ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1641/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 268 din 18 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 7237/2/2007 (2403/2007) s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul E.N. împotriva rezoluției din 13 februarie 2007 dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. 2451/P/2005. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Petiționarul E.N. a formulat mai multe plângeri penale împotriva intimaților l.I., D.Șt., A.C., I.I. și Șt.G. solicitând efectuarea de cercetări cu privire la săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 246 C. pen., art. 288 C. pen., art. 291 C. pen.

și art. 215 alin. (1) C. pen., constând în aceea că prin acțiunile lor au contribuit, cu nerespectarea dispozițiilor legale, la înființarea pe nedrept a unei popriri pe pensia sa. În urma verificărilor efectuate, prin rezoluția din 13 februarie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu, dată în dosarul nr. 2451/P/2005, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii l.I., D.Șt., A.C., I.I. și Șt.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 288, art. 291 și art. 215 alin. (l) C. pen., constatându-se că aceștia și-au exercitat în mod corect și în conformitate cu dispozițiile legale îndatoririle de serviciu.

În considerentele rezoluției s-a reținut că prin sentința civilă nr. 759 din 8 februarie 2002, pronunțată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. 5036/2000, rămasă definitivă și irevocabilă, pârâtul E.N. a fost obligat să plătească reclamantului E.P. suma de 204,90 lei cu titlu de sultă și suma de 258,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. La data de 25 august 2005 E.P. a formulat o cerere către executorul judecătoresc l.I. , prin care a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu, respectiv sentința civilă nr. 759/2002 a Judecătoriei Giurgiu, obiectul executării fiind recuperarea sumelor datorate conform sentinței, a cheltuielilor de transport și a onorariului de executare.

La data de 30 august 2005, prin încheierea din dosarul nr. 6188/148/2005, Judecătoria Giurgiu a dispus încuviințarea executării silite a titlului executoriu. În baza acestor hotărâri, executorul judecătoresc l.I. a comunicat C.P. Giurgiu, înființarea popririi pe pensia debitorului E.N., până la concurența sumei de 606 lei, repretentând creanța datorată conform titlului executoriu, taxe judiciare și titlu onorariu executare. Începând cu data de 1 octombrie 2005, C.P. Giurgiu a stabilit rate lunare de 80 lei pentru acoperirea creanțelor pe care E.N. le datora numitului E.P., până la concurența sumei de 606 lei. Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăriri penale a formulat plângere petiționarul E.N., care a fost respinsă prin rezoluția nr. 111/11/2/2007 din 23 aprilie 2007 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu.

La data de 28 mai 2007 petiționarul E.N. a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 245l/P/2005 dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, care a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu sub nr. 5438/236/2007. Prin sentința penală nr. 1546 din 29 august 2007, Judecătoria Giurgiu a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, cu motivarea că intimatul l.I. este executor judecătoresc, fiind incidente dispozițiile art. 28 lit. b) C. proc. pen. Plângerea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. 7237/2/2007, având prim termen de judecată la 30 octombrie 2007. Examinând plângerea formulată de petiționarul E.N., în raport de dispozițiile art. 278 1 C. proc.

pen., prima instanță a apreciat că aceasta este nefondată întrucât în mod corect procurorul a apreciat că intimații l.I., D.Șt., A.C., l.I. și Șt.G., nu au comis fapte de natură penală, exercitându-și în mod corect atribuțiile de serviciu ca urmare a punerii în executare a sentinței civile nr. 759 din 8 februarie 2002 a Judecătoriei Giurgiu și a înființării popririi asupra sumei datorate. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, petiționarul E.N. a declarat recurs, formulând următoarele critici: 1. numai intimatul l.I. are calitatea de executor judecătoresc, astfel încât se impune disjungerea cauzei, în sensul ca acest intimat să fie judecat de Curtea de Apel București, iar ceilalți, de către Judecătoria Giurgiu; 2. petiționarul nu a fost legal citat în fața instanței de fond; 3. poprirea s-a făcut în condiții de nelegalitate întrucât petiționarul E.N.

și L.R. sunt creditori, iar nu debitori ai numitului E.P. La termenul acordat pentru judecarea recursului, deși legal citat, recurentul petiționar nu s-a prezentat pentru susținerea recursului, însă a depus concluzii scrise în care a reiterat criticile formulate în declarația de recurs, solicitând judecarea cauzei în lipsă. Analizând recursul declarat, prin prisma criticilor invocate de recurentul petiționar, a actelor și a lucrărilor de la dosar, a sentinței pronunțate în cauză, dar și din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat și urmează a fi respins ca atare. Așa cum în mod judicios s-a reținut în considerentele sentinței și rezoluției atacate, analiza întregului material probator administrat în cauză, nu a relevat comiterea de către intimați a infracțiunilor reclamate, activitatea desfășurată de aceștia fiind în deplină concordanță cu legislația în vigoare.

