ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2677/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 753 din 30 noiembrie 2006, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul M.G., în contradictoriu cu pârâtul M.A.N. – D.L.A.J., având ca obiect recunoașterea perioadei 16 septembrie 1952 – 30 martie 1953, ca stagiu militar. Pentru a pronunța această sentință, Instanța a reținut că, prin probele administrate, reclamantul nu a făcut dovada perioadei de timp solicitată a-i fi reconstituită ca stagiu militar. A mai reținut Instanța că pârâtul nu a refuzat în mod nejustificat reconstituirea perioadei de stagiu militar, întrucât reclamantul nu a dovedit situația militară pentru perioada 16 septembrie 1952 – 30 martie 1953, în condițiile Ordinului General nr. 6 din 17 februarie 1984 al M.A.N.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, cererea fiind inițial introdusă ca o contestație în anulare, iar ulterior precizată în sensul că este recurs. Recurentul a susținut că a satisfăcut stagiul militar în timpul studiilor, că perioada 15 septembrie 1952 - 30 septembrie 1954 este trecută în carnetul de muncă, însă C.P.J.D. nu a luat-o în calcul ca perioadă de stagiu militar. S-a mai arătat că, în mod greșit a fost respinsă cererea de reconstituire a perioadei menționate ca stagiu militar. Recursul este nefondat. Analizând întreg probatoriul administrat în cauză, se constată că Instanța de Fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. Reclamantul s-a adresat C.M.Z.D. în vederea reconstituirii perioadei privind satisfacerea stagiului militar și, ca urmare a faptului că cererea sa nu a fost soluționată favorabil, cum rezultă din răspunsul comunicat reclamantului din 23 februarie 2006, acesta s-a adresat Instanței de judecată.

Reconstituirea activității militare se face potrivit Normelor Metodologice aprobate prin Ordinul General nr. 6 din 17 februarie 1984 al ministrului apărării naționale, care prevăd că cererile de reconstituire trebuie să fie însoțite de acte care să ajute la clarificarea situației militare, fiind necesare și declarațiile a doi martori care să fi activat în aceeași unitate militară și perioadă cu solicitantul. Or, în cauză, reclamantul nu a depus înscrisuri de natură să ajute la clarificarea situației sale militare, iar martorii audiați, respectiv V.D. și B.I., pentru care au fost depuse și copiile livretelor militare, nu au activat în aceeași unitate militară și perioadă cu reclamantul.

Astfel fiind, corect Instanța de Fond a constatat că, în cauză, nu există refuz nejustificat al pârâtului în soluționarea cererii reclamantului, nefiind deci îndeplinite condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 și ale Ordinului General nr. 6 din 17 februarie 1984 al ministrului apărării naționale. Față de cele ce preced, recursul este nefondat și, în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ., va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.G. împotriva sentinței nr. 753 din 30 noiembrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2007.