ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2098/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 806 din 24 noiembrie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta C.G. prin care, aceasta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.T. din cadrul M.T.C.T., să se dispună suspendarea Deciziei nr. 361 din 7 august 2006, precum și suspendarea în parte a deciziei de organizare a concursului ce urmează a avea loc la 2 și 3 noiembrie 2006, motivând că, prin Decizia nr. 361 din 7 august 2006 s-a dispus mutarea temporară a sa la sediul din București al A.N.T., în cadrul D.J.A.C., deși se afla în concediu de boală și că a fost mutată încă din 8 august 2006, dar înștiințarea i-a fost comunicată la data de 15 august 2006, iar că măsura a fost luată fără acordul scris al funcționarului afectat de măsură.

Pentru a hotărî astfel, Instanța de Fond a reținut că, susținerea reclamantei conform căreia măsura a fost dispusă atunci, se afla în incapacitate temporară de muncă nu conduce la concluzia existenței unui caz bine justificat în sensul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că măsura a fost dispusă la data de 7 august 2006, când reclamanta se afla încă în activitate, constatând că începea să-și producă efectele începând cu 8 august 2006, dată la care reclamanta a intrat în concediu medical, însă, măsura a fost dispusă la 7 august 2006, iar la aceasta dată autoritatea nu avea cunoștință despre starea de boală a reclamantei. Or, suspendarea unui act administrativ apare ca fiind o măsură excepțională, ca o garanție pentru persoana vătămată pentru evitarea eventualelor pagube materiale suferite ca urmare a executării actului administrativ pretins a fi nelegal, condiții pe care recurenta nu le-a îndeplinit.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C.G., criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât Instanța de Fond a pronunțat-o cu greșita aplicare a Legii nr. 188/1999 și art. 7 din Legea nr. 554/2004 și fără a ține seama de probatoriile admise și administrate pe aspectul suspendării actului administrativ în litigiu. Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând actele și lucrările dosarului Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Recurenta - reclamantă a solicitat suspendarea Deciziei de mutare temporară nr. 361/2006, precizând că la acea dată se afla în incapacitate temporară de muncă. În drept și-a fondat cererea pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Textul de lege mai sus invocat prevede că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată se poate adresa Instanței competente cu o cerere de suspendare a executării actului administrativ.

Din probele anexate la dosar, rezultă fără posibilitate de tăgadă, că în speță cum corect a reținut Instanța de Fond, nu au fost îndeplinite cerințele imperative de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Susținerea recurentei - reclamante că măsura a fost dispusă atunci când ea se afla în incapacitate temporară de muncă, nu conduce Instanța la concluzia cazului bine justificat, întrucât decizia în litigiu a fost emisă pe 7 august 2006 cât aceasta era încă în activitate. De altfel, recurenta nu a probat nici paguba eminentă, pentru că Legea nr. 554/2004 vorbește despre un prejudiciu material, viitor și previzibil, cea ce în speță nu există conform actului administrativ emis, recurenta își menține funcția publică, drepturile salariale aferente, cheltuielile de transport.

Corect Curtea de Apel a mai reținut că mutarea recurentei - reclamante nu conduce la o perturbare a activității autorității, întrucât acest fapt nu a fost probat. Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în speță nu sunt întrunite dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care sentința atacată fiind legală și temeinică, se va respinge recursul declarat de C.G., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.G. împotriva sentinței nr. 806 din 24 noiembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2007.