Situația de fapt, corect reținută de prima instanță, rezidă în faptul că, la 25 august 2005, creditorul E.P. a formulat o cerere către executorul judecătoresc l.I. prin care solicita punerea în executare silită a titlului executoriu, sentința civilă nr. 759 din 8 februarie 2008 a Judecătoriei Giurgiu. La data de 30 august 2005, prin încheierea din dosarul nr. 6188/148/2005, Judecătoria Giurgiu a dispus încuviințarea executării silite a titlului executoriu. În această încheiere apare ca grefier intimata A.C. În baza acestor hotărâri, executorul judecătoresc l.I. a formulat adresa cu nr. 148/2005 din 13 septembrie 2005 către C.P. Giurgiu prin care dispunea înființarea popririi pe pensia debitorului E.N.

până la concurența sumei de 606 lei, reprezentând creanța datorată conform titlului executoriu, taxe judiciare și titlu onorariu executare. C.J.P. Giurgiu, ai cărei angajați sunt intimații l.I., director executiv, Șt.G., director adjunct și D.Șt., jurist, a înființat poprire pe veniturile realizate din pensia debitorului E.N., începând cu data de 1 octombrie 2005, până la concurența sumei de 606 lei, în rate lunare de câte 80 lei. Având în vedere că acțiunile intimaților așa cum au fost descrise mai sus au fost stabilite și efectuate în baza legii civile, ele nefiind prevăzute de legea penală ca și infracțiuni, în mod corect procurorul a apreciat că în cauză este incident art. 10 lit. b) C. proc.

pen., care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva intimaților. Activitățile desfășurate de către intimați nu se circumscriu elementelor constitutive ale nici uneia dintre infracțiunile reclamate, respectiv abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual, uz de fals și înșelăciune. De altfel, petiționarul nici nu a precizat în cadrul plângerii formulate în ce constă fiecare dintre infracțiunile reclamate, evocându-le numai generic. Împrejurarea că recurentul petiționar nu este de acord cu procedura de executare silită pornită împotriva sa, întrucât, nu ar avea calitatea de debitor, ci aceea de creditor a numitului E.P., nu poate constitui un motiv pentru tragerea la răspundere penală a intimaților.

Faptul că între petiționarul E.N. și E.P. există și alte raporturi civile, în care petiționarul ar avea calitatea de creditor, iar E.P., calitatea de debitor, așa cum rezultă din încheierea din 14 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Giurgiu, în dosarul nr. 4100/236/206, nu constituie un motiv de nelegalitate a procedurii de executare silită pornită în baza titlului executoriu, sentința nr. 759 din 8 februarie 2002 a Judecătoriei Giurgiu și a înființării popririi asupra sumei datorate. Calitatea de creditor se naște în baza unui titlu care poate fi un contract, hotărâre judecătorească, etc., iar încheierea mai sus amintită nu constituie un titlu, întrucât nu constată existența unui drept de creanță a petiționarului, ci este o încheiere de suspendare a judecării cauzei în temeiul art. lSS C. proc.

civ. Prin urmare, calitatea de așa zis creditor al petiționarului, nu este dovedită. Pe de altă parte, chiar dacă petiționarul ar avea un drept de creanță împotriva numitului E.P., această situație nu poate atrage anularea procedurii executări silite pornite împotriva petiționarului, putând conduce la o compensare a creanțelor. De altfel, petiționarul își putea valorifica nemulțumirile referitoare la titlul executoriu prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, fiind culpa sa faptul că nu a făcut diligentele necesare în acest scop, sentința civilă nr. 759 din 28 februarie 2002 devenind definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și nerecurare. În ce privește critica recurentului petiționar referitoare la necesitatea disjungerii cauzei, Înalta Curte o apreciază ca neîntemeiată.

Calitatea intimatului I.I. de executor judecătoresc, atrage, potrivit art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 278 1 C. proc. pen., competența de soluționare a cauzei în fond în favoarea Curții de Apel. Deși calitatea celorlalți intimați ar atrage competența de soluționare a cauzei în fond, în favoarea Judecătoriei Giurgiu, fiind vorba despre a singură rezoluție unică și indivizibilă, competența de a soluționa plângerea petiționarului împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale aparține Curții de Apel București, astfel încât și sub acest aspect hotărârea instanței de fond este temeinică și legală. Neîntemeiată este și critica referitoare la vicierea procedurii de citare cu petiționarul la judecarea în fond a cauzei.

Analizând actele dosarului de fond, Înalta Curte constată că cercetarea judecătorească s-a desfășurat la 4 termene de judecată, respectiv: 30 octombrie 2007, 20 noiembrie 2007, 4 decembrie 2007 și respectiv, 18 decembrie 2007. La primele două termene de judecată, pe dovezile de îndeplinire a procedurii de citare a petiționarului E.N. s-a făcut mențiunea că, deși destinatarul a fost găsit, acesta a refuzat înmânarea, motiv pentru care s-a procedat la afișarea citației. La termenele din 4 și respectiv 12 decembrie 2007, petiționarul a semnat dovada de îndeplinire a procedurii de citare, făcând totodată precizarea că solicită judecarea cauzei în lipsă. În plus, pentru ultimul termen de judecată, petiționarul a depus la dosarul cauzei ample concluzii scrise și înscrisuri.

Prin urmare, procedura de citare a fost legal îndeplinită la judecarea în fond a cauzei, critica recurentului petiționar dovedindu-se neîntemeiată. În consecință, nefiind fondate criticile formulate de recurentul petiționar și cum nu se constată existența altor motive, susceptibile de a fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de petiționarul E.N. împotriva sentinței penale nr. 268 din 18 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, să fie respins ca nefondat. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul E.N. împotriva sentinței penale nr. 268 din 18 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 12 mai 2008.