ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4727/2007

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 632 din 3 mai 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 551 din 5 noiembrie 1999 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1812 din 21 aprilie 2000 a Curții Supreme de Justiție, formulată de revizuientul S.A., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că motivul invocat de revizuient, în sensul că din probele administrate de instanțele anterioare nu a rezultat în totalitate, vinovăția sa, nu se încadrează în dispozițiile art. 394 C. proc.

pen. S-a mai arătat că, pe calea revizuirii nu pot fi reaudiați martori ce au fost deja ascultați cu ocazia judecății în fond și nu se pot reaprecia probele, deoarece acest fapt ar conduce la o prelungire sau o reinterpretare a probatoriului administrat. S-a concluzionat că, un act nou, atestând existența unui temei pentru individualizarea mai favorabilă a pedepsei, nu poate constitui temei pentru admiterea cererii de revizuire, nefiind de natură a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare. Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și rejudecând, în fond, admiterea cererii de revizuire.

Prin decizia penală nr. 237 din 29 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul revizuient. Împotriva deciziei a formulat recurs revizuientul, solicitând admiterea cererii de revizuire. Recursul nu este fondat. Recurentul nu a invocat motivele de recurs, și nu le-a încadrat în vreunul dintre cazurile de casare prevăzută de art. 385 9 C. proc. pen. Instanța de apel a reținut că soluția instanței de fond este corectă întrucât cererea de revizuire nu se încadrează în niciunul din cazurile limitativ prevăzută de art. 394 C. proc. pen., revizuientul invocând aspecte de netemeinicie a hotărârii de condamnare, analizate cu ocazia judecării cauzei pe fond și în căile ordinare de atac, respectiv contradicțiile existente în probatoriul administrat și neregulile raportului de expertiză medico - legală întocmit de I.N.M.L.

Constatând că nu subzistă nici un caz de casare [(inclusiv cele care se iau în considerare din oficiu, în temeiul art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen.)], Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat S.A. împotriva deciziei penale nr. 237 din 29 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă revizuientul condamnat să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 octombrie 2007.