ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4527/2007

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 62 din 19 ianuarie 2007, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul C.M., privind sentința penală nr. 312 din 19 mai 2000 a aceleiași instanțe. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că motivele susținute de condamnat, respectiv, că el nu este autorul infracțiunilor de omor, sens în care a cerut audierea de martori și suplimentarea probatoriului cu alte dovezi, fără însă a le indica sau depune, nu constituie caz de revizuire în sensul dispozițiilor art. 394 C. proc. pen. Apelul formulat de condamnat motivat de acesta pe nevinovăția sa în ce privește fapta de omor comisă asupra victimei „M.”, sens în care a exemplificat conținutul scrisorilor expediate lui de numiții P.V.

și C.I., aceștia recunoscând că ei sunt autorii faptei, precum și dubiul privind vinovăția în ce privește omorul a cărei victimă a fost Șt.N., expertiza medico - legală înscriind că victima avea grupa sanguină A2, îmbrăcămintea însă purtând pete de sânge grupa O1, el având grupa B3, a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 210 din 11 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală, instanța reținând că motivele nu reprezintă fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute la judecarea cauzei. Nemulțumit și de hotărârea pronunțată în apel, condamnatul, în termenul de apel, a formulat recurs, cale de atac motivată în scris pe considerente, ținând de apărările pe care și le-a susținut pe parcursul judecării cererii de revizuire.

Recursul nu este fondat. Din verificarea lucrărilor dosarului în care s-a pronunțat sentința penală nr. 312 din 19 mai 2000, se reține că (Tribunalul București, secția a II-a penală nr. 1109/2000), inculpatul (la acea dată) C.M. a declarat personal și a semnat, de asemenea, personal următoarele: „… Recunosc cele trei fapte penale pentru care sunt trimis în judecată și mențin toate declarațiile … În ce privește pe victima cunoscută sub numele M., pe care l-am cunoscut în data de 23 martie (03) 1998… În legătură cu victima Șt.N., omorâtă la data de 26 noiembrie 1996, arăt că îl cunoșteam tot așa, de mai mult timp, anterior datei săvârșirii faptei…”. În revizuire, referitor la motivele invocate se constată că acestea nu se regăsesc printre cazurile expres și limitativ prev. în art. 394 C. proc.

pen., în realitate condamnatul cerând prelungirea probatoriului, ceea ce nu se poate admite. Ca atare, hotărârile fiind legale și temeinice, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de condamnatul revizuient va fi respins ca nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat C.M. împotriva deciziei penale nr. 210 din 11 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 octombrie 2007.