ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6639/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele: Prin contestația înregistrată la data de 26 iunie 2001, pe rolul Tribunalului Galați, M.M. și M.G. au solicitat in contradictoriu cu parata SC P. SA Galați, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 38 din 4 iunie 2001, emisa de parata și obligarea acesteia la restituirea in natura a imobilului compus din teren in suprafața de 1238 mp si construcție, respectiv la parter, moara si fabrica de ulei, iar la etaj casa de locuit, situate in satul Ungureni, comuna Munteni, județul Galați, conform dispozițiilor Legii nr. l0/200 l. În motivarea contestației reclamanții au arătat că imobilul solicitat nu și-a schimbat destinația, că restituirea acestuia este posibilă, chiar dacă în prezent face obiectul unui contract de locațiune.

Pârâta SC P. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată, întrucât imobilul în litigiu face obiectul unui contract de asociere în participațiune, cu SC D. SNC Ungureni, și aceasta a efectuat investiții în valoare de 47.381.000 lei, în anul 2000. Tribunalul Galați, secția civilă, prin sentința nr. 78 din 6 februarie 2002 a respins ca nefondată acțiunea reclamanților reținând că aceștia nu au făcut dovada ca imobilul in litigiu a aparținut autoarei lor P.M., decedata la data de 13 noiembrie 2000. Apelul declarat de reclamanții M.M., M.G. și M.D.T., a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 60/A din 23 septembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Galați.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut ca apelanții au dovedit ca imobilul, a cărui restituire in natura au solicitat-o, a aparținut numitului P.C., așa cum atesta certificatul nr. 1070 din 23 iulie 1997 eliberat de Arhivele Statului. S-a constat că cererea de restituire în natură a imobilului a fost însă respinsă corect de către intimata SC P. SA Galați, prin decizia nr. 38 din 4 iunie 2001 întrucât, potrivit art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent, în cazul în care imobilul a fost transformat, astfel încât a devenit un imobil nou în raport cu ce preluat, dacă părțile nu au convenit altfel. În termenul prevăzut de lege, împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții M.M.

și M.G., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ. În motivarea recursului reclamanții au susținut ca decizia pronunțată de instanța de apel retine in considerente motive ce intra in contradicție cu soluția adoptata prin dispozitiv. În concret, instanța de fond a respins acțiunea cu motivarea ca reclamanții nu au dovedit ca imobilul in litigiu a fost proprietatea autoarei lor P.M. iar instanța de apel a constatat, din înscrisurile depuse, ca aceștia au dovedit ca defunctei P.M. i-a revenit întreaga moștenire pe care le-a transmis-o prin testament reclamanților. Ca atare apelul reclamanților trebuia admis și în această situația instanța de apel trebuia sa se conformeze dispozițiilor art. 297 C. proc.

civ. Recurenții au mai arătat că, în apel, nu s-au făcut discuții și nu s-a acordat cuvântul pârâților asupra aplicării in cauza a art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001. Pe de altă parte, recurenții au mai susținut că instanța de apel a greșit atunci când, evocând fondul și considerând că modificările aduse imobilului in litigiu l-au transformat intr-unul nou, acordând mai mult decât s-a cerut. Hotărârea din apel a fost criticată și cu privire la interpretarea greșita a art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 deoarece din expertiza efectuata în cauza în care sunt enumerate lucrările efectuate de parata la imobil nu rezulta ca modificările și reparațiile l-au transformat într-un imobil nou. Înalta Curte de Casație și Justiție , prin decizia civilă 5683 din 19 octombrie 2004 a admis recursul declarat de reclamanții M.M.

si M.G. împotriva deciziei 60/A din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel Galați, a casat decizia 60 din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel Galați și a trimis cauza spre rejudecarea apelului formulat de reclamanți la aceeași instanța. Pentru a se pronunța astfel, instanța supremă a reținut că in mod judicios instanța de apel a constatat ca prin înscrisurile depuse la dosar s-a făcut dovada ca imobilul in litigiu a aparținut defunctului P.C. ce a avut ca unica moștenitoare pe soția sa P.M., care prin testament autentic a lăsat întreaga sa avere recurenților-reclamanți. S-a mai reținut că instanța de apel nu a cercetat fondul pricinii în aplicarea art. 297 C. proc . civ. și nu a pus in discuția pârtilor incidența in cauza a art. 18 lit. c) din Legea 10/2001, temei de drept avut in vedere la respingerea cererii de restituire in natura a imobilului.

