ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1517/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 7 iunie 2006, reclamantul P.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.P., anularea Hotărârii nr. 9144 din 25 aprilie 2006 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este îndreptățit la acordarea compensațiilor prevăzute de actul normativ indicat, întrucât a efectuat stagiul militar în condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 220 din 7 noiembrie 2006, a respins acțiunea, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, Instanța a reținut că unitățile militare unde reclamantul a satisfăcut stagiul militar nu se regăsesc în tabelul pentru evidența detașamentelor și unităților de muncă din cadrul D.G.S.M. 1950 - 1961, așa cum impun prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002. Împotriva sus menționatei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul P.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea hotărârii judecătorești atacate, în sensul admiterii acțiunii sale astfel cum a fost formulată. Recurentul reclamant a susținut, în esență, că a fost supus persecuțiilor politice ale vremii, ca și tatăl său, fiind încorporat și prestând serviciul militar, după instrucția preliminară și depunerea jurământului militar, la punctul de lucru C.C.F.

Turda, Regionala Cluj, iar, ulterior, în același sistem de construcții căi ferate, la o unitate militară din București, punctul de lucru Turda figurând în tabelul cu evidența D.G.S.M. pe suport magnetic. A mai arătat că, în detașamentele de muncă ale D.G.S.M., au fost incluse și unități militare, tabelele cu evidențele neconținând exhaustiv enumerările unităților și detașamentele componente. Recurentul a menționat că prevederile Legii nr. 309/2002 sunt discriminatorii, excluzând nejustificat de la acordarea drepturilor compensatorii persoanele care au fost persecutate politic și au efectuat muncă forțată în unități militare și au fost nevoiți să se supună ordinelor și regulamentelor militare comuniste; cum este cazul său, în livretul său militar fiind operate în mod fraudulos ștersături, care îl prejudiciază.

Analizând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că aceasta este temeinică și legală. Așa cum rezultă din fișa de evidență și livretul militar depuse de către recurentul reclamant, ca probe, în sprijinul cererii sale, în perioada 5 ianuarie 1959 – 3 decembrie 1960, acesta a efectuat stagiul militar în unități militare, din sistemul fostului Minister al Forțelor Armate, având grad de sergent și funcția de comanda de grupă.

Împrejurarea că recurentul ar fi prestat muncă forțată în unitățile militare arătate și în punctul de lucru Turda (nesusținută de nici o dovadă la dosar), în perioada specificată, în lipsa altor probe, nu-l îndreptățește pe acesta să primească drepturile compensatorii acordate prin Legea nr. 309/2002, deoarece, potrivit art. 1 din această lege, beneficiază de prevederile acesteia doar persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele din cadrul D.G.S.M., în perioada 1950 – 1961. Susținerile recurentului privind efectuarea unor ștersături frauduloase în livretul său militar nu pot fi avute în vedere, nefăcându-se nici un fel de dovadă cu privire la acest aspect. Având în vedere că dezlegarea dată cauzei de către prima Instanță este, în raport cu probele existente la dosar și dispozițiile Legii nr. 309/2002, corectă, urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc.

civ., Curtea să respingă prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul P.V. împotriva sentinței civile nr. 220 din 7 noiembrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2007.