ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2098/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 806 din 24 noiembrie 2006,

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de

reclamanta C.G. prin care, aceasta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.T.

din cadrul M.T.C.T., să se dispună suspendarea Deciziei nr. 361 din 7 august

2006, precum și suspendarea în parte a deciziei de organizare a concursului ce

urmează a avea loc la 2 și 3 noiembrie 2006, motivând că, prin Decizia nr. 361

din 7 august 2006 s-a dispus mutarea temporară a sa la sediul din București al

A.N.T., în cadrul D.J.A.C., deși se afla în concediu de boală și că a fost

mutată încă din 8 august 2006, dar înștiințarea i-a fost comunicată la data de

15 august 2006, iar că măsura a fost luată fără acordul scris al funcționarului

afectat de măsură.

Pentru a hotărî astfel, Instanța

de Fond a reținut că, susținerea reclamantei conform căreia măsura a fost

dispusă atunci, se afla în incapacitate temporară de muncă nu conduce la

concluzia existenței unui caz bine justificat în sensul dispozițiilor art. 14

din Legea nr. 554/2004, având în vedere că măsura a fost dispusă la data de 7

august 2006, când reclamanta se afla încă în activitate, constatând că începea

să-și producă efectele începând cu 8 august 2006, dată la care reclamanta a

intrat în concediu medical, însă, măsura a fost dispusă la 7 august 2006, iar

la aceasta dată autoritatea nu avea cunoștință despre starea de boală a

reclamantei.

Or, suspendarea unui act

administrativ apare ca fiind o măsură excepțională, ca o garanție pentru

persoana vătămată pentru evitarea eventualelor pagube materiale suferite ca

urmare a executării actului administrativ pretins a fi nelegal, condiții pe

care recurenta nu le-a îndeplinit.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs C.G., criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât Instanța

de Fond a pronunțat-o cu greșita aplicare a Legii nr. 188/1999 și art. 7 din

Legea nr. 554/2004 și fără a ține seama de probatoriile admise și administrate

pe aspectul suspendării actului administrativ în litigiu.

Recursul este nefondat și va

fi respins.

Examinând actele și

lucrările dosarului Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Recurenta - reclamantă a

solicitat suspendarea Deciziei de mutare temporară nr. 361/2006, precizând că

la acea dată se afla în incapacitate temporară de muncă.

În drept și-a fondat cererea

pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Textul de lege mai sus

invocat prevede că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube

iminente, persoana vătămată se poate adresa Instanței competente cu o cerere de

suspendare a executării actului administrativ.

Din probele anexate la

dosar, rezultă fără posibilitate de tăgadă, că în speță cum corect a reținut Instanța

de Fond, nu au fost îndeplinite cerințele imperative de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Susținerea recurentei - reclamante

că măsura a fost dispusă atunci când ea se afla în incapacitate temporară de

muncă, nu conduce Instanța la concluzia cazului bine justificat, întrucât

decizia în litigiu a fost emisă pe 7 august 2006 cât aceasta era încă în

activitate.

De altfel, recurenta nu a

probat nici paguba eminentă, pentru că Legea nr. 554/2004 vorbește despre un

prejudiciu material, viitor și previzibil, cea ce în speță nu există conform

actului administrativ emis, recurenta își menține funcția publică, drepturile

salariale aferente, cheltuielile de transport.

Corect Curtea de Apel a mai

reținut că mutarea recurentei - reclamante nu conduce la o perturbare a

activității autorității, întrucât acest fapt nu a fost probat.

Prin urmare, Înalta Curte de

Casație și Justiție apreciază că în speță nu sunt întrunite dispozițiile art. 14

din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care sentința atacată fiind legală și

temeinică, se va respinge recursul declarat de C.G., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.G. împotriva sentinței nr. 806 din 24 noiembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 aprilie 2007.