cerere, în temeiul art. 165 C. proc. civ., a fost disjunsă judecata în ceea ce privește capetele de cerere 1, 2 și 5, îndreptate împotriva A.V.A.S. și G.S.G., și capătul 6 de cerere, îndreptat împotriva Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. Prin încheierea din 18 septembrie 2006 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de îndreptare a erorilor materiale din sentința menționată, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 281 C. proc.

civ. Prin sentința civilă nr. 1105 din 19 septembrie 2005, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins ca neîntemeiată cererea de completare a dispozitivului aceleiași sentințe, în sensul pronunțării asupra capătului de cerere promovat la 9 ianuarie 2006, cerere formulată de reclamant în baza art. 281 2 C. proc. civ. S-a reținut că, prin cererea formulată la 9 ianuarie 2006, reclamantul nu a făcut decât să preia pretențiile care formau obiectul celui de-al șaselea capăt al cererii de chemare în judecată, completând cauza acestui capăt de cerere. După disjungere s-a format dosarul nr. 18641/3/2006, înregistrat la 24 mai 2006 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă. La termenul de judecată din 2 octombrie 2006, au fost puse în discuție excepția netimbrării ultimului capăt al acțiunii principale, precum și excepțiile invocate de către pârâta G.S.G.

Prin sentința civilă nr. 1174 din 3 octombrie 2006, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondată excepția de netimbrare, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului O.V. în formularea cererii de constatare a nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni B.R.D. și a respins ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă această cerere. A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei G.S.G., prin mandatar B.R.D. - G.S.G., cu privire la cererea de obligare a acestei pârâte la plata sumei de 1.647.730 RON, contravaloarea dividendelor pentru 2004 și a fost respinsă această cerere ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost admisă excepția inadmisibilității cererii de obligare a pârâtei A.V.A.S. la plata sumei de 1.647.730 RON, contravaloarea dividendelor pentru anul 2004 și a despăgubirilor reprezentând valoarea de piață la momentul introducerii cererii a 13.108.430 acțiuni B.R.D., dobânda pe iulie 2005 și 13.731.080.425 lei (ROL)/iulie 2005 și au fost respinse ca inadmisibile aceste cereri. A fost admisă excepția inadmisibilității cererii de obligare a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata sumei de 56.366.249 lei (RON)/iulie 2005, plus dobânda pe iulie 2005 și a contravalorii dividendelor încasate de pârâta A.V.A.S. în contul acțiunilor B.R.D. pretinse de reclamant și au fost respinse ca inadmisibile aceste cereri.

În motivarea sentinței, prima instanță a reținut că, în considerarea art. 50 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, invocat drept temei al acțiunii, cererea este scutită de plata taxei de timbru. Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în formularea cererii de constatare a nulității contractului de vânzare de acțiuni B.R.D. încheiat între G.S.G. și A.V.A.S. s-a reținut că interesul reclamantului nu este născut și actual, atâta timp cât doar ulterior emiterii deciziei de către entitatea notificată, dreptul recunoscut printr-o atare decizie ar putea fi valorificat în condițiile dreptului comun, în raporturile cu terții. În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de obligare a pârâtei G.S.G.

la 6.554.215 acțiuni/1 leu greu tribunalul a apreciat că aceasta este fondată, întrucât reclamantul nu mai poate invoca un drept de proprietate asupra acțiunilor SNCI, fostă proprietate a autorului său, ci numai dreptul, creat prin Legea nr. 10/2001, de a obține repararea prejudiciului cauzat de stat prin naționalizare. S-a considerat că reclamantul nu poate solicita acordarea de acțiuni de către pârâta G.S.G., despre care pretinde că este succesor în drepturi al A.V.A.S., anterior epuizării procedurii reglementate prin Legea nr. 10/2001, această cerere fiind inadmisibilă întrucât este îndreptată împotriva unui terț în raport cu procedura prevăzută de actul normativ menționat. Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei G.S.G.

cu privire la cererea de obligare a acesteia la plata sumei de 1.647.730 RON, reprezentând contravaloarea unor dividende pe anul 2004 a fost admisă cu motivarea că dreptul de creanță invocat de reclamant poate fi opus doar pârâtei A.V.A.S., nu și dobânditoarei de bună credință a acțiunilor B.R.D., potrivit contractului încheiat la 15 noiembrie 2004. În privința cererii de obligare a pârâtei A.V.A.S. la plata contravalorii dividendelor pentru anul 2004, precum și a cererilor accesorii acesteia și a cererii de obligare a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata contravalorii dividendelor încasate de pârâta A.V.A.S. în contul acțiunilor B.R.D. pretinse de reclamant, s-a considerat că inadmisibilitatea derivă din caracterul inadmisibil al cererii de acordare de acțiuni B.R.D.

