ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4727/2007

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 632

din 3 mai 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a

respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 551 din 5

noiembrie 1999 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin decizia penală nr.

1812 din 21 aprilie 2000 a Curții Supreme de Justiție, formulată de

revizuientul S.A., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că motivul invocat de revizuient, în

sensul  că din probele administrate de instanțele anterioare nu a rezultat în

totalitate, vinovăția sa, nu se încadrează în dispozițiile art. 394 C. proc.

pen.

S-a mai arătat că, pe calea

revizuirii nu pot fi reaudiați martori ce au fost deja ascultați cu ocazia

judecății în fond și nu se pot reaprecia probele, deoarece acest fapt ar

conduce la o prelungire sau o reinterpretare a probatoriului administrat.

S-a concluzionat că, un act

nou, atestând existența unui temei pentru individualizarea mai favorabilă a

pedepsei, nu poate constitui temei pentru admiterea cererii de revizuire,

nefiind de natură a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel revizuientul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și

solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și rejudecând, în

fond, admiterea cererii de revizuire.

Prin decizia penală nr. 237

din 29 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondat, apelul formulat de apelantul revizuient.

Împotriva deciziei a

formulat recurs revizuientul, solicitând admiterea cererii de revizuire.

Recursul nu este fondat.

Recurentul nu a invocat

motivele de recurs, și nu le-a încadrat în vreunul dintre cazurile de casare prevăzută

de art. 385

9

C. proc. pen.

Instanța de apel a reținut

că soluția instanței de fond este corectă întrucât cererea de revizuire nu se

încadrează în niciunul din cazurile limitativ prevăzută  de art. 394 C. proc.

pen., revizuientul invocând aspecte de netemeinicie a hotărârii de condamnare,

analizate cu ocazia judecării cauzei pe fond și în căile ordinare de atac,

respectiv contradicțiile existente în probatoriul administrat și neregulile raportului

de expertiză medico - legală întocmit de I.N.M.L.

Constatând că nu subzistă

nici un caz de casare [(inclusiv cele care se iau în considerare din oficiu, în

temeiul art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.)], Înalta Curte va

respinge recursul ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul condamnat S.A. împotriva deciziei penale nr. 237

din 29 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă revizuientul

condamnat să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care

suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 octombrie 2007.