ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1641/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 268 din 18 decembrie

2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 7237/2/2007

(2403/2007) s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul E.N.

împotriva rezoluției din 13 februarie 2007 dispusă de Parchetul de pe lângă

Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. 2451/P/2005. Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarele: Petiționarul E.N. a formulat mai multe plângeri

penale împotriva intimaților l.I., D.Șt., A.C., I.I. și Șt.G. solicitând

efectuarea de cercetări cu privire la săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art.

246 C. pen., art. 288 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 215 alin. (1) C. pen.,

constând în aceea că prin acțiunile lor au contribuit, cu nerespectarea

dispozițiilor legale, la înființarea pe nedrept a unei popriri pe pensia sa.

În urma verificărilor efectuate, prin

rezoluția din 13 februarie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu,

dată în dosarul nr. 2451/P/2005, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C.

proc. pen., raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi

penale față de făptuitorii l.I., D.Șt., A.C., I.I. și Șt.G. pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 288, art. 291 și art. 215 alin. (l) C.

pen., constatându-se că aceștia și-au exercitat în mod corect și în

conformitate cu dispozițiile legale îndatoririle de serviciu.

În considerentele rezoluției s-a reținut că

prin sentința civilă nr. 759 din 8 februarie 2002, pronunțată de Judecătoria

Giurgiu în dosarul nr. 5036/2000, rămasă definitivă și irevocabilă, pârâtul E.N.

a fost obligat să plătească reclamantului E.P. suma de 204,90 lei cu titlu de

sultă și suma de 258,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

La data de 25 august 2005 E.P. a formulat o

cerere către executorul judecătoresc l.I. , prin care a solicitat punerea în

executare silită a titlului executoriu, respectiv sentința civilă nr. 759/2002

a Judecătoriei Giurgiu, obiectul executării fiind recuperarea sumelor datorate

conform sentinței, a cheltuielilor de transport și a onorariului de executare.

La data de 30 august 2005, prin încheierea

din dosarul nr. 6188/148/2005, Judecătoria Giurgiu a dispus încuviințarea

executării silite a titlului executoriu.

În baza acestor hotărâri, executorul

judecătoresc l.I. a comunicat C.P. Giurgiu, înființarea popririi pe pensia

debitorului E.N., până la concurența sumei de 606 lei, repretentând creanța

datorată conform titlului executoriu, taxe judiciare și titlu onorariu

executare.

Începând cu data de 1 octombrie 2005, C.P. Giurgiu

a stabilit rate lunare de 80 lei pentru acoperirea creanțelor pe care E.N. le

datora numitului E.P., până la concurența sumei de 606 lei.

Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăriri

penale a formulat plângere petiționarul E.N., care a fost respinsă prin

rezoluția nr. 111/11/2/2007 din 23 aprilie 2007 a prim procurorului Parchetului

de pe lângă Judecătoria Giurgiu.

La data de 28 mai 2007 petiționarul E.N. a

formulat plângere împotriva rezoluției nr. 245l/P/2005 dispusă de Parchetul de

pe lângă Judecătoria Giurgiu, care a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei

Giurgiu sub nr. 5438/236/2007.

Prin sentința penală nr. 1546 din 29 august

2007, Judecătoria Giurgiu a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel București, cu motivarea că intimatul l.I. este executor

judecătoresc, fiind incidente dispozițiile art. 28 lit. b) C. proc. pen.

Plângerea a fost înregistrată pe rolul Curții

de Apel București sub nr. 7237/2/2007, având prim termen de judecată la 30

octombrie 2007.

Examinând plângerea formulată de petiționarul

E.N., în raport de dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., prima

instanță a apreciat că aceasta este nefondată întrucât în mod corect procurorul

a apreciat că intimații l.I., D.Șt., A.C., l.I. și Șt.G., nu au comis fapte de

natură penală, exercitându-și în mod corect atribuțiile de serviciu ca urmare a

punerii în executare a sentinței civile nr. 759 din 8 februarie 2002 a

Judecătoriei Giurgiu și a înființării popririi asupra sumei datorate.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal,

petiționarul E.N. a declarat recurs, formulând următoarele critici:

executor judecătoresc, astfel încât se impune disjungerea cauzei, în sensul ca

acest intimat să fie judecat de Curtea de Apel București, iar ceilalți, de

către Judecătoria Giurgiu;

instanței de fond;

nelegalitate întrucât petiționarul E.N. și L.R. sunt creditori, iar nu debitori

ai numitului E.P.

La termenul acordat pentru judecarea

recursului, deși legal citat, recurentul petiționar nu s-a prezentat pentru

susținerea recursului, însă a depus concluzii scrise în care a reiterat

criticile formulate în declarația de recurs, solicitând judecarea cauzei în

lipsă.

Analizând recursul declarat, prin prisma

criticilor invocate de recurentul petiționar, a actelor și a lucrărilor de la

dosar, a sentinței pronunțate în cauză, dar și din oficiu, potrivit art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat și urmează a

fi respins ca atare.

Așa cum în mod judicios s-a reținut în

considerentele sentinței și rezoluției atacate, analiza întregului material

probator administrat în cauză, nu a relevat comiterea de către intimați a

infracțiunilor reclamate, activitatea desfășurată de aceștia fiind în deplină

concordanță cu legislația în vigoare.

Situația de fapt, corect reținută de prima

instanță, rezidă în faptul că, la 25 august 2005, creditorul E.P. a formulat o

cerere către executorul judecătoresc l.I. prin care solicita punerea în

executare silită a titlului executoriu, sentința civilă nr. 759 din 8 februarie

2008 a Judecătoriei Giurgiu.

