ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4527/2007

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 62

din 19 ianuarie 2007, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca

neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul C.M., privind

sentința penală nr. 312 din 19 mai 2000 a aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că motivele susținute de condamnat, respectiv, că el nu este

autorul infracțiunilor de omor, sens în care a cerut audierea de martori și suplimentarea

probatoriului cu alte dovezi, fără însă a le indica sau depune, nu constituie

caz de revizuire în sensul dispozițiilor art. 394 C. proc. pen.

Apelul formulat de condamnat

motivat de acesta pe nevinovăția sa în ce privește fapta de omor comisă asupra victimei

„M.”, sens în care a exemplificat conținutul scrisorilor expediate lui de

numiții P.V. și C.I., aceștia recunoscând că ei sunt autorii faptei, precum și dubiul

privind vinovăția în ce privește omorul a cărei victimă a fost Șt.N., expertiza

medico - legală înscriind că victima avea grupa sanguină A2, îmbrăcămintea însă

purtând pete de sânge grupa O1, el având grupa B3, a fost respins, ca nefondat,

prin decizia penală nr. 210 din 11 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția

I penală, instanța reținând că motivele nu reprezintă fapte sau împrejurări care

să nu fi fost cunoscute la judecarea cauzei.

Nemulțumit și de hotărârea

pronunțată în apel, condamnatul, în termenul de apel, a formulat recurs, cale

de atac motivată în scris pe considerente, ținând de apărările pe care și le-a susținut

pe parcursul judecării cererii de revizuire.

Recursul nu este fondat.

Din verificarea lucrărilor

dosarului în care s-a pronunțat sentința penală nr. 312 din 19 mai 2000, se

reține că (Tribunalul București, secția a II-a penală nr. 1109/2000),

inculpatul (la acea dată) C.M. a declarat personal și a semnat, de asemenea,

personal următoarele: „… Recunosc cele trei fapte penale pentru care sunt

trimis în judecată și mențin toate declarațiile … În ce privește pe victima

cunoscută sub numele M., pe care l-am cunoscut în data de 23 martie (03) 1998…

În legătură cu victima Șt.N., omorâtă la data de 26 noiembrie 1996, arăt că îl

cunoșteam tot așa, de mai mult timp, anterior datei săvârșirii faptei…”.

În revizuire, referitor la

motivele invocate se constată că acestea nu se regăsesc printre cazurile expres

și limitativ prev. în art. 394 C. proc. pen., în realitate condamnatul cerând

prelungirea probatoriului, ceea ce nu se poate admite.

Ca atare, hotărârile fiind

legale și temeinice, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., recursul declarat de condamnatul revizuient va fi respins ca

nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 192,

cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, recurentul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul condamnat C.M. împotriva deciziei penale nr. 210

din 11 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul revizuient

la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 octombrie 2007.