Împotriva hotărârilor menționate (sentințe și încheiere) a declarat apeluri reclamantul în fiecare dintre cele două dosare. În motivarea apelurilor, reclamantul a arătat că sentința față de care s-a reținut autoritatea de lucru judecat a fost desființată prin decizia nr. 7375/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă, că tribunalul a încălcat dispozițiile art. 281, 281/2 și art. 129 raportat la art. 84 C. proc. civ. și CEDO, că acțiunea nu a fost întemeiată numai pe Legea nr. 10/2001, ci și pe dreptul comun, răspundere civilă delictuală și gestiune de afaceri.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus conexarea celor două dosare pentru o mai bună administrare a justiției prin încheierea de la 12 septembrie 2007. Prin decizia civilă nr. 575 A din 26 septembrie 2007 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul O.V. împotriva sentinței civile nr. 1105 din 19 septembrie 2006 și a încheierii din 18 septembrie 2006, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. 18248/3/2005 și a admis apelul reclamantului împotriva sentinței civile nr. 290 din 2 martie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. 18248/3/2005 și a sentinței civile nr. 1174 din 3 octombrie 2006 a Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. 18641/3/2006.

S-au desființat sentințele menționate și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Prin considerentele acestei decizii instanța de apel a reținut că prima instanță a greșit atunci când a admis excepția autorității de lucru judecat raportându-se la o decizie care nu rămăsese irevocabilă, această hotărâre fiind, de altfel, desființată ulterior prin decizia nr. 7375/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă, astfel că excepția este nefondată. În ceea ce privește apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1174 din 3 octombrie 2006, s-a constatat că acesta este fondat, reclamantul fiind nemulțumit, în principal, de faptul că A.V.A.S. nu i-a soluționat notificarea în termenul prevăzut de lege.

Raportat la această situație și subsumat dovedirii condițiilor Legii nr. 10/2001, cerere ce formează primul capăt al acțiunii, s-a apreciat că reclamantul are interes și calitate pentru a putea cere constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, numai astfel aceste acțiuni reintrând în posesia statului, iar B.R.D. are calitate procesuală pasivă fiind parte în acest contract și ca presupus autor al faptei ilicite, în cadrul cererilor întemeiate pe răspunderea civilă delictuală. În baza aceluiași considerent, al întemeierii pe răspunderea civilă delictuală s-a considerat că sunt admisibile cererile formulate împotriva pârâților A.V.A.S. și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru plata dividendelor și despăgubirilor reprezentând valoarea de piață la momentul introducerii cererii a 13.108.430 acțiuni B.R.D.

Pentru aceleași argumente reținute și de prima instanță s-a apreciat ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1105 din 19 septembrie 2006 și a încheierii din 18 septembrie 2006, constatându-se că oricum aceste hotărâri și-au pierdut eficiența ca urmare a desființării sentinței 1105 din 19 septembrie 2006, la îndreptarea și completarea căreia se refereau. Împotriva deciziei menționate au declarat recurs pârâtele S.G. și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor. Prin motivele sale de recurs, pârâta S.G. a criticat decizia atacată numai în ceea ce privește soluția de admitere a apelului declarat de O.V. împotriva sentinței nr. 1174/2006 invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. și solicitând, în principal, modificarea în parte a acesteia în sensul respingerii apelului declarat de reclamant împotriva sentinței menționate și, în subsidiar, casarea în parte a deciziei recurate în ceea ce privește soluția de admitere a apelului declarat de reclamant împotriva sentinței nr. 1174 din 3 octombrie 2006. Recurenta S.G. a precizat că excepțiile soluționate de Tribunalul București prin sentința nr. 1174/2006 au fost în mod justificat admise de prima instanță de judecată, soluția instanței de apel de desființare a acestei hotărâri fiind nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în măsura în care curtea de apel a soluționat ea însăși excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.

