ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5328/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul C.G. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Dolj, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 3618 din 26 martie 2003, obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a efectuat stagiul militar în condițiile prevăzute de sus menționatul act normativ și că în mod greșit, pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor compensatorii cuvenite. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 236 din 26 mai 2005, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului, reținând că din livretul militar rezultă că acesta nu a satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, ci a prestat muncă în cadrul armatei române.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, C.G., care a criticat sentința, pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentul a susținut, în esență, că, așa cum rezultă din livretul militar, a satisfăcut stagiul militar la U.M. 03805 și U.M. 04967, unități care nu erau de instruire, ci de muncă forțată (construcții). A arătat și că el nu a fost instruit și nu a avut armă. Recursul este nefondat Conform art. 1 și 6 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea drepturilor urmând a se face de Casele teritoriale de pensii și a municipiului București, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de U.M.

0245 Pitești. Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă, și nu în cadrul unor unități militare, iar a doua condiție este aceea ca acele detașamente să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. În cauză, din livretul militar seria Dr nr. 043710, rezultă că recurentul-reclamant a satisfăcut stagiul militar la U.M. 03805 și U.M. 04967, unități care nu se încadrează în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, ele făcând parte din Ministerul Forțelor Armate, fiind unități de construcții (adresa din 10 mai 2005, emisă de U.M.

02405, la cererea instanței de fond). Rezultă, așadar, că unitățile militare la care a satisfăcut stagiul militar, reclamantul, nu fac parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, acesta prestând, așa cum corect a reținut și instanța de fond, activități de muncă în cadrul armatei române, perioada respectivă neîncadrându-se în drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002. Examinând și din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența nici unui motiv de casare, recursul declarat de C.G. urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.G. împotriva sentinței civile nr. 236 din 26 mai 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2005.