ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.06.2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2998/2007

HOTĂRÂRE
12.06.2007
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2998/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 75 din 20 martie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de P.M.,

reținând, în esență, că este neîntemeiată cererea acestuia de a i se recunoaște

calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002, întrucât, așa cum

rezultă din actele depuse la dosar, reclamantul a efectuat stagiul militar în

perioada 12 decembrie 1954 - 16 decembrie 1956 în cadrul unor unități militare

care nu au făcut parte din cadrul D.G.S.M.

Împotriva sentinței civile a

Curții de Apel Craiova a declarat recurs

reclamantul P.M.,

care, fără a-și încadra criticile în vreuna din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., susține că neîntemeiat Instanța de Fond i-a respins acțiunea, în condițiile în

care, din

livretul militar și din

certificatele eliberate de U.M. Arad rezultă că în

perioada efectuării

stagiului militar a fost constructor în detașament de muncă, astfel că este

îndreptățit să beneficieze de prevederile Legii nr. 309/2002 și că, prin

soluția pronunțată, i se creează o situație discriminatorie.

Analizând cauza în raport cu

prevederile art. 304 și 304

1

și

cu cele ale Legii nr. 309/2002, Înalta Curte constată că

recursul este nefondat pentru considerentele ce

vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002, „beneficiază de

prevederile legii persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în

detașamentele de muncă din cadrul D.G.S.M.

în

perioada 1950 - 1961".

Textul art. 1 din

lege, prin modalitatea de redactare, nu este de natură

permită realizarea unor interpretări străine de rațiunile avute în vedere de

legiuitor, fiind evident faptul că beneficiul prevederilor legii se acordă

numai cetățenilor români care au satisfăcut stagiul miliar în detașamentele de

muncă din cadrul D.G.S.M., iar nu și celor care au efectuat stagiul militar la

unități aparținând M.F.A. din acea perioadă.

Or, din livretul militar al recurentului - reclamant rezultă

că acesta a efectuat stagiul militar la U.M. Zalciu, în perioada 12 decembrie 1954 - 15 februarie 1955, și U.M. Cunsada, în perioada 15 februarie 1955 - 16

decembrie 1956.

Pe cale de consecință, în mod legal și

temeinic, Instanța de Fond a făcut aplicarea dispozițiilor Legii nr. 309/2002,

reținând că reclamantul a

efectuat stagiul

militar în cadrul unor unități militare, iar nu în cadrul unor

detașamente

de muncă aparținând D.G.S.M., așa cum prevede legea.

În ceea ce privește critica din recurs referitoare la

existența unei discriminări, Înalta Curte constată că soluția Instanței de Fond

este în acord cu aspectele reținute de Curtea Constituțională, prin Decizia nr.

213 din 4 mai 2004, cu referire la art. 1 din Legea nr. 309/2002, în sensul că

„jurisprudența Curții Constituționale referitoare la aplicarea principiului

egalității în fața legii și al nediscriminării a stabilit constant, în deplin

acord cu jurisprudența în materie a C.E.D.O., că principiul egalității nu este

sinonim cu uniformitatea și că situațiile diferite impun un tratament juridic

diferit, recunoscându-se dreptul la diferență. Pe de altă parte, stabilirea  categoriei

de persoane care

beneficiază de prevederile

legale, precum și a drepturilor acordate acestora

nu reprezintă o

problemă de constituționalitate, ci o opțiune a legiuitorului, care este în

concordanță cu spiritul Legii nr. 309/2002, și anume cu caracterul reparator al

acesteia."

Față de cele arătate, Curtea constată că sentința civilă

atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza

a doua C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de P.M.

Respinge recursul declarat de P.M. împotriva sentinței

civile nr. 75 din 20 martie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-05-29
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2988/2009
tașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 – 1961. A constatat că, potrivit actelor depuse la dosar, unitățile militare UM 04303 și UM 04586 în care reclamantul și-a efectuat stagiul militar în pe
ÎCCJ 2008-02-26
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 727/2008
nefondat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul
ÎCCJ 2007-01-25
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 451/2007
incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, „beneficiază de prevederile legii persoana,
ÎCCJ 2005-03-01
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1337/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul C.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Arad, anularea hotărârii nr. 3518 din 5 decembrie 2002, emisă de pârâtă
ÎCCJ 2004-12-02
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8689/2004
a lucrat ca muncitor în construcții, motiv pentru care este îndreptățit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Potrivit dispozițiilor art.
Sursă