Recurenta a susținut că problema calității procesuale active a reclamantului nu poate fi soluționată decât în urma analizării pe fond a cererii reclamantului de acordare de acțiuni B.R.D., astfel încât instanța de apel ar fi trebuie să dispună verificarea acestei calități de către prima instanță, în urma rejudecării cauzei, odată cu stabilirea existenței sau inexistenței dreptului pretins asupra acțiunilor B.R.D. Cea de a doua critică formulată prin motivele de recurs a vizat depășirea limitelor investirii și încălcarea principiului contradictorialității, antamând aspecte ce țin de fondul cauzei, pe care nu le-a pus în discuția părților.

S-a precizat că prima instanță s-a raportat în mod corect, în pronunțarea soluției, la prevederile Legii nr. 10/2001 și instanța de apel recunoscând că soluționarea cererii de chemare în judecată presupune a se stabili în ce măsură aceste dispoziții legale justifică stabilirea, în favoarea reclamantului, a unui drept asupra acțiunilor B.R.D. Prin urmare, s-a învederat că, deși cererea reclamantului este o acțiune de drept comun în răspunderea civilă delictuală, ea implică valorificarea unui drept pretins de reclamant în temeiul art. 32 din Legea nr. 10/2001, soluția primei instanțe de admitere a excepției inadmisibilității cererii de acordare de acțiuni B.R.D. fiind legală. Recurenta a susținut că lipsa caracterului născut și actual determină lipsa interesului necesar pentru exercițiul dreptului la acțiune al reclamantului, doar după recunoașterea pretinsului său drept asupra acțiunilor B.R.D.

conform art. 32 din Legea nr. 10/2001, acesta putând justifica un interes pentru a solicita anularea contractului. Cea de a treia critică, întemeiată pe dispoziția art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. a vizat nemotivarea soluției instanței de apel în ceea ce privește admiterea apelului împotriva sentinței nr. 1174/2006, respectiv respingerea inadmisibilității cererii de acordare de acțiuni și a excepției lipsei calității procesuale pasive în cererea de acordare de dividende. Prin recursul său, recurentul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, a invocat excepția lipsei competenței materiale a instanței care a judecat apelul, natura juridică a raportului juridic litigios fiind comercială și, prin urmare, competența revenind instanței comerciale.

Un al doilea motiv de recurs a vizat lipsa calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, întrucât acesta nu are nici calitate de unitate deținătoare, nici de instituție publică implicată în privatizare și nici nu a fost investită cu soluționarea notificării. În ceea ce privește răspunderea Statului Român, în calitate de comitent al A.V.A.S. s-a susținut că aceasta nu poate fi reținută întrucât între acesta și A.V.A.S. nu există nici un raport juridic, sens în care s-au invocat dispozițiile art. 25 și urm. din Decretul nr. 31/1954. Recurentul a precizat că, în urma privatizării B.R.D. prin vânzarea pachetului majoritar de acțiuni către G.S.G. FPS (A.V.A.S.) a păstrat inițial un pachet rezidual reprezentând 7,32% acțiuni B.R.D., pe care le-a vândut la data de 15 noiembrie 2004 către cealaltă recurentă prin contractul a cărui anulare se solicită, în acest contract Ministerul Finanțelor Publice nefiind parte.

S-a criticat decizia instanței de apel și în ceea ce privește reținerea interesului reclamantului în formularea acțiunii întemeiate pe răspunderea civilă delictuală în cererea pentru plata dividendelor și despăgubirilor reprezentând valoarea de piață a 13.108.430 acțiuni B.R.D., fără a se motiva în ce constă răspunderea A.V.A.S. sau a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Prin cererea depusă la 5 mai 2008, intimatul reclamant O.V. a invocat excepția tardivității recursului promovat de Statul Român la 23 noiembrie 2007, cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicarea deciziei recurate, la 15 noiembrie 2007. Prin întâmpinare, intimatul reclamant a invocat excepția lipsei de interes a S.G.

