ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2998/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 75 din 20 martie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de P.M., reținând, în esență, că este neîntemeiată cererea acestuia de a i se recunoaște calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002, întrucât, așa cum rezultă din actele depuse la dosar, reclamantul a efectuat stagiul militar în perioada 12 decembrie 1954 - 16 decembrie 1956 în cadrul unor unități militare care nu au făcut parte din cadrul D.G.S.M. Împotriva sentinței civile a Curții de Apel Craiova a declarat recurs reclamantul P.M., care, fără a-și încadra criticile în vreuna din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., susține că neîntemeiat Instanța de Fond i-a respins acțiunea, în condițiile în care, din livretul militar și din certificatele eliberate de U.M. Arad rezultă că în perioada efectuării stagiului militar a fost constructor în detașament de muncă, astfel că este îndreptățit să beneficieze de prevederile Legii nr. 309/2002 și că, prin soluția pronunțată, i se creează o situație discriminatorie. Analizând cauza în raport cu prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ. și cu cele ale Legii nr. 309/2002, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002, „beneficiază de prevederile legii persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul D.G.S.M.

în perioada 1950 - 1961". Textul art. 1 din lege, prin modalitatea de redactare, nu este de natură să permită realizarea unor interpretări străine de rațiunile avute în vedere de legiuitor, fiind evident faptul că beneficiul prevederilor legii se acordă numai cetățenilor români care au satisfăcut stagiul miliar în detașamentele de muncă din cadrul D.G.S.M., iar nu și celor care au efectuat stagiul militar la unități aparținând M.F.A. din acea perioadă. Or, din livretul militar al recurentului - reclamant rezultă că acesta a efectuat stagiul militar la U.M. Zalciu, în perioada 12 decembrie 1954 - 15 februarie 1955, și U.M. Cunsada, în perioada 15 februarie 1955 - 16 decembrie 1956. Pe cale de consecință, în mod legal și temeinic, Instanța de Fond a făcut aplicarea dispozițiilor Legii nr. 309/2002, reținând că reclamantul a efectuat stagiul militar în cadrul unor unități militare, iar nu în cadrul unor detașamente de muncă aparținând D.G.S.M., așa cum prevede legea.

În ceea ce privește critica din recurs referitoare la existența unei discriminări, Înalta Curte constată că soluția Instanței de Fond este în acord cu aspectele reținute de Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 213 din 4 mai 2004, cu referire la art. 1 din Legea nr. 309/2002, în sensul că „jurisprudența Curții Constituționale referitoare la aplicarea principiului egalității în fața legii și al nediscriminării a stabilit constant, în deplin acord cu jurisprudența în materie a C.E.D.O., că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea și că situațiile diferite impun un tratament juridic diferit, recunoscându-se dreptul la diferență.

Pe de altă parte, stabilirea categoriei de persoane care beneficiază de prevederile legale, precum și a drepturilor acordate acestora nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci o opțiune a legiuitorului, care este în concordanță cu spiritul Legii nr. 309/2002, și anume cu caracterul reparator al acesteia." Față de cele arătate, Curtea constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de P.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.M. împotriva sentinței civile nr. 75 din 20 martie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2007.