ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 451/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea

în contencios administrativ înregistrată la

Curtea

de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, reclamantul P.V. a

solicitat, în

contradictoriu cu

pârâta C.J.P.M., anularea

Hotărârii

nr. 10184 din 1 februarie 2006, emisă de pârâtă prin care i s-a

respins

cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în perioada

1951-1954 a efectuat stagiul militar într-o unitate ce făcea parte din

D.G.S.M., astfel încât este

îndreptățit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Prin sentința

nr. 101 din 22 august 2006, Curtea de Apel

Târgu-Mureș,

secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal a respins acțiunea reclamantului P.V., ca

neîntemeiată.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de fond a reținut

că, în conformitate cu adresa eliberată de A.N.,

U.M. Buzău, în care reclamantul a satisfăcut

stagiul militar nu a funcționat ca detașament de muncă în cadrul

D.G.S.M.,

astfel încât nu sunt

îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P.

V., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recursul

este nefondat.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările

dosarului, cu criticile formulate de

recurent, precum și cu

dispozițiile legale

incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.

, Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta

în continuare.

Potrivit

dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002,

„beneficiază

de prevederile legii persoana, cetățean român, care a

efectuat stagiul

militar în detașamentele de muncă din cadrul

D.G.S.M.

în perioada 1950-1961".

Astfel,

intenția legiuitorului a fost de a acorda beneficiul

drepturilor reparatorii

persoanelor care au efectuat stagiul militar în

detașamentele de muncă, iar nu

în cadrul unităților militare, motiv

pentru care instanța nu poate lărgi sfera de

aplicare a legii, dincolo

de

rațiunile avute în vedere la elaborarea și adoptarea actului normativ în cauză.

U.M. trecută în

livretul militar al reclamantului nu face parte dintre cele care se aflau în

subordinea D.

G.S.M., și, aparținea M.F.

A.,

din mențiunile actului mai susmenționat rezultând că

reclamantul a avut gradul de soldat, categoria I - Instruit.

În sensul interpretării expuse, este și Decizia nr. 213/2004 a

Curții Constituționale, din motivarea căreia

reiese faptul că indemnizația și drepturile acordate prin Legea nr. 309/2002

reprezintă „o compensație parțială pentru

privațiunile suferite de

persoanele obligate să efectueze stagiul

militar în condiții deosebite", respectiv „în detașamentele de muncă din

cadrul

D.G.S.M., în perioada

1950-1961",

prin asigurarea unui

tratament juridic specific acestei categorii.

Pe cale de

consecință, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, instanța de fond a făcut

aplicarea dispozițiilor Legii

nr. 309/2002

în cazul reclamantului, care a efectuat stagiul militar

în cadrul unei unități aparținând M.F.A., iar

nu

D.G.S.M.

Față de cele arătate,

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1)

C.

proc. civ., Curtea va respinge recursul declarat

de P.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.V., împotriva

sentinței nr. 101 din 22 august 2006 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25

ianuarie 2007.