ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 727/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 727/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Craiova,
secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul I.I. a solicitat, în
contradictoriu cu pârâta C.J.P.O., anularea Hotărârii nr. 6452 din 26 aprilie 2005,
emisă de pârâtă prin care i s-a respins cererea de acordare a drepturilor
prevăzute de Legea 309/2002.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în perioada
08 ianuarie 1959 - 05 noiembrie 1960 a efectuat stagiul militar într-o unitate
ce făcea parte din D.G.S.M., astfel încât este îndreptățit să beneficieze de
drepturile prevăzute de Legea 309/2002.
Prin sentința nr. 593 din data de 8 iunie 2006, Curtea de
Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea
reclamantului I.I., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, Instanța de Fond a
reținut că, în conformitate cu adresa din 04 mai 2006 eliberată, de M.A.N.,
precum si cu adresa eliberată de A.N., unitatea militară, în care reclamantul a
satisfăcut stagiul militar nu a funcționat ca detașament de muncă în cadrul D.G.S.M.,
unitatea militară, a fost B.P.C.F.O. și a făcut parte din structura M.F.A.,
astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din Legea
309/2002.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul I.I.,
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul este nefondat.
Examinând sentința atacată în raport cu actele
și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu
dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc.
civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în
continuare.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, „beneficiază de
prevederile legii persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în
detașamentele de muncă din cadrul D.G.S.M. în perioada 1950 - 1961".
Astfel, intenția legiuitorului a fost de a acorda beneficiul
drepturilor reparatorii persoanelor care au efectuat stagiul militar în
detașamentele de muncă, iar nu în cadrul unităților militare, motiv pentru care
Instanța nu poate lărgi sfera de aplicare a legii, dincolo de rațiunile avute
în vedere la elaborarea și adoptarea actului normativ în cauză.
Unitatea militară trecută în livretul militar al reclamantului nu face
parte dintre cele care se aflau în subordinea D.G.S.M., și, aparținea M.F.A. În
sensul interpretării expuse, este și Decizia nr. 213/2004 a Curții
Constituționale, din motivarea căreia reiese faptul că indemnizația și
drepturile acordate prin Legea nr. 309/2002 reprezintă „o compensație parțială
pentru privațiunile suferite de persoanele obligate să efectueze stagiul
militar în condiții deosebite", respectiv „în detașamentele de muncă din
cadrul D.G.S.M., în perioada 1950 - 1961", prin asigurarea unui tratament
juridic specific acestei categorii.
Pe
cale de consecință, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, Instanța de Fond
a făcut aplicarea dispozițiilor Legii nr. 309/2002 în cazul reclamantului, care
a efectuat stagiul militar în cadrul unei unități aparținând M.F.A., iar nu D.G.S.M.
Față
de cele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,
Curtea va respinge recursul declarat de I.I.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I
D E
Respinge recursul declarat de I.I., împotriva sentinței
civile nr. 593 din 8 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios
administrativ și fiscal, ca ne fondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2008.