ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 451/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.M., anularea Hotărârii nr. 10184 din 1 februarie 2006, emisă de pârâtă prin care i s-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în perioada 1951-1954 a efectuat stagiul militar într-o unitate ce făcea parte din D.G.S.M., astfel încât este îndreptățit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002. Prin sentința nr. 101 din 22 august 2006, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantului P.V., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în conformitate cu adresa eliberată de A.N., U.M. Buzău, în care reclamantul a satisfăcut stagiul militar nu a funcționat ca detașament de muncă în cadrul D.G.S.M., astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recursul este nefondat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ. , Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, „beneficiază de prevederile legii persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul D.G.S.M. în perioada 1950-1961". Astfel, intenția legiuitorului a fost de a acorda beneficiul drepturilor reparatorii persoanelor care au efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă, iar nu în cadrul unităților militare, motiv pentru care instanța nu poate lărgi sfera de aplicare a legii, dincolo de rațiunile avute în vedere la elaborarea și adoptarea actului normativ în cauză. U.M. trecută în livretul militar al reclamantului nu face parte dintre cele care se aflau în subordinea D. G.S.M., și, aparținea M.F.

A., din mențiunile actului mai susmenționat rezultând că reclamantul a avut gradul de soldat, categoria I - Instruit. În sensul interpretării expuse, este și Decizia nr. 213/2004 a Curții Constituționale, din motivarea căreia reiese faptul că indemnizația și drepturile acordate prin Legea nr. 309/2002 reprezintă „o compensație parțială pentru privațiunile suferite de persoanele obligate să efectueze stagiul militar în condiții deosebite", respectiv „în detașamentele de muncă din cadrul D.G.S.M., în perioada 1950-1961", prin asigurarea unui tratament juridic specific acestei categorii. Pe cale de consecință, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor Legii nr. 309/2002 în cazul reclamantului, care a efectuat stagiul militar în cadrul unei unități aparținând M.F.A., iar nu D.G.S.M.

Față de cele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge recursul declarat de P.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.V., împotriva sentinței nr. 101 din 22 august 2006 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 ianuarie 2007.