ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4475/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 4

iulie 2006 sub nr. 5779/2006 la Tribunalul Arad, K.A.M., K.S., M.N., A.L.,

K.R., K.D. și M.M. au contestat dispoziția nr. 370 din 5 iunie 2006 emisă de

Primarul orașului Pâncota, prin care le-a fost respinsă notificarea, solicitând

anularea dispoziției și obligarea primarului orașului Pâncota, în principal la

restituirea în natură a imobilelor din Pâncota primul, cu nr. 381 și top. 294,

compus din casă și curte în suprafață de 4032 mp sub A 1 și cel de al doilea cu

nr. 422 – top 511, compus din casă și curte (palincărie) în suprafața de 49179

mp sub A 3, ambele înscrise în C.F. 4781 Pâncota, iar în subsidiar, în situația

în care restituirea în natură nu este posibilă, să li se acorde despăgubiri

echivalente valorii de circulație a imobilului.

Prin sentința nr. 196 din 15

februarie 2007 Tribunalul Arad a admis în parte plângerea reclamanților

împotriva dispoziției nr. 370 din 5 mai 2006 emisă de Primarul orașului

Pâncota, în aplicarea Legii nr. 10/2001.

Desființând dispoziția atacată,

pârâtul orașul Pâncota prin primar a fost obligat să emită o nouă dispoziție de

restituire în natură sau prin echivalent, după caz, a imobilelor înscrise în

C.F. 4781 Pâncota cu nr. top. 294 compus din casă și curte în suprafață de 4032

mp și respectiv cu nr.top. 511 compus din casă și curte (palincărie) în

suprafață de 4917, în considerarea calității de acționar al antecesorului

reclamanților, K.H., la S.A.R.I.I.I. și în raport de numărul de acțiuni

deținute de acesta.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că imobilele înscrise în C.F. 4781 Pâncota – nr. top. 294 și

511, au constituit proprietatea S.A.R.I.I.I. și au fost preluate de Statul

Român prin naționalizare, în temeiul Legii nr. 119/1942 conform înscrisului

eliberat de Registrul Comerțului nr. 21130 din 29 iulie 1946, având data certă

la 27 martie 1947 Lista acționarilor societății cuprinde pe K.H. cu 58.000

acțiuni, K.M. cu 600 acțiuni și K.I. cu 600 acțiuni.

Instanța a înlăturat susținerea

reclamanților cum că imobilele ar fi fost preluate de antecesorul lor K.H.,

întrucât înscrisul depus de aceștia nu face dovada transmiterii dreptului de

proprietate, deoarece ea nu are data certă, în sensul art. 1182 C. civ. iar

contractul încheiat de K.H. în calitate de lichidator și cumpărător (deci cu

sine însuși) este lovit de nulitate și nu poate produce consecințe juridice.

Împrejurarea potrivit căreia

societatea a fost în lichidare nu naște prezumția înstrăinării celor două

imobile, de vreme ce nici o altă persoană fizică sau juridică nu și-a intabulat

dreptul în cartea funciară, anterior preluării acestora de către stat. Așadar,

instanța a reținut că cele două imobile au fost preluate din patrimoniul

Societății Anonime pentru Întreprinderi Industriale și Imobiliară, iar autorul reclamanților

a fost acționarul majoritar al societății.

În temeiul art. 3 alin. (1) lit. b)

coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 instanța de fond a reținut

că reclamanții în calitate de succesori ai persoanelor fizice, acționari ai

societății deținătoare a imobilelor și a altor active în proprietate, la data

preluării acestora în mod abuziv, sunt îndreptățiți la măsurile reparatorii

prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Prin Decizia civilă nr. 332 A din 18

iunie 2007, Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondat apelul Primăriei

Pâncota împotriva sentinței civile nr. 196 din 15 februarie 2007.

Instanța de apel a concluzionat pe

baza actelor din dosar că imobilele din litigiu au fost preluate de stat prin

naționalizare, în baza Decretului nr. 119/1948 de la S.A.R.I.I.I. fiind

transcrise într-o nouă carte funciară cu nr. 4781, unde se și regăsesc în foaia

de proprietate, fila 82 dosar.

De asemenea instanța de apel a

concluzionat că acționarii indicați în procesul verbal al adunării generale din

26 iulie 1946 (pag. 97) reprezintă toți acționarii societății anonime, întrucât

din examinarea acestui înscris rezultă că numărul de acțiuni raportat la

acționarii înscriși este de 100%.

Pe de altă p arte, reclamanții au

probat că sunt moștenitorii defunctului K.H., acționarul principal al

societății anonime de la care au fost naționalizate imobilele, ceea ce a

justificat anularea dispoziției prin care s-a respins notificarea reclamanților

și măsura dispusă a emiterii unei noi dispoziții prin care notificarea să fie

soluționată pe fond.