în promovarea recursului, deoarece a achiesat la admiterea apelului împotriva sentinței nr. 290/2006 a Tribunalului București, excepția exercitării abuzive a drepturilor procesuale de către această recurentă, excepția lipsei de interes a statului de a promova recurs și excepția exercitării abuzive a drepturilor procesuale de către acest recurent. Pe fondul cauzei, în situația în care se vor respinge aceste excepții, intimatul a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Prin încheierea ședinței publice de la 17 iunie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins excepția tardivității recursului pârâtului Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reținând că decizia recurată a fost comunicată la 5 noiembrie 2007, iar cererea de recurs a fost depusă la oficiul poștal la 20 noiembrie 2007 (conform plicului de la fila 25). Referitor la excepția lipsei de interes a celor doi recurenți în declararea căii de atac Curtea va reține că aceasta este nefondată. Această excepție este motivată de reclamant prin faptul că, nedeclarând recurs împotriva soluției de admitere a apelului declarat împotriva sentinței nr. 290/2006, recurenta S.G. a achiesat la soluția cuprinsă în sentința menționată.

Cum prima instanță, prezentând evoluția procesuală a cauzei în cuprinsul sentinței nr. 1174/2006 s-a referit și la considerentele sentinței nr. 290/2006, ar însemna că recurenta este de acord, implicit, și cu sentința nr. 1174/2006, fapt care ar determina lipsa sa de interes în promovarea recursului având ca obiect soluția pronunțată cu privire la sentința nr. 1174/2006. Raționamentul reclamantului este lipsit de suport juridic, interesul recurentei de a declara calea de atac împotriva soluției instanței de apel de desființare a sentinței nr. 1174/2006 constând în interesul menținerii soluției cuprinse în această hotărâre referitor la respingerea cererilor reclamantului de anulare parțială a contractului prin care a achiziționat acțiuni B.R.D., de obligare la a da intimatului 6.554.215 acțiuni B.R.D.

și de obligare a recurentei și/sau A.V.A.S. la plata contravalorii dividendelor aferente acțiunilor B.R.D. încasate de A.V.A.S. în anul 2004. Contrar celor susținute de reclamantul intimat, din nedeclararea recursului împotriva soluției de admitere a apelului promovat de acesta împotriva sentinței nr. 290/2006 nu se poate deduce acordul recurentei la soluția de admitere a apelului declarat de reclamant împotriva sentinței nr. 1174/2006. Inexistența acestui acord rezultă, în mod evident, din împrejurarea că recurenta a declarat recurs împotriva soluției de desființare a sentinței nr. 1174/2006. La rândul său, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice are interes în promovarea căii de atac, pentru aceleași argumente și, cu atât mai mult cu cât a invocat excepții de ordine publică, respectiv excepția de necompetență materială a instanței civile și excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român.

Excepția exercitării abuzive a drepturilor procesuale de către acest recurent este nefondată, declararea recursului reprezentând exercitarea firească a unui drept al acestuia de a obține reformarea unei decizii pe care o apreciază ca nelegală. Analizând criticile formulate de recurenții pârâți raportat la motivele de nelegalitate invocate, Curtea va constata că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce succed: În ceea ce privește recursul pârâtei S.G., Curtea va reține, că, prin considerentele deciziei recurate instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, ci a reținut doar că, subsumat dovedirii condițiilor Legii nr. 10/2001, pe care se întemeiază primul capăt al acțiunii, reclamantul are interes să solicite constatarea nulității contractului de vânzare de acțiuni, întrucât numai ca o consecință a anulării acestuia, acțiunile ar reintra în posesia statului.

Interesul reclamantului subzistă raportat la prevederile art. 32 din Legea nr. 10/2001, a cărui încălcare este invocată prin acțiuni, și ca temei al răspunderii civile delictuale, de vreme ce se invocă prejudicierea sa prin convenția încheiată la 15 noiembrie 2004, întrucât A.V.A.S. și-a creat o stare de insolvabilitate, nemaifiind în posesia acțiunilor B.R.D. Ca atare se va reține că excepția calității procesuale active nu a fost soluționată de instanța de apel și urmează să fie analizată cu ocazia rejudecării de către prima instanță, odată cu stabilirea existenței sau inexistenței dreptului pretins de reclamant asupra acțiunilor B.R.D. Critica potrivit căreia instanța de apel ar fi depășit limitele investirii și ar fi încălcat principiul contradictorialității care guvernează procesul civil este, de asemenea, nefondată.