În apel după casare, cauza a fost înregistrată sub nr. 554/2005 la Curtea de Apel Galați, care prin decizia civila 688 din 14 iunie 2005 a admis apelul declarat de reclamanții M.M., M.G. si M.D.T. î mpotriva sentinței civile nr. 78 din 6 februarie 2002 pronunțată de Tribunalul Galați, a anulat sentința civila 78/2002 a Tribunalului Galați și a reținut cauza pentru judecarea fondului, fixând termen în aceste sens la data de 30 august 2005. Evocând fondul, prin decizia civilă nr. 797/A din 6 octombrie 2005, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, reiterată de pârâta SC P. SA Galați; a admis acțiunea formulată de reclamanții M.M.

și M.G. în contradictoriu cu pârâta SC P. SA Galați, pe care a obligat-o să restituie reclamanților imobilul moară, anexe aferente și 1237,77 mp teren situate în satu Ungureanu, comuna Munteni; a constatat că M.D.T. nu are calitate procesuală în cauză. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele: - cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocata de intimata si reiterata după casarea cu trimitere, s-a reținut ca in mod just instanța de apel a constatat ca s-a făcut dovada cu înscrisurile depuse, ca imobilul în litigiu a aparținut defunctului P.C. ce a avut ca unica moștenitoare pe soția sa P.M., care prin testament autentic a lăsat întreaga sa avere recurenților-reclamanți M.M.

și M.G., drept urmare apelantul M.D.T.

nu are calitate procesuală activă întrucât nu are vocație succesorala la imobilul în cauză; - cu privire la incidența dispozițiilor art. 18 lit. c) din Legea 10/2001, s-a constatat că imobilul a fost transformat astfel încât a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat, caz in care se stabilesc masuri reparatorii, iar aceste prevederi au fost modificate prin dispozițiile art. 18 1 din Legea 247/2005; - potrivit acestor modificări acordarea de despăgubiri este condiționată numai in situația in care au fost adăugate pe orizontala și pe verticală, in raport cu forma inițială, noi corpuri a căror arie desfășurata însumează peste 100% din aria desfășurata inițial; - construcția morii are forma și dimensiunile existente la data preluării astfel încât restituirea in natura este posibila; - de asemeni s-a reținut incidența dispozițiilor art. 9 alin. (l) din Legea 10/2001 potrivit cu care imobilele preluate in mod abuziv, indiferent in posesia cui s-ar afla in prezent se restituie în natura în starea în care se afla, la data cererii de restituire și libere de orice sarcini; - totodată, s-a mai reținut că vânzarea acțiunilor de către A.V.A.S.

în urma procesului de privatizare a SC P. SA, nu conduce la incidența dispozițiilor art. 27 din Legea 10/2001 întrucât contractul de vânzare-cumpărare nr. 31 din 31 iulie 2003 între A.V.A.S. și numitul I.I. și Hotărârea nr. 5 din 1 septembrie 2003 a Adunării Generale a Acționarilor este ulterioara notificării si in timp ce cauza se afla pe rolul Tribunalului Galați, astfel ca nu se poate prezuma buna credința. În contra deciziilor nr. 688/A din 6 aprilie 2005 și nr. 797/A din 6 octombrie 2005, ambele pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția civilă, a formulat recursuri pârâta SC P. SA. Critica cu privire la decizia nr. 688/A din 6 aprilie 2005, vizează nemulțumirea pârâtei față de aspectul că s-a emis decizia de restituire în natură fără a observa că reclamanții nu aveau calitate de persoane îndreptățite, conform Legii nr. 10/2001, reiterând excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.

În recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva deciziei nr. 797/A din 6 octombrie 2005 sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. , critica vizând următoarele aspecte: - reclamanții nu au făcut dovada că moștenesc imobilul moară și terenul aferent din satul Ungureni, întrucât certificatul de legatar nr. 1 din 3 ianuarie 2001 se referă numai la bunuri mobile nu și imobile; - pârâta a făcut dovada că defuncta P.M. nu este unica moștenitoare a imobilului moară, pe motiv că acest imobil a fost în coproprietatea soțului defunctului, colonelul C.P. și a lui P.C., iar faptul că cei doi proprietari au același nume și prenume s-a creat o confuzie , însă, în realitate, se face distincție prin gradul militar de colonel pe care îl are soțul defunctei (cei doi proprietari sunt veri primari, rude de gradul 4, deci P.M.

nu este unica moștenitoare). La data de 17 noiembrie 2005, fila 8 dosar de recurs, a fost depusă cerere de intervenție accesorie în sprijinul pârâtei, formulată de C.P., P.V. și P.M., cerere admisă în principiu la data de 15 octombrie 2007. Cu privire la recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva deciziei nr. 688/A din 14 iunie 2005 a Curții de Apel Galați, secția civilă, Î nalta Curte observă că acesta este inadmisibil față de împrejurarea că decizia recurată este o hotărâre intermediară și în atare situație nu era susceptibilă de recurs. Calea de atac o dă legea și după cum s-a statuat în practica Înaltei Curți, recursul poate fi exercitat împotriva unei hotărâri finale, în cazul de față, decizia nr. 797/A din 6 octombrie 2005 a Curții de Apel Galați.

Analizând recursul declarat împotriva deciziei nr. 797/A din 6 octombrie 2005 a Curții de Apel Galați, secția civilă, este de reținut că recurenta-pârâtă critică decizia din apel pentru motive de netemeinicie și nu de nelegalitate astfel cum prevăd dispozițiile art. 304 C. proc. civ., fiind nemulțumită de aprecierea greșită a probelor, și a situației de fapt. De altfel, pe de o parte sunt reiterate aceleași motive din apel, iar pe de altă parte se invocă o problemă nouă, și anume faptul că, imobilul în litigiu este în coproprietatea soțului defunctei, colonelul C.P. și a lui P.C., problemă ce este incompatibilă cu structura recursului neputând fi analizată. Din actele și lucrările dosarului rezultă că imobilul in litigiu a aparținut defunctului P.C.

ce a avut ca unica moștenitoare pe soția sa P.M., care prin testament autentic a lăsat întreaga sa avere recurenților- reclamanți M.M. și M.G.; construcția morii are forma și dimensiunile existente la data preluării astfel încât restituirea în natura este posibilă; iar potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea 10/2001 imobilele preluate in mod abuziv, indiferent în posesia cui s-ar afla în prezent, se restituie în natura în starea în care se afla, la data cererii de restituire și libere de orice sarcini, constatări față de care recursul se privește ca nefondat. Analizând cererea de intervenție în interes propriu, așa cum a fost precizată la termenul din 15 octombrie 2007, formulată de intervenienții C.P.

și P.V., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, față de împrejurarea că aceasta poate fi făcută numai în fața primei instanțe și înainte de închiderea dezbaterilor [art. 50 alin. (2) C. proc. civ.], ori, cu învoiala părților, în fața instanței de apel [art. 50 alin. (3) C. proc. civ.]. Față de cele ce preced, Înalta Curte urmează a respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva deciziei nr. 68/ A din 14 iunie 2005 a Curții de Apel Galați, secția civilă, și ca nefondat pe cel declarat împotriva deciziei nr. 797/A din 6 octombrie 2005 pronunțată de aceeași instanță. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva deciziei nr. 68/ A din 14 iunie 2005 a Curții de Apel Galați, secția civilă, și ca nefondat pe cel declarat împotriva deciziei nr. 797/A din 6 octombrie 2005 pronunțată de aceeași instanță. Respinge ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu așa cum a fost precizată, formulată de intervenienții C.P. și P.V. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2007.