ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1544/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1544/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Reclamantul M.G. a chemat în
judecată C.P.M.B., solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să
dispună anularea Hotărârii nr. 7874/51 din 11 aprilie 2006 emisă de aceasta din
urmă și să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002.
În motivarea acțiunii
reclamantul a arătat că din adeverința din 28 iunie 2005 și din fișa de
evidență militară eliberate de U.M.P. rezultă că a făcut armata la căi ferate
și a lucrat la drumuri și poduri.
Curtea de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2404 din
18 octombrie 2006 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant,
reținând că unitatea militară la care acesta a efectuat stagiul militar este o
unitate militară cu indicativ numeric, aparținând fostului M.F.A., iar aceste
unități militare nu intră sub incidența Legii nr. 309/2002.
Împotriva acestei sentințe
considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs reclamantul M.G.
Recurentul a susținut în
esență că îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002 pentru a
beneficia de drepturile prevăzute la art. 6 alin. (1) din acest act normativ,
întrucât a lucrat la construcția drumurilor și podurilor din cadrul M.T.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art.
1 și 6 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi:
persoana, cetățean român care a efectuat stagiul militar în detașamente de
muncă din cadrul D.G.S.M. în perioada 1950 – 1961, stabilirea drepturilor
urmând a se face de C.P.M.B., la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele
militare, din adeverințele eliberate de centrele militare județene sau de
U.M.P.
Deci, prin această
reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite
cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de
lege: să fie efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă și nu
în cadrul unor unități militare, iar a doua condiție, ca acele detașamente să
fi făcut parte din cadrul D.G.S.M.
Pe de altă parte, potrivit
art. 2 din H.G. nr. 1114 din 10 octombrie 2002 (privind aprobarea Normelor
metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 309/2002 privind
recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul
militar în cadrul D.G.S.M. în perioada 1950 – 1961) prin stagiu militar în
detașamentele de muncă din cadrul D.G.S.M., se înțelege perioada dintre data încorporării
și data trecerii în rezervă sau data lăsării la vatră, după caz, cuprinsă în
intervalul 14 ianuarie 1950 – 28 februarie 1961.
În cauză, din fișa de
evidență depusă la dosarul instanței de fond, rezultă că recurentul-reclamant a
efectuat stagiul militar în U.M. unde a depus și jurământul militar și de unde
a trecut și în rezervă cu gradul de caporal.
Așa fiind, în mod corect
instanța de fond a reținut că unitatea militară la care a efectuat reclamantul
stagiul militar nu intră sub incidența Legii nr. 309/2002, subordonându-se
M.F.A. și nu D.G.S.M., astfel că hotărârea atacată fiind legală și temeinică,
recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de M.G. împotriva sentinței civile nr. 2404 din 18 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 14 martie 2007.