La data de 30 august 2005, prin încheierea

din dosarul nr. 6188/148/2005, Judecătoria Giurgiu a dispus încuviințarea

executării silite a titlului executoriu. În această încheiere apare ca grefier

intimata A.C.

În baza acestor hotărâri, executorul

judecătoresc l.I. a formulat adresa cu nr. 148/2005 din 13 septembrie 2005

către C.P. Giurgiu prin care dispunea înființarea popririi pe pensia

debitorului E.N. până la concurența sumei de 606 lei, reprezentând creanța

datorată conform titlului executoriu, taxe judiciare și titlu onorariu

executare.

C.J.P. Giurgiu, ai cărei angajați sunt

intimații l.I., director executiv, Șt.G., director adjunct și D.Șt., jurist, a

înființat poprire pe veniturile realizate din pensia debitorului E.N., începând

cu data de 1 octombrie 2005, până la concurența sumei de 606 lei, în rate

lunare de câte 80 lei.

Având în vedere că acțiunile intimaților așa

cum au fost descrise mai sus au fost stabilite și efectuate în baza legii

civile, ele nefiind prevăzute de legea penală ca și infracțiuni, în mod corect

procurorul a apreciat că în cauză este incident art. 10 lit. b) C. proc. pen.,

care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva intimaților.

Activitățile desfășurate de către intimați nu

se circumscriu elementelor constitutive ale nici uneia dintre infracțiunile

reclamate, respectiv abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals

intelectual, uz de fals și înșelăciune. De altfel, petiționarul nici nu a

precizat în cadrul plângerii formulate în ce constă fiecare dintre

infracțiunile reclamate, evocându-le numai generic.

Împrejurarea că recurentul petiționar nu este

de acord cu procedura de executare silită pornită împotriva sa, întrucât, nu ar

avea calitatea de debitor, ci aceea de creditor a numitului E.P., nu poate

constitui un motiv pentru tragerea la răspundere penală a intimaților.

Faptul că între petiționarul E.N. și E.P. există

și alte raporturi civile, în care petiționarul ar avea calitatea de creditor,

iar E.P., calitatea de debitor, așa cum rezultă din încheierea din 14 februarie

2007 pronunțată de Judecătoria Giurgiu, în dosarul nr. 4100/236/206, nu

constituie un motiv de nelegalitate a procedurii de executare silită pornită în

baza titlului executoriu, sentința nr. 759 din 8 februarie 2002 a Judecătoriei

Giurgiu și a înființării popririi asupra sumei datorate.

Calitatea de creditor se naște în baza unui

titlu care poate fi un contract, hotărâre judecătorească, etc., iar încheierea

mai sus amintită nu constituie un titlu, întrucât nu constată existența unui

drept de creanță a petiționarului, ci este o încheiere de suspendare a judecării

cauzei în temeiul art. lSS C. proc. civ. Prin urmare, calitatea de așa zis

creditor al petiționarului, nu este dovedită.

Pe de altă parte, chiar dacă petiționarul ar

avea un drept de creanță împotriva numitului E.P., această situație nu poate

atrage anularea procedurii executări silite pornite împotriva petiționarului,

putând conduce la o compensare a creanțelor.

De altfel, petiționarul își putea valorifica

nemulțumirile referitoare la titlul executoriu prin exercitarea căilor de atac

prevăzute de lege, fiind culpa sa faptul că nu a făcut diligentele necesare în

acest scop, sentința civilă nr. 759 din 28 februarie 2002 devenind definitivă

și irevocabilă prin respingerea apelului și nerecurare.

În ce privește critica recurentului

petiționar referitoare la necesitatea disjungerii cauzei, Înalta Curte o

apreciază ca neîntemeiată. Calitatea intimatului I.I. de executor judecătoresc,

atrage, potrivit art. 28

1

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., raportat la art.

278

1

C. proc. pen., competența de soluționare a cauzei în fond în

favoarea Curții de Apel. Deși calitatea celorlalți intimați ar atrage

competența de soluționare a cauzei în fond, în favoarea Judecătoriei Giurgiu,

fiind vorba despre a singură rezoluție unică și indivizibilă, competența de a

soluționa plângerea petiționarului împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale aparține Curții de Apel București, astfel încât și sub acest

aspect hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

Neîntemeiată este și critica referitoare la

vicierea procedurii de citare cu petiționarul la judecarea în fond a cauzei. Analizând

actele dosarului de fond, Înalta Curte constată că cercetarea judecătorească

s-a desfășurat la 4 termene de judecată, respectiv: 30 octombrie 2007, 20

noiembrie 2007, 4 decembrie 2007 și respectiv, 18 decembrie 2007. La primele

două termene de judecată, pe dovezile de îndeplinire a procedurii de citare a

petiționarului E.N. s-a făcut mențiunea că, deși destinatarul a fost găsit,

acesta a refuzat înmânarea, motiv pentru care s-a procedat la afișarea

citației.

La termenele din 4 și respectiv 12 decembrie

2007, petiționarul a semnat dovada de îndeplinire a procedurii de citare,

făcând totodată precizarea că solicită judecarea cauzei în lipsă. În plus, pentru

ultimul termen de judecată, petiționarul a depus la dosarul cauzei ample

concluzii scrise și înscrisuri.

Prin urmare, procedura de citare a fost legal

îndeplinită la judecarea în fond a cauzei, critica recurentului petiționar

dovedindu-se neîntemeiată.

În consecință, nefiind fondate criticile

formulate de recurentul petiționar și cum nu se constată existența altor motive,

susceptibile de a fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul

declarat de petiționarul E.N. împotriva sentinței penale nr. 268 din 18

decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, să fie

respins ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul petiționar va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul E.N. împotriva sentinței penale nr. 268 din 18 decembrie 2007

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei

de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 12 mai

2008.