Prin niciunul dintre considerentele deciziei recurate nu au fost antamate chestiuni care țin de fondul cererii deduse judecății, curtea de apel pronunțându-se doar cu privire la greșita reținere a autorității de lucru judecat și a inadmisibilității cererilor reclamantului. Din constatarea existenței interesului reclamantului în formularea acțiunii îndreptate împotriva S.G. pentru anularea contractului de vânzare de acțiuni nu se poate deduce că stabilirea unui drept la măsuri reparatorii al reclamantului ar avea automat drept consecință desființarea contractului și restabilirea situației anterioare, respectiv reintrarea acțiunilor vândute în posesia vânzătorului. În realitate, constatarea nulității contractului de vânzare de acțiuni este supusă dovedirii cauzelor de nulitate invocate în raport de temeiul de drept al cererii.

Reclamantul are interesul formulării acțiunii raportat la art. 32 din Legea nr. 10/2001 întrucât are vocație la aplicarea măsurilor reparatorii instituite prin dispoziția legală menționată. Această vocație s-ar transforma într-un drept doar la momentul emiterii dispoziției administrative prin care s-ar dispune acordarea măsurilor reparatorii în favoarea sa, ori a pronunțării hotărârii judecătorești în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001, prin care i s-ar acorda aceste măsuri. Critica referitoare la nemotivarea soluției instanței de apel de admitere a apelului împotriva sentinței nr. 1174/2006 este nefondată. Prin considerentele expuse în analiza acestui apel s-a reținut în mod corect că acțiunea reclamantului, respectiv cererea de obligare a S.G.

de a-i da 6.554.215 acțiuni și cererea de obligare la dividende și despăgubiri a A.V.A.S. și Ministerului Finanțelor Publice sunt admisibile, modul greșit de soluționare a acestor excepții constituind motivul pentru care, în temeiul art. 297 alin. (1) C. proc. civ., s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. În acest context, este evident că, având în vedere ordinea soluționării excepțiilor, nu se putea soluționa o excepție de fond, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, înaintea soluționării unei excepții de procedură, excepția inadmisibilității acțiunii. Recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor este, de asemenea, nefondat.

Curtea de Apel București, soluționând cauza, nu a încălcat normele de competență materială cu caracter imperativ, având în vedere că temeiul juridic al cererilor reclamantului îl constituie, în principal, dispozițiile art. 41 și art. 32 din Legea nr. 10/2001, invocate de reclamant în calitate de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii conform actului normativ menționat. Și raportat la dispozițiile care guvernează răspunderea civilă delictuală invocată în motivarea în drept a unora dintre capetele de cerere, competența aparține tot instanței civile, chiar dacă unele părți au calitatea de comercianți. De altfel, capătul de cerere principal vizează refuzul entității notificate de a soluționa cererea reclamantului conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001, respectiv neemiterea unei decizii/dispoziții motivate cu privire la obiectul notificării.

Cel de-al doilea motiv de recurs prin care se invocă lipsa calității procesuale pasive a statului raportat la dispozițiile art. 28 din Legea nr. 10/2001 este, de asemenea, nefondat. Așa cum rezultă din cuprinsul cererii introductive, pârâtul recurent nu este chemat să aplice Legea nr. 10/2001, ci, în baza principiilor răspunderii civile delictuale, pentru a răspunde pentru fapta prepusei sale, A.V.A.S., care se pretinde că a încălcat dispozițiile Legii nr. 10/2001. Urmează ca, în contextul dovedirii capetelor de cerere întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, reclamantul să facă atât dovada existenței prejudiciului, a faptei ilicite a prepusului cât și a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, cu condiția ca în persoana prepusului să fie întrunite condițiile răspunderii pentru fapta proprie prevăzută de art. 998 și art. 999 C. civ.

Pentru toate aceste considerente se va constata că nu sunt întrunite motivele invocate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 în ce privește recursul S.G. și respectiv art. 304 pct. 9, în ce privește recursul Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor. În consecință, având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se vor respinge recursurile pârâților ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate excepțiile lipsei de interes în declararea recursurilor de către pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și S.G. împotriva deciziei nr. 575 A din 26 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Respinge ca nefondate recursurile declarate de aceiași pârâți împotriva deciziei menționate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2008.