În recursul declarat împotriva

deciziei civile nr. 322/A din 18 iunie 2007 al Curții de Apel Timișoara și

motivat în drept pe dispozițiunile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., orașul

Pâncota prin primar, critică decizia prin care a fost menținută sentința, în

temeiul căreia s-a dispus ca pârâta recurentă să fie obligată să emită o nouă

dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii în natură sau echivalent în

raport cu numărul acțiunilor deținute de K.H., atâta timp cât se cunoaște că la

data naționalizării societatea se afla în lichidare, punându-se astfel în

discuție dacă acțiunile deținute de K.H. mai aveau încorporată o valoare reală

și dacă acestea s-ar fi conservat până la preluarea imobilului de către Statul

Român, adică până la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței civile nr.

7263/1959.

De asemenea recurenta culpabilizează

instanțele pentru lipsa de rol activ constând în administrarea unor probe

pentru aflarea adevărului, și în mod special a unei expertize financiar contabile

pentru determinarea valorii acțiunilor la momentul preluării de către stat în

1959, a motivului lichidării, atașându-se în acest scop dosarul nr. 3268/1958,

al Tribunalului Regional Timișoara, privind preluarea imobilelor în temeiul

Decretului nr. 111/1951.

Recursul este întemeiat, astfel cum

se va arăta în cele ce urmează:

Cele două imobile pentru care s-au

solicitat măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 cu nr. top. 294 și

511 preluate abuziv de stat figurau inițial în patrimoniul S.A.R.I.I.I., la

care antecesorul reclamanților era acționar majoritar.

Instanțele au lăsat nelămurit

regimul juridic al imobilelor la data preluării, în sensul dacă acestea se

aflau în proprietatea lui K.H. sau în patrimoniul S.A.R.I.I.I.

Această incertitudine decurge din

faptul că la dosar nu există actul de preluare a imobilului de către stat din

patrimoniul societății, așa cum susțin contestatorii, care pretind că imobilele

au fost preluate de stat în 1959 în temeiul Decretului de naționalizare nr.

119/1948. Contrar acestor afirmații, la dosar există copia Deciziei nr.

7263/1959 a Tribunalului Regional Timișoara (fila 49 – 52 dosar) coroborată cu

actul de vânzare-cumpărare (fila 61 dosar) încheiat între K.H. cu S.A.R.I.I.I.,

privind imobilele în litigiu, care atestă că imobilele au fost preluate de stat

din patrimoniul lui K.H., ca bunuri fără stăpân, deși așa cum au reținut corect

instanțele actul de vânzare-cumpărare neavând data certă și nefiind intabulat

în C.F. nu a putut avea efecte translative de proprietate .

În aplicarea corectă a

dispozițiunilor art. 18 și art. 31 din Legea nr. 10/2001 și a pct. 31.5 din

normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 instanțele erau datoare să

dispună atașarea actelor privind structura acționariatului societății la

momentul preluării societății, împreună cu acțiunile în exemplare originale

legalizate, dacă acestea mai existau, precum și inventarul bunurilor din

patrimoniul societății la momentul preluării acesteia prin naționalizare dacă

într-adevăr societatea nu fusese lichidată până la acea dată și a fost

naționalizată.

Societatea fiind în lichidare încă

din 1946 reclamanții erau datori să probeze motivul lichidării, modul și

momentul încetării personalității juridice a acesteia, situația activului și

pasivului societății potrivit ultimului bilanț contabil aferent exercițiului

financiar încheiat înaintea preluării, în condițiile inexistenței unui alt

bilanț contabil ulterior aceluia prezentat, precum și dacă antecesorul acestora

mai deținea acțiuni la momentul preluării, cu o valoare reală în raport de

balanța dintre activul și pasivul patrimonial al societății.

Instanțele nu numai că nu au

stabilit regimul juridic al imobilelor la data preluării, dar au pășit la

soluționarea litigiului fără a fi dispus atașarea dosarului administrativ,

pentru a verifica astfel îndeplinirea procedurii administrative prealabile și

temeiul juridic al cererii de restituire formulată de reclamanți, prin

notificare, respectiv art. 22 sau art. 18 cu referire la art. 31 din Legea nr.

10/2001.

Toate aceste omisiuni pe tărâm

probatoriu care au generat un cortegiu de incertitudini privind regimul juridic

al imobilelor pentru care se solicită măsuri reparatorii în temeiul Legii nr.

10/2001, echivalează cu o nesoluționare a cauzei pe fondul său de natură a duce

în temeiul art. 313 C. proc. civ. la admiterea recursului declarat de orașul

Pâncota prin primar și la casarea deciziei nr. 332 A din 18 iunie 2007 a Curții

de Apel Timișoara, secția civilă, cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe

pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

orașul Pâncota prin Primar împotriva deciziei nr. 332 A din 18 iunie 2007 a

Curții de Apel Timișoara, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza la

aceeași instanță pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iulie 2008.